ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5475/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 31/ F din 5

august 2004, Curtea de Apel Brașov a respins, ca inadmisibilă, plângerea

formulată de U.N.S.R. – Cluj Napoca, prin președintele C.A., împotriva

referatului nr. 539/VIII/1 din 30 iunie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Brașov.

Instanța de fond a reținut că

organizația reprezentată de petiționar are calitatea de parte (creditor) în

dosarul nr. 3375/1996, al Tribunalului Brașov, având ca obiect falimentul SC C.

SRL

Printr-o plângere adresată

parchetului, organizația sus-arătată a solicitat efectuarea de cercetări față

de judecătorul sindic O.T. și față de președinta Tribunalului Brașov,

judecătoarea R.C., care au refuzat să ia măsuri, pentru repunerea pe rolul

instanței a dosarului de faliment, urmărind astfel tergiversarea soluționării cauzei.

Verificând aspectele semnalate,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a stabilit că prin încheierea din

15 decembrie 2000 Tribunalul Brașov, a dispus, în temeiul art. 244, pct. 1 C.

proc. civ., suspendarea dosarului nr. 3375/1996, până la soluționarea dosarului

penal nr. 2133/2000 aflat pe rolul Judecătoriei Oradea și privindu-l pe

inculpatul S.I.

Între timp, sentința penală a rămas

definitivă dar, intervenind un incident procedural, existența măsurii

sechestrului asigurator dispusă de instanța penală asupra bunurilor SC C. SRL,

în vigoare și în prezent, repunerea pe rol a dosarului de faliment nu este

posibilă.

Cu toate acestea, în cauză se

continuă judecarea unor cereri ale creditorilor a căror soluționare nu depinde

de existența sau nu a măsurii asiguratorii, ci vizează exclusiv derularea

procedurii de faliment (a se vedea încheierile Tribunalului Brașov din 20

februarie 2003 și 2 aprilie 2004).

Așa fiind, prin referatul nr.

539/VIII/1/2004, din 30 iunie 2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Brașov, concluzionând că în cauză nu se conturează existența vreunor indicii cu

privire la săvârșirea de fapte cu caracter penal a respins plângerea ca

nefondată.

În temeiul art. 278

1

C.

proc. pen., petiționara a formulat plângere împotriva referatului sus-arătat,

la Curtea de Apel Brașov.

Motivând că petiționara trebuia să

se adreseze mai întâi procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Brașov, instanța de fond a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată

de U.N.S.R. – Cluj Napoca.

Împotriva sentinței penale nr. 31/ F

din 5 august 2004, a declarat recurs petiționara pentru motivul că „sentința

întocmită în fals urmărește mușamalizarea hoțiilor comise de magistrații

acuzați, și nu aflarea adevărului și pedepsirea infractorilor cum ar trebui”.

Recursul nu este fondat.

Verificând hotărârea atacată în

raport de criticile invocate cât și din oficiu, Înalta Curte constată că

instanța de fond a stabilit o situație de fapt corectă, în concordanță cu

probele administrate în cauză, astfel că în sarcina celor doi magistrați nu se

poate reține săvârșirea unor fapte penale.

Atitudinea judecătorului sindic nu

poate fi apreciată ca fiind una de tergiversare a soluționării cauzei.

Dimpotrivă, în luna martie 2004,

încercând să soluționeze incidentul procedural ivit din cauza sechestrului

asigurator, a sesizat secția comercială și de contencios administrativ a

Tribunalului Brașov, solicitând ca instanța să se pronunțe cu privire la acest

aspect (a se vedea încheierea din 2 aprilie 2004).

Cât privește „refuzul” d-nei

președinte C.R. de a dispune repunerea pe rol a dosarului respectiv trebuie

relevat faptul că măsura excede competențelor președintelui instanței.

În altă ordine de idei, conform art.

275 C. proc. pen., orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și

actelor de urmărire penală dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor

sale legitime.

Potrivit art. 278 din același cod,

plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror se

rezolvă de primul procuror al parchetului sau, după caz, de procurorul general

al parchetului de pe lângă curtea de apel.

De asemenea, în conformitate cu

dispozițiile cuprinse în art. 278

1

C. proc. pen., după respingerea

plângerii făcute conform art. 275 – art. 278 C. proc. pen., persoanele vătămate

pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării, la instanța

căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în prima

instanță.

În speță petiționarii au formulat

plângere împotriva referatului parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov

direct la instanța de judecată.

Așa fiind, pentru considerentele

arătate mai sus, în temeiul art. 385

15

alin. (1), pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de U.N.S.R. – Cluj

Napoca.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petenta U.N.S.R. – Cluj Napoca prin C.A. împotriva sentinței penale

nr. 31/ F din 5 august 2004 a Curții de Apel Brașov.

Obligă pe recurenta petentă la plata

sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 octombrie 2004.