ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5367/2006

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor de

la dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Brașov dată în dosarul nr. 20/P/2005

în 17 mai 2005, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de:

comisar R.M., subcomisar F.S., inspector principal P.V., inspector I.C.,

toți din cadrul I.P.J. Brașov pentru infracțiunile

prevăzute de art. 242, 246, 272 C. pen., numitul A.D. pentru

infracțiunile prevăzute de art. 208 și 209 lit. i) C. pen., art.

242 C. pen., art. 12 din Legea nr. 87/1994, lichidator judiciar G.I. sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 208

și 209 lit. i) C. pen., art. 214, 242, 246, 291 C. pen., reținându-se următoarele:

La 5 septembrie 2002 s-a

demarat procedura falimentului debitoarei SC B. SA reprezentată de petent,

numindu-se ca lichidator în cauză SC C.C. SRL căruia i-a revenit ca

principală atribuțiune examinarea activității debitoarei

și întocmirea unui raport asupra cauzelor și împrejurărilor care

s-au soldat cu încetarea plăților.

S-a ridicat în mod expres

debitorului dreptul de administrare a bunurilor și i s-a pus în vedere

obligația de a prezenta toate documentele cerute de lichidatorul judiciar

în etapele procedurii falimentului.

În paralel, Ministerul

Justiției a formulat plângere penală împotriva petentului pentru

infracțiunea prevăzută de art. 215

1

C. pen., cauza fiind înregistrată la parchet sub nr. 2450/P/2003 și

trimisă pentru cercetări către I.P.J. Brașov unde își

derulează activitatea făptuitorii din cauză.

La 9 octombrie 2003 s-a

admis cererea lichidatorului judiciar și s-a încuviințat ca acesta

să intre în spațiul unde a funcționat SC B. SA, să

inventarieze și să evalueze bunurile existente în acel spațiu

(vizându-se spațiul folosit ca atare de debitoare, având mai

puțină relevanță numărul apartamentului consemnat

inițial în încheiere în mod eronat).

În acest scop, lichidatorul,

văzând poziția procesuală a petentului, a solicitat sprijinul

poliției pentru a-l asista la intrarea în spațiu și

inventarierea bunurilor, respectiv a documentelor.

În prezența și cu

acordul proprietarului spațiului, lichidatorul însoțit de cei doi

ofițeri de poliție (F. și I.) a pătruns în acel imobil de

unde s-au ridicat o serie de acte contabile necesare și

soluționării dosarului nr. 2450/P/2003, amintite de altfel în

procesul verbal întocmit cu acel prilej.

Inventarierea s-a

materializat în scopul stabilirii masei pasive urmare a dispoziției

dată de judecătorul sindic, nepunându-se problema efectuării

unei percheziții cum eronat susține petentul, ci a aplicării

dispozițiilor art. 96 – art. 97 C. proc. pen., cunoscându-se în prealabil

exact înscrisurile ce au legătură cu cauza penală cât și

locul unde acestea se găseau.

Raportul final de evaluare

întocmit de lichidatorul judiciar a fost aprobat de judecătorul sindic

după avizarea lui favorabilă în adunarea creditorilor,

neformulându-se scriptic sau oral obiecțiuni la vânzarea prin negociere

directă. Prin urmare, s-a apreciat că lichidatorul desemnat de

judecătorul sindic nu a făcut altceva decât să-și

îndeplinească atribuțiile fixate prin Legea nr. 64/1995,

acționând sub controlul judecătorului sindic, în timp ce

reprezentanții poliției nu și-au îndeplinit defectuos

atribuțiile de serviciu, ei pătrunzând în sediul firmei în baza

încheierii dată de judecătorul sindic, recurgând la ridicarea acelor

înscrisuri relevante soluționării cauzei penale, ridicare

permisivă prin dispozițiile art. 97 C. proc. pen. De altfel, acele documente au fost predate sub luare de dovadă procurorului care

supraveghează cercetările din cadrul Parchetului de pe lângă

Judecătoria Brașov.

Această soluție a

fost menținută prin rezoluția procurorului general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, promovându-se

împotriva ei plângere la instanța competentă să judece cauza în

fond.

Prin sentința

penală nr. 17/ F din 27 martie 2006, Curtea de Apel Brașov, secția

penală, a respins plângerea formulată de petentul G.Z.G.I. împotriva

rezoluției nr. 20/P/2005 de neîncepere a urmăririi penale a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

Nemulțumit de

soluție, petentul a declarat recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Reiterând motivele din

plângere, în esență, el solicită admiterea recursului, casarea

sentinței și trimiterea cauzei la parchet. El critică

hotărârea Curții de Apel Brașov pentru că:

- nu s-au respectat normele

de competență după calitatea persoanei, cercetarea trebuia

făcută de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov,

iar judecarea cauzei de această instanță, întrucât dispozițiile

Legii nr. 281/2003, care au intrat în vigoare la 1 ianuarie 2004 nu

retroactivează;

- instanța de fond a

dat o interpretare contradictorie a probelor aflate la dosar, în final

pronunțând o hotărâre nelegală și netemeinică.

Recursul declarat este

nefondat și urmează a fi respins ca atare.

Petentul a invocat excepția

de necompetență în timpul judecării cauzei. Conflictul negativ

de competență ivit între Judecătoria Brașov și Curtea

de Apel Brașov a fost soluționat prin încheierea nr. 763 din 6

februarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, care, în dosarul nr. 30337/1/2005, a stabilit competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov, conform art.

XI alin. (2) și art. IX pct. 1 din Legea nr. 281/2003.

Pe fond, petentul a criticat

rezoluțiile procurorului și sentința, arătând că

organele de poliție au efectuat o percheziție la sediul

societății sale, fără a se începe urmărirea

penală și fără a exista autorizarea judecătorului,

așa cum obligă dispozițiile art. 100 alin. (3) și (6) C.

proc. pen.

Mai mult, lucrătorii de

poliție au încheiat un proces-verbal de percheziție fără a

respecta dispozițiile art. 107 – art. 109 și 111 C. proc. pen.

De asemenea, organele de

poliție nu au depus la dosar toate documentele ridicate de la sediul

societății sale.

Actele premergătoare

efectuate în cauză pe baza cărora procurorul a dispus neînceperea

urmăririi penale pentru faptele penale reclamate relevă că :

- cererea lichidatorului

judiciar de a pătrunde în spațiul SC B. SA a fost admisă de

judecătorul sindic la 9 octombrie 2003;

- pătrunderea s-a

făcut cu sprijinul organelor de poliție și a avut drept scop

inventarierea și evaluarea bunurilor existente în acel spațiu;

- accesul a fost permis de

proprietarul spațiului care a asistat la operațiunile efectuate de

lichidator însoțit de cei doi lucrători de poliție (inspector I.C.

și subcomisar F.S.);

- operațiunea s-a

dispus și s-a efectuat ca urmare a refuzului petentului de a se prezenta

la sediul firmei pentru a preda actele contabile;

- nu s-a efectuat o

percheziție, pătrunderea făcându-se în virtutea prevederilor art.

96 și 97 C. proc. pen., fiind cunoscut locul unde se află

înscrisurile.

Prin urmare se constată

că lichidatorul și-a desfășurat activitatea în limitele

conferite de dispozițiile legale, iar lucrătorii de poliție au

acordat de asemenea sprijin în derularea acestor activități în mod

legal.

Pătrunderea în sediul

firmei debitoare s-a făcut după o prealabilă

înștiințare a petentului, acesta fiind convocat anterior și la sediul

poliției în același scop, al prezentării documentelor contabile,

fiind permisă printr-o dispoziție a judecătorului sindic,

necenzurată prin căile de atac, corelându-se cu ridicarea

înscrisurilor ce puteau servi ca mijloace de probă în procesul penal.

Văzând că

distincția între percheziție și ridicarea de obiecte și

înscrisuri a fost analizată și prin sentința penală nr. 7/F/2005

a Curții de Apel Brașov, că operațiunea de inventariere s-a

raportat la bunurile din averea debitoarei, bunuri ce se aflau în spațiul

în care s-a pătruns și în care a și funcționat respectiva

societate, că procesul verbal încheiat la sediul firmei cu prilejul

inventarierii și ridicării documentelor contabile a fost semnat de

lichidator, reprezentanții poliției (F.S. și I.C.) și

proprietarul imobilului (A.D.), existând și un alt proces verbal privitor

la preluarea de documente, că acțiunile nominale ca înscrisuri

purtătoare de valori s-au depus la sediul lichidatorului pentru a fi

valorificate, ele fiind indisponibilizate la data deschiderii procedurii

reglementată prin Legea nr. 64/1995, Curtea a apreciat legală

rezoluția atacată, menținând-o ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul G.Z.G.I. împotriva sentinței penale nr. 17/ F

din 27 martie 2006 a Curții de Apel Brașov.

Obligă petiționarul

recurent  la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 septembrie 2006.