ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5475/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 31/ F din 5 august 2004, Curtea de Apel Brașov a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de U.N.S.R. – Cluj Napoca, prin președintele C.A., împotriva referatului nr. 539/VIII/1 din 30 iunie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov. Instanța de fond a reținut că organizația reprezentată de petiționar are calitatea de parte (creditor) în dosarul nr. 3375/1996, al Tribunalului Brașov, având ca obiect falimentul SC C. SRL Printr-o plângere adresată parchetului, organizația sus-arătată a solicitat efectuarea de cercetări față de judecătorul sindic O.T. și față de președinta Tribunalului Brașov, judecătoarea R.C., care au refuzat să ia măsuri, pentru repunerea pe rolul instanței a dosarului de faliment, urmărind astfel tergiversarea soluționării cauzei.

Verificând aspectele semnalate, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a stabilit că prin încheierea din 15 decembrie 2000 Tribunalul Brașov, a dispus, în temeiul art. 244, pct. 1 C. proc. civ., suspendarea dosarului nr. 3375/1996, până la soluționarea dosarului penal nr. 2133/2000 aflat pe rolul Judecătoriei Oradea și privindu-l pe inculpatul S.I. Între timp, sentința penală a rămas definitivă dar, intervenind un incident procedural, existența măsurii sechestrului asigurator dispusă de instanța penală asupra bunurilor SC C. SRL, în vigoare și în prezent, repunerea pe rol a dosarului de faliment nu este posibilă.

Cu toate acestea, în cauză se continuă judecarea unor cereri ale creditorilor a căror soluționare nu depinde de existența sau nu a măsurii asiguratorii, ci vizează exclusiv derularea procedurii de faliment (a se vedea încheierile Tribunalului Brașov din 20 februarie 2003 și 2 aprilie 2004). Așa fiind, prin referatul nr. 539/VIII/1/2004, din 30 iunie 2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, concluzionând că în cauză nu se conturează existența vreunor indicii cu privire la săvârșirea de fapte cu caracter penal a respins plângerea ca nefondată. În temeiul art. 278 1 C. proc. pen., petiționara a formulat plângere împotriva referatului sus-arătat, la Curtea de Apel Brașov. Motivând că petiționara trebuia să se adreseze mai întâi procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, instanța de fond a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de U.N.S.R.

– Cluj Napoca. Împotriva sentinței penale nr. 31/ F din 5 august 2004, a declarat recurs petiționara pentru motivul că „sentința întocmită în fals urmărește mușamalizarea hoțiilor comise de magistrații acuzați, și nu aflarea adevărului și pedepsirea infractorilor cum ar trebui”. Recursul nu este fondat. Verificând hotărârea atacată în raport de criticile invocate cât și din oficiu, Înalta Curte constată că instanța de fond a stabilit o situație de fapt corectă, în concordanță cu probele administrate în cauză, astfel că în sarcina celor doi magistrați nu se poate reține săvârșirea unor fapte penale. Atitudinea judecătorului sindic nu poate fi apreciată ca fiind una de tergiversare a soluționării cauzei.

Dimpotrivă, în luna martie 2004, încercând să soluționeze incidentul procedural ivit din cauza sechestrului asigurator, a sesizat secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Brașov, solicitând ca instanța să se pronunțe cu privire la acest aspect (a se vedea încheierea din 2 aprilie 2004). Cât privește „refuzul” d-nei președinte C.R. de a dispune repunerea pe rol a dosarului respectiv trebuie relevat faptul că măsura excede competențelor președintelui instanței. În altă ordine de idei, conform art. 275 C. proc. pen., orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime. Potrivit art. 278 din același cod, plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror se rezolvă de primul procuror al parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel.

De asemenea, în conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 278 1 C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275 – art. 278 C. proc. pen., persoanele vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în prima instanță. În speță petiționarii au formulat plângere împotriva referatului parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov direct la instanța de judecată. Așa fiind, pentru considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 385 15 alin. (1), pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de U.N.S.R. – Cluj Napoca. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta U.N.S.R. – Cluj Napoca prin C.A. împotriva sentinței penale nr. 31/ F din 5 august 2004 a Curții de Apel Brașov. Obligă pe recurenta petentă la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 octombrie 2004.