ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5367/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov dată în dosarul nr. 20/P/2005 în 17 mai 2005, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de: comisar R.M., subcomisar F.S., inspector principal P.V., inspector I.C., toți din cadrul I.P.J. Brașov pentru infracțiunile prevăzute de art. 242, 246, 272 C. pen., numitul A.D. pentru infracțiunile prevăzute de art. 208 și 209 lit. i) C. pen., art. 242 C. pen., art. 12 din Legea nr. 87/1994, lichidator judiciar G.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 208 și 209 lit. i) C. pen., art. 214, 242, 246, 291 C. pen., reținându-se următoarele: La 5 septembrie 2002 s-a demarat procedura falimentului debitoarei SC B. SA reprezentată de petent, numindu-se ca lichidator în cauză SC C.C.

SRL căruia i-a revenit ca principală atribuțiune examinarea activității debitoarei și întocmirea unui raport asupra cauzelor și împrejurărilor care s-au soldat cu încetarea plăților. S-a ridicat în mod expres debitorului dreptul de administrare a bunurilor și i s-a pus în vedere obligația de a prezenta toate documentele cerute de lichidatorul judiciar în etapele procedurii falimentului. În paralel, Ministerul Justiției a formulat plângere penală împotriva petentului pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 1 C. pen., cauza fiind înregistrată la parchet sub nr. 2450/P/2003 și trimisă pentru cercetări către I.P.J. Brașov unde își derulează activitatea făptuitorii din cauză.

La 9 octombrie 2003 s-a admis cererea lichidatorului judiciar și s-a încuviințat ca acesta să intre în spațiul unde a funcționat SC B. SA, să inventarieze și să evalueze bunurile existente în acel spațiu (vizându-se spațiul folosit ca atare de debitoare, având mai puțină relevanță numărul apartamentului consemnat inițial în încheiere în mod eronat). În acest scop, lichidatorul, văzând poziția procesuală a petentului, a solicitat sprijinul poliției pentru a-l asista la intrarea în spațiu și inventarierea bunurilor, respectiv a documentelor. În prezența și cu acordul proprietarului spațiului, lichidatorul însoțit de cei doi ofițeri de poliție (F. și I.) a pătruns în acel imobil de unde s-au ridicat o serie de acte contabile necesare și soluționării dosarului nr. 2450/P/2003, amintite de altfel în procesul verbal întocmit cu acel prilej.

Inventarierea s-a materializat în scopul stabilirii masei pasive urmare a dispoziției dată de judecătorul sindic, nepunându-se problema efectuării unei percheziții cum eronat susține petentul, ci a aplicării dispozițiilor art. 96 – art. 97 C. proc. pen., cunoscându-se în prealabil exact înscrisurile ce au legătură cu cauza penală cât și locul unde acestea se găseau. Raportul final de evaluare întocmit de lichidatorul judiciar a fost aprobat de judecătorul sindic după avizarea lui favorabilă în adunarea creditorilor, neformulându-se scriptic sau oral obiecțiuni la vânzarea prin negociere directă.

Prin urmare, s-a apreciat că lichidatorul desemnat de judecătorul sindic nu a făcut altceva decât să-și îndeplinească atribuțiile fixate prin Legea nr. 64/1995, acționând sub controlul judecătorului sindic, în timp ce reprezentanții poliției nu și-au îndeplinit defectuos atribuțiile de serviciu, ei pătrunzând în sediul firmei în baza încheierii dată de judecătorul sindic, recurgând la ridicarea acelor înscrisuri relevante soluționării cauzei penale, ridicare permisivă prin dispozițiile art. 97 C. proc. pen. De altfel, acele documente au fost predate sub luare de dovadă procurorului care supraveghează cercetările din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov. Această soluție a fost menținută prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, promovându-se împotriva ei plângere la instanța competentă să judece cauza în fond.

Prin sentința penală nr. 17/ F din 27 martie 2006, Curtea de Apel Brașov, secția penală, a respins plângerea formulată de petentul G.Z.G.I. împotriva rezoluției nr. 20/P/2005 de neîncepere a urmăririi penale a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov. Nemulțumit de soluție, petentul a declarat recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Reiterând motivele din plângere, în esență, el solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei la parchet.

El critică hotărârea Curții de Apel Brașov pentru că: - nu s-au respectat normele de competență după calitatea persoanei, cercetarea trebuia făcută de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, iar judecarea cauzei de această instanță, întrucât dispozițiile Legii nr. 281/2003, care au intrat în vigoare la 1 ianuarie 2004 nu retroactivează; - instanța de fond a dat o interpretare contradictorie a probelor aflate la dosar, în final pronunțând o hotărâre nelegală și netemeinică. Recursul declarat este nefondat și urmează a fi respins ca atare. Petentul a invocat excepția de necompetență în timpul judecării cauzei.

Conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Brașov și Curtea de Apel Brașov a fost soluționat prin încheierea nr. 763 din 6 februarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, care, în dosarul nr. 30337/1/2005, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov, conform art. XI alin. (2) și art. IX pct. 1 din Legea nr. 281/2003. Pe fond, petentul a criticat rezoluțiile procurorului și sentința, arătând că organele de poliție au efectuat o percheziție la sediul societății sale, fără a se începe urmărirea penală și fără a exista autorizarea judecătorului, așa cum obligă dispozițiile art. 100 alin. (3) și (6) C. proc. pen. Mai mult, lucrătorii de poliție au încheiat un proces-verbal de percheziție fără a respecta dispozițiile art. 107 – art. 109 și 111 C. proc.

pen. De asemenea, organele de poliție nu au depus la dosar toate documentele ridicate de la sediul societății sale. Actele premergătoare efectuate în cauză pe baza cărora procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale pentru faptele penale reclamate relevă că : - cererea lichidatorului judiciar de a pătrunde în spațiul SC B. SA a fost admisă de judecătorul sindic la 9 octombrie 2003; - pătrunderea s-a făcut cu sprijinul organelor de poliție și a avut drept scop inventarierea și evaluarea bunurilor existente în acel spațiu; - accesul a fost permis de proprietarul spațiului care a asistat la operațiunile efectuate de lichidator însoțit de cei doi lucrători de poliție (inspector I.C. și subcomisar F.S.); - operațiunea s-a dispus și s-a efectuat ca urmare a refuzului petentului de a se prezenta la sediul firmei pentru a preda actele contabile; - nu s-a efectuat o percheziție, pătrunderea făcându-se în virtutea prevederilor art. 96 și 97 C. proc.

pen., fiind cunoscut locul unde se află înscrisurile. Prin urmare se constată că lichidatorul și-a desfășurat activitatea în limitele conferite de dispozițiile legale, iar lucrătorii de poliție au acordat de asemenea sprijin în derularea acestor activități în mod legal. Pătrunderea în sediul firmei debitoare s-a făcut după o prealabilă înștiințare a petentului, acesta fiind convocat anterior și la sediul poliției în același scop, al prezentării documentelor contabile, fiind permisă printr-o dispoziție a judecătorului sindic, necenzurată prin căile de atac, corelându-se cu ridicarea înscrisurilor ce puteau servi ca mijloace de probă în procesul penal.

Văzând că distincția între percheziție și ridicarea de obiecte și înscrisuri a fost analizată și prin sentința penală nr. 7/F/2005 a Curții de Apel Brașov, că operațiunea de inventariere s-a raportat la bunurile din averea debitoarei, bunuri ce se aflau în spațiul în care s-a pătruns și în care a și funcționat respectiva societate, că procesul verbal încheiat la sediul firmei cu prilejul inventarierii și ridicării documentelor contabile a fost semnat de lichidator, reprezentanții poliției (F.S. și I.C.) și proprietarul imobilului (A.D.), existând și un alt proces verbal privitor la preluarea de documente, că acțiunile nominale ca înscrisuri purtătoare de valori s-au depus la sediul lichidatorului pentru a fi valorificate, ele fiind indisponibilizate la data deschiderii procedurii reglementată prin Legea nr. 64/1995, Curtea a apreciat legală rezoluția atacată, menținând-o ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul G.Z.G.I. împotriva sentinței penale nr. 17/ F din 27 martie 2006 a Curții de Apel Brașov. Obligă petiționarul recurent la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 septembrie 2006.