ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6438/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea dată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr. 2258/2003, la data de 13 octombrie 2003, s-a încuviințat executarea titlului executoriu, sentința civilă nr. 504/2003 a Judecătoriei Ploiești, instanța reținând că sunt îndeplinite condițiile privind executarea silită. Apelul declarat de debitoarea Ț.V. împotriva acestei încheieri, a fost respins prin decizia civilă nr. 295 din 18 noiembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești. Instanța de apel a reținut, că prin exercitarea apelului împotriva încheierii de încuviințare a executării silite, apelanta nu poate repune în discuție fondul litigiului, rezolvat irevocabil prin hotărârea a cărei executare silită a fost cerută.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs debitoarea care, fără să invoce vreun motiv de recurs, susține că în mod greșit averea tatălui său a fost dată numitului A.G. Arată recurenta că nu s-au avut în vedere actele depuse la dosar și dispozițiile art. 31 lit. b) C. fam. și cere să se trimită cauza spre rejudecare. Recursul este nul. Conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs care, potrivit art. 301 C. proc.

civ., este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Art. 306 C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la pct. 2, care se referă la motivele de ordine publică. Motivele de recurs sunt stabilite limitativ de art. 304 pct. 1 – 10 C. proc. civ. În cauză, debitoarea apelantă, căreia hotărârea atacată i-a fost comunicată la data de 27 noiembrie 2003, a declarat recurs la data de 8 decembrie 2003, fără să invoce vreun motiv de recurs, iar în declarația de recurs nu s-au formulat critici care să facă posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ. Aceasta se referă la nelegalitatea hotărârii de partaj, care constituie titlu executoriu, asupra căreia instanța de fond și cea de apel, în raport cu obiectul procesului (încuviințarea executării silite), nu s-au pronunțat.

Prin urmare, deoarece față de obiectul cauzei și de soluția pronunțată prin hotărârea atacată, susținerile recurentei nu sunt susceptibile de încadrare în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1 – 10 C. proc. civ., conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Constată nul recursul declarat de debitoarea Ț.V. împotriva deciziei civile nr. 295 din 18 noiembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2004.