ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3119/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 2921/LM din 20 februarie 2003 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII a civilă conflicte de muncă și litigii de muncă, contestatorul B.S. a chemat în judecată intimatul Ministerul Afacerilor Externe, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea ordinului de imputare nr. 349 din 3 februarie 2003. În motivarea contestației, contestatorul a arătat că a îndeplinit funcția de magaziner cu atribute de gestionar în perioada 27 noiembrie 1996 – 6 iunie 2002 în cadrul Ministerului Afacerilor Externe. A menționat că, bunurile a căror contravaloare i se impută nu au intrat în gestiunea sa, că suma imputată cu titlu de prejudiciu reprezentând bunuri, nu i-au fost predate cu gestiune, nu s-a întrunit nici-o comisie de recepție în acest scop.

Prin sentința civilă nr. 3057 din 1 septembrie 2003 Tribunalul București, secția a VIII-a civilă conflicte de muncă și litigii de muncă, a admis excepția nulității deciziei conform art. 103 alin. (2) C. muncii anterior, a admis contestația formulată de B.S. în contradictoriu cu Ministerul Afacerilor Externe, a constatat nulitatea Ordinului (deciziei) nr. 349 din 3 martie 2003 emis de intimată, a exonerat contestatorul de plata debitului și s-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, în ce privește excepția nulității deciziei, s-a avut în vedere că plângerea penală nu vizează contestatorul. În ce privește nulitatea Ordinului nr. 349/2003 având ca obiect suma de 864.801.113,75 lei s-a avut în vedere art. 103 alin. (2) din vechiul Cod al Muncii când pagubele au fost cauzate unității printr-o faptă ce constituie infracțiune, iar răspunderea se stabilește potrivit legii penale.

S-a reținut că Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, Compartimentul de Cercetări penale sectorul 2 Poliție a precizat că, contestatorul este cercetat în dosarul de urmărire penală 0323/2003 pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu. Instanța a hotărât că în speță, nu există răspundere materială, astfel că răspunderea se stabilește potrivit legii penale. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimatul Ministerul Afacerilor Externe, care critică hotărârea pronunțată pentru nelegalitate, în sensul că la data angajării răspunderii materiale a contestatorului nu începuse urmărirea penală împotriva acestuia și că în speță, cauza trebuia suspendată în temeiul art. 244 pct. 2 C. proc.

civ. Recursul este fondat. Ministerul Afacerilor Externe a emis Ordinul nr. 349 la 3 februarie 2003 prin care a imputat magazinerului B.S. prejudiciul de 864.801.113,75 lei contravaloarea unor echipamente de informatică și sisteme audio-video găsite lipsă în gestiunea depozitului M.A.E. La data 16 decembrie 2002 M.A.E. cu adresa nr. 4879, solicita Poliției Sector 2, demararea unei anchete în vederea descoperirii și tragerii la răspundere a făptuitorului și a recuperării prejudiciului suferit de M.A.E. Prin încheierea de ședință din 14 aprilie 2003 Tribunalul socotind că s-a făcut plângere penală împotriva contestatorului ridică din oficiu excepția prevăzută de art. 103 alin. (2) C. muncii anterior, care precizează că, în această situație, nu există răspundere materială până la soluționarea plângerii penale.

Tribunalul a respins excepția având în vedere că plângerea penală nu vizează pe contestator. Soluția tribunalului dată contestației prin care a anulat ordinul de imputare, deoarece răspunderea se stabilește potrivit legii penale conform art. 103 alin. (2) din vechiul Cod al Muncii, este nelegală, deoarece la data angajării răspunderii materiale a contestatorului nu începuse urmărirea penală împotriva acestuia, nefiind un proces penal împotriva contestatorului. Această excepție, ridicată și la 14 aprilie 2003 a fost respinsă întrucât plângerea penală nu vizează contestatorul. Instanța a procedat greșit, când a anulat ordinul de imputație, ea cel mult putea suspenda cauza conform art. 244 alin. (2) C. proc.

civ., deoarece în cazul în care contestatorul ar fi achitat în procesul penal, M.A.E. nu ar putea recupera prejudiciul în cadrul procesului penal. De altfel, după cum precizează M.A.E., în motivarea recursului, organele de cercetare penală nu au încunoștiințat M.A.E. de începerea urmăririi penale împotriva contestatorului. În speță, se constată că în mod greșit a fost anulat ordinul de imputație, instanța făcând o aplicare greșită a art. 103 alin. (2) din vechiul Cod al Muncii în sensul că paguba a fost stabilită în sarcina contestatorului când nu începuse urmărirea penală a acestuia și când, în fapt nu există un proces penal împotriva gestionarului. În concluzie, se impune admiterea recursului, casarea hotărârii tribunalului și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinței nr. 3057 din 1 septembrie 2003 a Tribunalului București, secția a VIII-a civilă conflicte de muncă și litigii de muncă, pe care o casează, și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 aprilie 2004.