ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6438/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea dată de Judecătoria

Ploiești, în dosarul nr. 2258/2003, la data de 13 octombrie 2003, s-a

încuviințat executarea titlului executoriu, sentința civilă nr. 504/2003 a

Judecătoriei Ploiești, instanța reținând că sunt îndeplinite condițiile privind

executarea silită.

Apelul declarat de debitoarea Ț.V. împotriva

acestei încheieri, a fost respins prin decizia civilă nr. 295 din 18 noiembrie

2003 a Curții de Apel Ploiești.

Instanța de apel a reținut, că prin

exercitarea apelului împotriva încheierii de încuviințare a executării silite,

apelanta nu poate repune în discuție fondul litigiului, rezolvat irevocabil

prin hotărârea a cărei executare silită a fost cerută.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs debitoarea care, fără să invoce vreun motiv de recurs, susține

că în mod greșit averea tatălui său a fost dată numitului A.G. Arată recurenta

că nu s-au avut în vedere actele depuse la dosar și dispozițiile art. 31 lit. b)

C. fam. și cere să se trimită cauza spre rejudecare.

Recursul este nul.

Conform art. 302

1

alin. (1)

lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de

nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz,

mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar conform art.

303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de

recurs sau înăuntrul termenului de recurs care, potrivit art. 301 C. proc. civ.,

este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Art. 306 C. proc. civ. prevede că

recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția

cazurilor prevăzute la pct. 2, care se referă la motivele de ordine publică.

Motivele de recurs sunt stabilite

limitativ de art. 304 pct. 1 – 10 C. proc. civ.

În cauză, debitoarea apelantă,

căreia hotărârea atacată i-a fost comunicată la data de 27 noiembrie 2003, a

declarat recurs la data de 8 decembrie 2003, fără să invoce vreun motiv de

recurs, iar în declarația de recurs nu s-au formulat critici care să facă

posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ.

Aceasta se referă la nelegalitatea

hotărârii de partaj, care constituie titlu executoriu, asupra căreia instanța

de fond și cea de apel, în raport cu obiectul procesului (încuviințarea

executării silite), nu s-au pronunțat.

Prin urmare, deoarece față de

obiectul cauzei și de soluția pronunțată prin hotărârea atacată, susținerile

recurentei nu sunt susceptibile de încadrare în motivele de recurs prevăzute de

art. 304 pct. 1 – 10 C. proc. civ., conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ.,

se va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nul recursul declarat de

debitoarea Ț.V. împotriva deciziei civile nr. 295 din 18 noiembrie 2003 a

Curții de Apel Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2004.