ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1279/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1279/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând

asupra recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov

împotriva deciziei penale nr. 75/A din 3 iunie 2011 a Curții de Apel Brașov,

secția penală și pentru cauze cu minori, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 75/A din

3 iunie 2011 Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a

respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva

sentinței penale nr. 84 din 18 februarie 2010 a Tribunalului Brașov, pe care a

menținut-o.

A respins, ca

tardive, apelurile declarate părțile civile SC G. SRL Brașov și SC P.R. SRL

Brașov.

A obligat părțile

civile apelante să plătească statului sumele de câte 200 RON cu titlu de

cheltuieli judiciare, restul acestor cheltuieli rămânând în sarcina statului.

Pentru a

pronunța această decizie Curtea de Apel Brașov a reținut că prin sentința

penală nr. 84 din 18 februarie 2010 Tribunalul Brașov a dispus schimbarea

încadrării juridice a faptelor reținute în acuzarea inculpatei G.I.M. după cum

urmează:din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) C. pen. în

infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 Legea nr. 59/1934 - pct. II.1

rechizitoriu; din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) C. pen. (8

acte materiale) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea

prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. (8 acte materiale) - pct. II.2 rechizitoriu; din infracțiunea

prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) C. pen. (4 acte materiale) cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea

nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale) - pct. II.3

rechizitoriu; din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4), (5) C.

pen. (15 acte materiale) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea

prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. (15 acte materiale) - pct. II.4 rechizitoriu; din infracțiunea

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. (7 acte materiale) cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2

din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale)

și infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. - pct. II.5

rechizitoriu; din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) C. pen. (5

acte materiale) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea

prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. (5 acte materiale) - pct. II.6 rechizitoriu; din infracțiunea

prevăzută de art. 213 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 213 alin. (1)

C. pen. - pct. II.7 rechizitoriu; din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin.

(2), (3) C. pen. (4 acte materiale) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în

infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale) - pct. II.8 rechizitoriu; din

infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) C. pen. (7 acte materiale) cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2

din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (7 acte materiale)

- pct. II.9 rechizitoriu;- din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4)

C. pen. (3 acte materiale) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în

infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) - pct. II.10 rechizitoriu; din

infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4), (5) C. pen. (6 acte

materiale) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de

art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6

acte materiale) - pct. II.11 rechizitoriu; din infracțiunea prevăzută de art.

215 alin. (2), (3) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2),

(3) C. pen. - pct. II.12 rechizitoriu; din infracțiunea prevăzută de art. 215

alin. (1), (4) C. pen. (2 acte materiale) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. în infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) pct. II.13 rechizitoriu;

din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) C. pen. în infracțiunea

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. - pct. II.14 rechizitoriu;

din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) C. pen. în infracțiunea

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. pct. II.15 rechizitoriu; din

infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) C. pen. în infracțiunea

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. - pct. II.16 rechizitoriu;

din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) C. pen. în infracțiunea

prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 - pct. II.17 rechizitoriu.

Instanța a

dispus încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. raportat la art. 122 alin. (1) lit.

e) și art. 124 C. pen. față de inculpata G.I.M. pentru următoarele infracțiuni:

infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 - pct. II.1

rechizitoriu; infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (8 acte materiale) - pct. II.2

rechizitoriu; infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale) - pct. II.3 rechizitoriu;

infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. (15 acte materiale) - pct. II.4 rechizitoriu;

infracțunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale) - pct. II.5 rechizitoriu; infracțiunea

prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. (5 acte materiale) - pct. II.6 rechizitoriu; infracțiunea prevăzută

de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(7 acte materiale) - pct. II.9 rechizitoriu; infracțiunea prevăzută de art. 84

pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte

materiale) - pct. II.10 rechizitoriu; infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din

Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale) -

pct. II.11 rechizitoriu; infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr.

59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) pct. II.13 rechizitoriu;

infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 - pct. II.17

rechizitoriu.

Încetarea

procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art.

10 lit. g) C. proc. pen. raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) și art. 124 C.

pen. față de aceeași inculpată pentru infracțiunile prevăzute de art. 213 alin.

(1) C. pen. - pct. II.7 rechizitoriu și art. 26 raportat la art. 290 C. pen. (2

fapte) - pct. I.3 rechizitoriu.

Achitarea

aceleiași inculpate în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)

C. proc. pen. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: infracțiunea

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. - pct. II.5 rechizitoriu;

infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale) - pct. II.8 rechizitoriu;

infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. - pct. II.12

rechizitoriu; infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

pct. II.14 rechizitoriu; infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3)

C. pen. - pct. II.15 rechizitoriu; infracțiunea prevăzută de art. 215 alin.

(1), (2), (3) C. pen. - pct. II.16 rechizitoriu.

Achitarea

aceleiași inculpate în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d)

C. proc. pen. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: infracțiunea

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. (3 acte materiale) cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - pct. I.1 rechizitoriu; infracțiunea

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. (2 acte materiale) cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - pct. I.2 rechizitoriu.

Achitarea

inculpatei C.V. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C.

proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2),

(3), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) -

pct. I.1 rechizitoriu.

În baza art.

11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.

raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) și art. 124 C. pen. încetarea procesului

penal început față de inculpatul O.V. pentru infracțiunile prevăzute de art.

290 C. pen. (2 fapte) - pct. I.3 rechizitoriu.

A fost

obligată inculpata G.I.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P.G.I.

SRL  prin lichidator judiciar C.A., să plătească părții civile B.R.S. SA - prin

lichidator judiciar F.G.D.S.B. suma de 272.634,85 RON, daune materiale.

Au fost respinse

restul pretențiilor civile.

Cu aplicarea

art. 346 alin. (4) C. proc. pen. referitor la părțile civile SC U.B. SA (fostă SC

A. SA Brașov), SC P.C. SRL, SC R. SRL, SC T. SRL, SC F. SRL.

S-a constatat

că SC P.S. SRL nu s-a constituit parte civilă. Au fost respinse pretențiile civile

formulate de părțile civile SC T.G.I.E. SRL, SC G. SRL, SC P.R. SRL, SC Z. SA, SC

U.B. SA (fostă SC A. SA Brașov), SC D. SRL, SC C. SRL, SC S. SRL, SC T. SRL, SC

An. SRL, SC A.C.

S-a menținut măsura

sechestrului asigurător dispus în faza de urmărire penală asupra imobilului proprietatea

inculpatei G.I.M., înscris în CF nr. PP Brașov la A+46.

În baza art. 348

C. proc. pen. s-a dispus anularea înscrisurilor aflate la dosarul de urmărire penală

(borderouri de achiziții).

Pentru a pronunța

această sentință Tribunalul Brașov a constatat că prin rechizitoriul nr. GG/2001

întocmit de Parchetul lângă Curtea de Apel Brașov la data de 12 mai 2003 s-a dispus

punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților:

aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4)

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale); art. 215

alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte

materiale); art. 215 alin. (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. (4 acte materiale); art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. (7 acte materiale); art. 215 alin. (1), (4) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale); art. 215 alin. (1), (4)

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (8 acte materiale); art. 215

alin. (1), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale);

art. 215 alin. (1), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte

materiale); art. 215 alin. (1), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. (2 acte materiale); art. 215 alin. (1), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) art. 215 alin. (1), (4) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen.  (7 acte materiale); art. 215 alin. (1), (4),

(5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (15 acte materiale); 4 infracțiuni

prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) C. pen.; 2 infracțiuni prevăzute de art. 215

alin. (1), (4) C. pen.; 1 infracțiune prevăzută de art. 213 C. pen.; 1 infracțiune

prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., toate aceste infracțiuni

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale)

săvârșirii a 2 infracțiuni prevăzute de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 33

lit. a) C. pen.

Prin actul de

sesizare a instanței s-a reținut că în luna octombrie 2000, inculpatele G.I.M. și

C.V. - asociate la SC P.G.I. SRL respectiv SC L. SRL- au indus în eroare reprezentanții

B.R.S. - Sucursala B. prin garantarea a 3 credite cu file CEC pentru care nu exista

disponibil în contul bancar al firmelor emitente, cauzându-se astfel un prejudiciu

de 1.450.000.000 ROL.

Prin rechizitoriu

s-a mai reținut că, tot în luna octombrie 2000, inculpata G.I.M. a indus în eroare

reprezentanții B.R.S.- Sucursala B. prin garantarea a 2 credite obținute de SC P.

SRL - unde asociat și administrator era coinculpatul O.V., cu file CEC ce nu aveau

acoperire în contul bancar cauzând astfel un prejudiciu de 1.000.000.000 ROL.

De asemenea, s-a

reținut că, pentru ridicarea unor sume de bani de la B.R.S. - Sucursala B., inculpata

G.I.M. a completat două borderouri cu date ce nu corespundeau realității, ulterior

aceste „borderouri de achiziții" fiind semnate și ștampilate de inculpatul

O.V. și depuse la banca indicată.

Tot în actul de

sesizare a instanței s-a mai reținut că în lunile octombrie - noiembrie 2000, inculpata

G.I.M. - în calitate de asociat unic și administrator al SC P.G.I. SRL - a achiziționat

o serie de produse de la mai multe societăți comerciale pentru plata cărora a emis

cecuri și bilete la ordin fără a avea disponibil în contul bancar.

Prin rechizitoriu

s-a mai reținut că inculpata G.I.M. a dispus pe nedrept de o autoutilitară și de

o remorcă, ambele aparținând SC D. SRL, aceste bunuri fiind „preluate" de SC

S. SRL Brașov la 28 noiembrie 2000.

În cursul urmăririi

penale au fost administrate următoarele probe: declarații ale inculpaților G.I.M.,

O.V. și C.V., raport de constatare tehnico-științifică grafică, înscrisuri - respectiv

contracte de credit, file CEC în original, adrese B.R.S., facturi etc. - declarații

ale martorilor B.Z., L.H., D.S., G.E., G.T., G.M., D.V., N.F. etc.

În cursul cercetării

judecătorești au fost audiați inculpații G.I.M., O.V. și C.V. precum și martorii

M.D., D.S., G.T., L.H. și N.D., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate

la dosarul cauzei.

De asemenea, în

cauză în cursul cercetării judecătorești a fost întocmit, de către expertul N.I.,

un raport de expertiză judiciară tehnică și contabilă.

Analizând coroborat

probele administrate în cauză Tribunalul a reținut că în cursul anului 1997 inculpata

G.I.M. a devenit asociat unic la SC P.G.I. SRL Brașov preluând prin cesionare toate

părțile sociale ale acestei societăți comerciale.

Instanța a reținut

- în acest sens fiind ansamblul probelor administrate în cauză - că, începând cu

anul 1997, SC P.G.I. SRL a realizat o dezvoltare deosebită a activității comerciale,

dezvoltare obiectivată exemplifîcativ prin creșterea impetuoasă a „cifrei de afaceri"

de la 88.622.132 RON în luna aprilie 1997 la 28.906.190.002 ROL în luna noiembrie

2000 ajungând, cum relevă martorul N.D., „un lider al vânzărilor din Brintex și

Lego" care „onora facturi de miliarde de lei".

Pe de altă parte

s-a reținut că toată această „dezvoltare" a activității SC P.G.I. SRL nu s-a

fundamentat economic pe un plan bine structurat și rațional evolutiv, ci a ținut

mai mult de „relațiile" și „intuiția" inculpatei G.I.M. - ce a absolvit

doar un liceu economic fără a avea studii superioare de specialitate - care finalmente

a fost „depășită" de chiar evoluția propriei firme. În acest sens au fost valorificate,

cu titlu exemplificativ, susținerile martorului D.S. care face referire la faptul

că „la P.G.I. era ținut un caiet special în care erau trecute toate filele CEC în

care era menționat și momentul scadenței acestora", acest mod cel puțin „primitiv"

de evidențiere a unor datorii deseori consistente ale P.G. fiind de natură a contura

felul în care inculpata G.I. a înțeles să-și desfășoare activitatea comercială ce

se extinsese până la o „cifră de afaceri" de aproape 30 de miliarde ROL lunar.

În contextul unei

creșteri semnificative și incontestabile a activității SC P.G.I. SRL, inculpata

G.I.M. nu a înțeles a-și asigura primordial un fond de „lichidități" necesar

plății furnizorilor ci a realizat, uneori haotic, diverse investiții - prin achiziționarea

unor terenuri, clădiri, mijloace de transport etc. - pentru o mare parte din acestea

folosindu-se sistemul „leasing" care, pe de o parte nu-i conferea societății

inculpatei proprietatea respectivelor bunuri și pe de altă parte, îi impunea cu

strictețe achitarea la termen a ratelor, sub sancțiunea, ce finalmente s-a și produs,

pierderii atât a bunurilor achiziționate cât și a întregii valori achitate până

la acel moment.

În sfârșit, instanța

a observat că - așa cum se reține și în rechizitoriu - pentru a-și susține activitatea

comercială ce se extinsese în mod deosebit, inculpata G.I.M. a apelat în mod „nesănătos"

din punct de vedere economic de foarte multe ori la împrumuturi bancare pe termen

scurt ce erau însă purtătoare de dobânzi mari, în acest sens doar în anul 2000 inculpata

G. angajând credite de peste 85 miliarde ROL de la mai multe instituții bancare

(printre care și B.R.S.), toate aceste instituții bancare acordând respectivele

credite în condițiile în care P.G. avea un rulaj prin aceste bănci de ordinul zecilor

sau chiar sutelor de miliarde ROL.

Deosebit de relevant

în prezenta cauză penală a fost, în opinia instanței, caracterul relațiilor economice

dintre SC P.G. și societățile comerciale ce figurează ca părți civile, fiind vorba

de relații „ce au început în cea mai mare parte în anul 1997 odată cu începerea

activității și care au fost constante, păstrând o linie ascendentă cu creșteri semnificative

lunare, păstrându-se ritmul plăților conform termenelor acordate", în acest

sens fiind nu doar concluziile raportului de expertiză anterior indicat ci și susținerile

cvasitotalității persoanelor audiate în cauză în calitate de martor.

Astfel cum au

declarat martorii audiați atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării

judecătorești, dar și concluziile expertizei contabile, a existat o creștere continuă

și relativ constantă a relațiilor comerciale cu societățile ce figurează ca părți

civile în cauză - ce nu au atins apogeul în noiembrie 2000, exemplificativ în luna

septembrie 2000, la P.G. de la Z. SA existând „datorii" de peste 13 miliarde

ROL - acest fapt producându-se pe fondul extinderii activității SC P.G.I. SRL și

nu în mod aleatoriu, fără să se urmărească inducerea în eroare a partenerilor de

afaceri.

În același sens,

al lipsei intenției inculpatei G. de a păgubi instituțiile bancare ce o creditau

sau societățile comerciale ce-i furnizau diferite produse, este și planul „investițional"

făcut de aceasta - de peste 8 miliarde ROL - plan care, deși nu a avut efectul urmărit,

a conturat în opinia instanței, atitudinea sa subiectivă ce nu era caracterizată

de intenția prejudicierii unor persoane ci de aceea a continuării activității SC

P.G., activitate care însă a depășit „capacitatea de previziune" a inculpatei

G.

Pe de altă parte

- tot în sensul atitudinii subiective a inculpatei G.I. relativ la săvârșirea infracțiunii

de „înșelăciune"- instanța nu a ignorat comportamentul său ulterior „colapsului

financiar" în care a intrat P.G. în luna noiembrie 2000, respectiv inculpata

având în luna ianuarie 2001 o „tentativă de suicid"- cu efecte grave și asupra

stării de sănătate actuale - și neîncercând să se sustragă, de exemplu prin părăsirea

țării, procesului penal sau obligațiilor comerciale ce îi incumbă și în prezent.

Din punct de vedere

cauzal instanța a reținut că două au fost evenimentele majore ce au determinat,

în luna noiembrie 2000, colapsul financiar în care a intrat P.G. SRL - dincolo,

așa cum s-a arătat, de lipsa unui plan coerent de dezvoltare rațională a activității

societății: pe de o parte faptul că, la 24 noiembrie 2000, B.C.R. - Agenția Z. i-a

reținut inculpatei G. suma de 100.000 RON cu titlu de „rambursare anticipată",

„situație declanșată de bancă care a diminuat disponibilitățile P.G. în mod unilateral"

și pe de altă parte, acțiunea în forță a reprezentanților SC S. SRL care, la 28

noiembrie 2000, au ridicat tot stocul de marfă și mijloacele de transport deținute

de SC P.G.I. SRL în contul unei datorii din care, la acel moment, era „scadentă"

doar suma de 25.000 RON.

Astfel, în primul

rând, în data de 24 noiembrie 2000 inculpata G.I.M. a apelat din nou (cum procedase

de multe ori și anterior) la o instituție bancară pentru obținerea unui credit „pentru

nevoi temporare" în cuantum de 284.800 RON însă, în aceeași zi, banca - respectiv

B.C.R., Agenția Z. - a operat o rambursare anticipată a altui credit ce nu era „scadent"

la acel moment și a diminuat (în mod unilateral și fără încunoștințarea SC P.G.

SRL) lichiditățile inculpatei G. cu suma de 102.500 RON.

După doar câteva

zile, în 28 noiembrie 2000, a devenit „scadent" unul din instrumentele bancare

emise de inculpata G. în favoarea SC S. SRL, fiind vorba de suma de 250 milioane

ROL, relativ mică față de dimensiunea generală a activității P.G. În fața refuzului

B.C.R., Agenția Z. de a onora la 28 noiembrie 2000 instrumentul de plată introdus

spre decontare, numitul S.I. - administrator al SC S. SRL - a hotărât să acționeze

în forță pentru recuperarea datoriei având în vedere că ulterior, dar nu la 28

noiembrie 2000 - ar fi ajuns la „scadență" alte cecuri sau bilete la ordin

emise de inculpata G. ce însumau peste 300.000 RON și exista riscul ca și acestea

să nu fie achitate de către bancă.

Astfel, cum au

relevat fără echivoc declarațiile mai multor martori audiați în cauză: G.M., G.E.,

G.T., D.S. și chiar S.I. - în seara de 28 noiembrie 2000 și în dimineața zilei următoare,

numitul S.I. împreună cu angajații săi au ridicat prin forță toată marfa și mijloace

de transport deținute de SC P.G.I. SRL atât la depozitul de pe strada M., cât și

în standurile din Brintex și Lego, ulterior întocmindu-se facturi ce nu acopereau

însă valoarea reală a respectivelor bunuri.

În momentul intervenției

în forță a reprezentanților S. inculpatei G.I. „i s-a făcut rău" și nu a putut

asista la întreaga operațiune. Deși inculpata G. și-a dat formal acordul pentru

„încărcarea" bunurilor aparținând P.G., aceasta a acționat la acel moment nu

conform propriei voințe ci, în mod cert, sub imperiul unei constrângeri morale exercitate

de numitul S.I.

Mai mult decât

atât, instanța a punctat modul cel puțin superficial în care organele de urmărire

penală au înțeles să acționeze pentru atingerea scopului vizat de art. 1 alin. (1)

C. proc. pen. - cu respectarea art. 3 și art. 4 C. proc. pen., dar și a art. 202

alin. (1) Teză finală C. proc. pen. care impune strângerea probelor „atât în favoarea

cât și în defavoarea învinuitului sau inculpatului" inculpata G. formulând

și o plângere penală împotriva reprezentanților SC S., dosar care a fost conexat

la cele ce vizau plângerile formulate împotriva inculpatei G.I., și care a fost

instrumentat în mod sumar și fără atingerea imperativului avut în vedere de

art. 3 C. proc. pen.

Relativ la toate

cele expuse, instanța a reținut ca întemeiate concluziile expertului contabil N.I.

care a arătat „se poate spune fără nici un dubiu că SC S. SRL prin preluare ilegală

și fără nici un suport juridic a stocului de marfă, mijloacelor fixe, utilaje, a

declanșat în mod forțat falimentul P.G.I.", care în acest fel a fost pusă în

imposibilitatea de a continua activitatea și implicit în imposibilitatea de a achita

creanțele către furnizori și B.R.S. Brașov.

În ceea ce privește

acest din urmă aspect, instanța a observat că atât timp cât se rețin de către instanță

împrejurări de ordin obiectiv ce au determinat „colapsul financiar" în care

a intrat inculpata în luna noiembrie 2000 - circumstanțe obiective ce exced și exclud

totodată intenția inculpatei de a prejudicia, în sensul art. 215 C. pen., societățile

furnizoare de mărfuri - acestea se răsfrâng implicit asupra relațiilor cu instituțiile

bancare ce o creditau pe inculpata G., pentru care s-au emis mai multe file CEC

în luna octombrie 2000, „scadența" tuturor acestor instrumente de plată fiind

ulterioară datei de 28 noiembrie 2000.

Astfel spus, nu

este posibil să se rețină lipsa intenției inculpatei G., în înțelesul vizat de

art. 215 alin. (1), (4) C. pen. în relațiile cu societățile comerciale furnizoare

și totodată să se rețină intenția sa (chiar indirectă) în relația cu B.R.S. în condițiile

în care pe de o parte instrumentele bancare (file CEC) ce garantau creditele de

la B.R.S. au fost emise în aceeași perioadă, uneori chiar anterior, cu emiterea

instrumentelor bancare (file CEC sau bilete la ordin) către societățile comerciale

părți civile și pe de altă parte, cauzalitatea imposibilității onorării acestor

instrumente de plată este unică, respectiv „rambursarea anticipată" din 24

noiembrie 2000 și acțiunea în forță a SC S. din 28 noiembrie 2000.

Privitor tot la

relațiile cu diverse bănci ce o creditau periodic pe inculpata G.I., instanța a

sesizat numărul mare de credite angajate de respectiva inculpată - doar de la B.R.S.

Brașov obținându-se în 7 luni un număr de 14 credite în valoare totală de peste

5 miliarde ROL - ce nu poate fi privit decât prin prisma rulajului avut de P.G.

prin aceste bănci, exemplificativ, doar prin B.R.S. Sucursala B. existând un rulaj

de peste 42 miliarde ROL, iar „în lunile în care a colaborat cu B.R.S.  nu a existat

nici o neînțelegere legată de întârziere sau neplata creditelor scontate, dobânzilor,

comisioanelor", acest lucru până în data de 28 noiembrie 2000 când P.G. și-a

încetat practic activitatea.

Mai mult decât

atât, instanța a reținut că în relația cu B.R.S., un rol determinant l-a avut și

ofițerul de credite al acestei bănci - numitul I.G., actualmente plecat din țară,

care nu doar că a permis angajarea unor credite succesive de către P.G., ci chiar

a sugerat ca aceste credite să fie obținute de către alte firme, având în vedere

plafonul maxim pe care îl avea la acel moment B.R.S. și a indicat modalitatea concretă

în care banii pot fi ridicați din bancă, or în sensul art. 215 C. pen. se are în

vedere „inducerea în eroare" a părții vătămate și nu eventual ajutor al părții

vătămate la propria sa prejudiciere. Legat tot de data de 28 noiembrie 2000, instanța

a mai reținut că nici unul din cecurile sau biletele la ordin la care se face referire

în rechizitoriu - eliberate favoarea unor societăți comerciale sau a B.R.S. - nu

au fost emise de inculpata G.I. ulterior acestui moment (28 noiembrie 2000) când

practic P.G. și-a încetat activitatea fără a mai putea face achiziții sau a onora

plata vreunor cecuri sau bilete la ordin anterior emise.

Relativ la toate

cele expuse Tribunalul - văzând primordial concluziile neechivoce ale ambelor expertize

întocmite în cauză, pe de o parte, expertiza B. făcând referire la „incidența bancară"

datorată B.C.R., Agenția Z. care „a diminuat unilateral disponibilitățile acordate

inițial", iar, pe de altă parte, expertiza N. relevând fără nici un dubiu că

SC S. SRL a declanșat în mod forțat (...) falimentul SC P.G. SRL - a reținut că

inculpata G.I.M. nu a acționat, în relațiile cu B.R.S. sau cu celelalte părți civile

din prezenta cauză, cu intenția ce caracterizează latura subiectivă a infracțiunii

prevăzute de art. 215 C. pen.

În ceea ce privește

însă încadrarea juridică dată prin rechizitoriu faptelor ce i se imputau inculpatei

G., Tribunalul a reținut ca întemeiate susținerile reprezentantei Ministerului Public

- fiind vorba de emiterea unor cecuri în virtutea unor raporturi comerciale ce se

circumscriu noțiunii de „convenție" vizată de alin. (3) din art. 215 C.

pen. sens în care, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică

reținând și alin. (3) din art. 215 C. pen. pentru infracțiunile descrise la

pct. II.1-4, II.6, II.9-11, II.12 și II.1.7 din actul de sesizare a instanței.

Față de cele arătate

Tribunalul a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la

art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatei G.I.M. sub aspectul săvârșirii

tuturor infracțiunilor de „înșelăciune" reținute în rechizitoriu.

Tribunalul a mai

observat că nu se poate reține în sarcina inculpatei G. nici infracțiunea prevăzută

de art. 213 C. pen., dincolo de lipsa nejustificată, la mai multe termene de judecată

a reprezentanților părții vătămate SC D. SRL, din acest punct de vedere având prevalență

incidența unui motiv de „achitare" față de eventuala încetare a procesului

penal pentru un motiv formal precum cel vizat de art. 284

1

C. proc.

pen. atât timp cât autoutilitara și remorca au fost ridicate în mod forțat în 28

noiembrie 2000 de reprezentanții SC S. SRL (cum de altfel se reține și în rechizitoriu)

cu acea ocazie, așa cum s-a mai arătat, inculpata G. având consimțământul viciat

de constrângere morală ce s-a exercitat asupra sa de către numitul S.I.; în baza

art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen.

cu aplicarea art. 46 C. pen., a dispus achitarea inculpatei G.I.M. sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 213 C. pen.

Instanța a reținut

însă că inculpata G.I.M. a completat cu date ce nu corespundeau realității, două

„borderouri de achiziții" ce atestau faptul că SC P. SRL - societatea inculpatului

O.V. - ar trebui să plătească unei persoane fizice, numitul G.T., sumele de 400

milioane ROL respectiv 360 milioane ROL, aceste borderouri fiind ulterior semnate

de inculpatul O. și depuse la B.R.S. în vederea ridicării unor sume de bani.

Situația expusă

a reieșit fără echivoc din probele administrate în cauză, în acest sens declarațiile

inculpatei G.I. - care a recunoscut comiterea acestor fapte coroborându-se, cum

o impune art. 69 C. proc. pen., cu concluziile raportului de constatare tehnico

științifică din 22 octombrie 2001 întocmit de I.P.J. Brașov - Serviciul Criminalistic,

sau cu declarațiile inculpatului O.V.

Faptele inculpatei

G.I. astfel cum au fost reținute de către instanță - întrunesc elementele constitutive

a două infracțiuni de „complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată"

sens în care se va dispune condamnarea sa la două pedepse de câte 8 luni închisoare

fiecare.

În baza art. 33

lit. a), 34 lit. b) C. pen. a fost aplicată inculpatei G.I. pedeapsa cea mai grea,

respectiv pedeapsa de 8 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe o durată de 2 ani și 8 luni, termen de încercare stabilit conform

art. 82 C. pen.

Relativ la argumentele

pe larg expuse privitor la lipsa intenției inculpatei G.I.M. de a „induce în eroare

în sensul art. 215 C. proc. pen. partea civilă B.R.S. - atât prin creditele angajate

în numele P.G. SRL cât și prin cele angajate tot în folosul P.G. dar în numele L.

SRL sau P. SRL - Tribunalul a reținut că nici inculpata C.V., care ca și reprezentant

al societății L. a ajutat-o pe coinculpata G. la obținerea unor credite de la B.R.S.

Brașov, nu a avut intenția directă sau indirectă de a păgubi respectiva instituție

bancară ci a urmărit susținerea financiară a P.G. având reprezentarea onorării la

„scadență" a filelor CEC emise pentru garantarea creditelor obținute; în baza

art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.,

a dispus achitarea inculpatei C.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute

de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. (3 acte materiale).

Tribunalul a reținut

însă că faptele inculpatului O.V. care așa cum s-a arătat la sfârșitul lunii octombrie

2000 a semnat și ștampilat două „borderouri de achiziții" ce nu exprimau realitatea,

înscrisuri ce au fost depuse la B.R.S., sucursala B. în scopul ridicării unor sume

de bani - întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de „fals în înscrisuri

sub semnătură privată".

Instanța a înlăturat

susținerile inculpatului O.V. în sensul că deși recunoaște că a semnat înscrisurile

menționate „nu a cunoscut efectele juridice" ale semnăturii sale întrucât nu

se coroborează cu alte probe administrate în cauză, din contră concluziile raportului

de constatare tehnico științifică din 22 octombrie 2001 întocmit de I.P.J. Brașov

- Serviciul Criminalistic coroborându-se exemplificativ, cu declarațiile inculpatei

G.I.M. care arată „l-am spus inculpatului O.V. că pentru a ridica numerar de la

B.R.S. se poate folosi de un borderou de achiziții" sau „banii au fost ridicați

în numerar de către O.V. și dați mie pe baza unor dispoziții de plată", toate

aceste aspecte conturând participația penală a inculpatului O.V. care, fără dubiu,

a cunoscut consecințele juridice ale semnăturii ce a aplicat-o pe cele două „borderouri

de achiziții".

Relativ la faptele

reținute în sarcina inculpatului O.V. instanța, în baza art. 290 C. pen. l-a condamnat

la două pedepse de câte 4 luni închisoare fiecare și a aplicat inculpatului O.V.

pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 4 luni închisoare cu suspendarea condiționată

a executării pedepsei pe o durata de 2 ani și 4 luni, termen de încercare stabilit

conform art. 82 C. pen.

Relativ la latura

civilă a cauzei instanța a reținut - dincolo de manifestarea de voință a inculpatei

G.I. în sensul dezdăunării părților civile ori în această materie este incident

principiul disponibilității - că sunt întrunite în mod cumulativ condițiile generale

ale răspunderii civile delictuale, prin emiterea filelor CEC și biletelor la ordin

ce finalmente nu au fost onorate la plată cauzându-se un prejudiciu atât B.R.S.

cât și societăților comerciale ce au avut anumite relații economice cu P.G.I.

Instanța - reținând

ca fundament al răspunderii civile răspunderea civilă delictuală vizată de art.

998 și urm. C. civ. - a observat că probele administrate în cauza indica, fără echivoc,

faptul că toate sumele de bani prevăzute în biletele la ordin sau cecurile enumerate

în rechizitoriu au fost folosite în exclusivitate de inculpata G.I. în vederea susținerii

financiare a SC P.G.I. sens în care respectiva inculpată va fi obligată, în solidar

cu P.G., la acoperirea prejudiciului cauzat părților civile.

Astfel, cu titlu

exemplificativ, se face referire la suma de 586.000.000 RON ce ar fi datorată părții

civile B.R.S. prezentându-se constatările expertului N.I. exclusiv privind creditele

luate de P.G. ignorându-se creditele luate de la B.R.S. Brașov de către societatea

L. sau de către societatea P., ori așa cum s-a arătat beneficiarul unic al respectivelor

credite a fost P.G. SRL.

În același sens

se face referire la faptul că martora L.H. - reprezentant al SC D. SRL arată că

i-a fost restituită în totalitate suma de 9 miliarde ROL - acest lucru până la intrarea

SC P.G. în incidență bancară - ori susținerile reprezentantului SC D. SRL sunt relativ

la o datorie anterioară a inculpatei G., chiar în cursul cercetării judecătorești

SC D. SRL precizându-și pretențiile civile.

În sfârșit, tot

privitor la latura civilă a cauzei, instanța nu a ignorat faptul că în materia răspunderii

civile delictuale - dincolo de principiul, ce operează și în materie contractuală,

acoperirii atât a prejudiciului efectiv (damnum emergens) cât și a folosului nerealizat

(lucram cessans), răspunderea este integrală acoperind și prejudiciul previzibil,

cât și cel neprevizibil, spre deosebire de răspunderea contractuală ce vizează doar

prejudiciul care a fost prevăzut sau era previzibil la momentul încheierii contractului.

Față de toate

cele expuse, Tribunalul - văzând, astfel cum relevă raportul de expertiză contabilă

întocmit în faza cercetării judecătorești, că privitor la unele părți civile prejudiciul

a fost parțial acoperit până la pronunțarea prezentei hotărâri - în baza art. 14

C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen. cu aplicarea art. 998 și urm. C. proc. pen.,

a obligat inculpata G.I.M. la plata următoarelor sume de bani:

- 2.726.348.506

ROL către B.R.S., sucursala B. prin lichidator F.G.D.S.B.; 141.458.490 ROL către

SC T.G. SRL; 279.818.096 RON către SC G. SRL; 167.663.031 RON către SC P.R. SRL;

4.498.269.310 ROL către SC Z. SA; 350.681.486 RON către SC A. SA; 981.523.954 ROL

către SC D. SRL; 222.259.332 RON către SC C. SRL; 779.636.248 ROL către SC S. SRL;

6.995.200 RON către SC P.C. SRL; 168.567.665 ROL către SC An. SRL; 3.850.063 RON

către SC R. SRL; 226.576.000 ROL către SC T. SRL; 10.563.332 ROL către SC F. SRL;

16.844.340 ROL către SC A.C. SA.

Instanța a luat

act că părțile vătămate SC P.S. SRL și SC T. SRL nu s-au constituit părți civile.

Instanța a menținut

măsura asiguratorie dispusă de organele de urmărire penală relativ la imobilul inculpatei

G.I.M. înscris în CF nr. PP Brașov la A+46.

În baza art. 348

C. proc. pen. a anulat înscrisurile falsificate respectiv două „borderouri de achiziții"

aflate la dosarul de urmărire penală.

Prin decizia penală

nr. 23/Ap din 13 martie 2008 Curtea de Apel Brașov a admis apelurile formulate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul O.V. împotriva sentinței penale

nr. 315/S din 09 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal

nr. 1221/2003, pe care a desființat-o sub aspectul soluției de achitare a inculpatei

G.I.M. pentru infracțiunile descrise la pct. I.1 și 2 din rechizitoriu, a încadrării

juridice dată faptelor descrise la pct. II.1, 2, 3, 4, 5, 6, 9, 10, 11, 13, 17,

a modului de soluționare a laturii civile aferentă acestor din urmă fapte și a individualizării

judiciare a pedepsei aplicate inculpaților G.I.M. și O.V.

Rejudecând în

aceste limite: în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată

faptelor descrise la pct. II.1, 2, 3, 4, 5, 6, 9, 10, 11, 13, 17 din infracțiunile

de înșelăciune prevăzută și pedepsită de: art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen. în

infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 (pct.

II.1), art. 215 alin. (1), (3), (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (8 acte

materiale) în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 84 pct. 2, 3 din Legea

nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (8 acte materiale, pct. II.2),

art. 215 alin. (1), (3), (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale)

în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale, pct. II. 3), art. 215

alin. (1), (3), (4), (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (15 acte materiale)

în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (15 acte materiale, pct. II. 4), art. 215

alin. (1), (2), (3), (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (7 acte materiale)

în infracțiunile prevăzută și pedepsită de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale) și infracțiunea prevăzută

și pedepsită de art. 215 alin. (2), (3) C. pen. (pct. II.5), art. 215 alin. (1),

(3), (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale) în infracțiunea

prevăzută și pedepsită de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale, pct. II. 6), art. 215 alin. (1), (3),

(4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (7 acte materiale) în infracțiunea prevăzută

și pedepsită de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. (7 acte materiale, pct. II. 9), art. 215 alin. (1), (3), (4) cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) în infracțiunea prevăzută

și pedepsită de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. (3 acte materiale, pct. II.10), art. 215 alin. (1), (3), (4),

(5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale) în infracțiunea prevăzută

și pedepsită de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. (6 acte materiale, pct. II.11), art. 215 alin. (1), (3), (4) cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) în infracțiunea prevăzută

și pedepsită de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. (2 acte materiale, pct. II.13), art. 215 alin. (1), (3), (4)

C. pen. în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934

(pct. II.17).

În baza art. 11

pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul

penal pornit împotriva inculpatei G.I.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute

și pedepsite de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 (pct. II.1), de art. 84

pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (8 acte materiale,

pct. II.2), de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. (4 acte materiale, pct. II.3), de art. 84 pct. 2, 3 din Legea

nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale, pct. II.5),

de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. (5 acte materiale, pct. II.6), de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (7 acte materiale, pct. II.9), de art. 84

pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale,

pct. II.10), de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. (6 acte materiale, pct. II.11), de art. 84 pct. 2, 3 din Legea

nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale, pct. II.13)

și de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 (pct. II.17), ca urmare a prescripției

răspunderii penale.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe

inculpata G.I.M. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută și pedepsită

de art. 215 alin. (2), (3) C. pen. (pct. II.5, bilet la ordin).

A descontopit

pedeapsa de 8 luni închisoare, aplicată inculpatei G.I.M. și a repus în individualitatea

lor cele două pedepse a câte 8 luni închisoare, stabilite în baza art. 26 raportat

la art. 290 C. pen.

A redus cuantumul

pedepselor aplicate inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate

la fals în înscrisuri sub semnătură privată de la 8 luni închisoare la 2 luni închisoare

pentru fiecare infracțiune prin aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C.

pen.

În baza art. 215

alin. (1), (2), (3), (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale),

art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpata G.I.M. la pedeapsa

de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă

continuată (pct. I.1 din rechizitoriu).

În baza art. 215

alin. (1), (2), (3), (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale),

art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa

de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în forrnă continuată

(pct. I.2 din rechizitoriu).

În baza art. 33

lit. a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus și a aplicat inculpatei

G.I.M. pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 86

1

C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui

termen de încercare de 4 ani și 6 luni.

A atras atenția

inculpatei asupra dispozițiilor art. 86

4

raportat la art. 83 C. pen.

În baza art. 86

3

C. pen., a obligat-o pe inculpată ca, pe durata termenului de încercare, să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte,

la datele fixate, la Serviciul de Reintegrare Socială și Protecție a Victimelor

din cadrul Tribunalul Brașov;

b) să anunțe,

în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare

care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice

și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul

art. 7 din Legea nr. 26/1990, a dispus comunicarea prezentei la Registrul Comerțului

de pe lângă Tribunalul Brașov.

A aplicat inculpatului

O.V. două pedepse a câte 10.000.000 ROL amendă penală pentru săvârșirea a două infracțiuni

de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută și pedepsită de art. 290

C. pen.

În baza art. 33

lit. a), 34 lit. c) C. pen., a dispus ca inculpatul O.V. să execute pedeapsa cea

mai grea, de 10.000.000 ROL amendă penală.

A atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 63

1

C. pen.

În baza art. 346

C. proc. pen., a respins pretențiile civile formulate de părțile civile SC T.G.

SRL, SC G. SRL, SC P.R. SRL, SC Z. SA, SC D. SRL, SC C. SRL, SC S. SRL, SC Tr. SRL,

SC An. SRL și SC A.C. SA.

A obligat inculpata

G.I.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P.G.I. SRL, prin lichidator

C.A., să plătească părții civile SC A. SA suma de 23.990.400 RON despăgubiri civile;

a respins restul pretențiilor acestei părți civile.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței apelate.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

Prin decizia penală

nr. 590 din 19 februarie 2009 Înalta Curte de Casație Justiție s-a admis recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, a casat atât decizia penală

nr. 23/Ap din 13 martie 2008 a Curții de Apel Brașov cât și sentința penală nr.

315/S din 9 iunie 2005 a Tribunalului Brașov și a trimis cauza spre rejudecare la

Tribunalul Brașov, stabilind și anumite limite de rejudecare a cauzei.

Instanța de fond,

în rejudecare, cu privire la limitele casării cu trimitere din cauză constată că

împotriva sentinței penale pronunțate în primul ciclu procesual au declarat apel

Parchetul și inculpatul O.V. împotriva deciziei Curții de Apel s-a formulat recurs

de către Ministerul Public privind netemeinicia pedepselor aplicate și aplicarea

art. 10 lit. g) referitor la prescrierea faptelor de fals și complicitate la fals.

Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în sensul că a casat decizia Curții

de Apel, a casat sentința Tribunalului Brașov și a trimis cauza spre rejudecare.

Ca limite ale casării, Tribunalul Brașov a identificat în sentința dată în rejudecare

mai mult referiri la decizia Curții de Apel decât la sentința Tribunalului Brașov,

respectiv:

- Curtea de Apel

Brașov nu s-a conformat hotărârii instanței superioare referitor la prima casare

a cauzei, când Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că nu rezultă lipsa

intenției inculpatei G.I.M. de a induce în eroare părțile vătămate;

- eroarea gravă

de fapt a Curții de Apel Brașov cu consecința calificării greșite a infracțiunilor

comise de inculpata G.I.M., pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare și aplicarea

greșită a prescripției;

- acțiunile civile

respinse în mod nejustificat, ignorându-se probele de la dosar;

- schimbarea încadrării

juridice nu a avut temei legal;

- nu se poate

accepta o lipsă de intenție de a induce în eroare părțile vătămate de către inculpata

G.I.M.;

- nu se poate

accepta ideea ca o persoană care a desfășurat o activitate de înșelare să nu răspundă

nici penal, nici civil;

- greșita individualizare

a pedepsei aplicate inculpatei G.I.M. atât din punctul de vedere al cuantumului,

cât și al modalității de executare;

- s-a invocat

dreptul la apărare al intimaților inculpați și nelipsirea de gradele de jurisdicție;

- faptul că prin

hotărârea Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a infirmat nici un act procedural.

Cercetarea judecătorească

după casarea cu trimitere a avut în vedere limitele de casare impuse prin hotărârea

Înaltei Curți de Casație și Justiție și puse în discuția părților la termenul de

judecată din 20 mai 2009. Prin încheierea de ședință de la termenul respectiv, instanța

a constatat că, raportat strict la considerentele deciziei Înaltei Curți de Casație

și Justiție, ar fi fost un simplu executant căruia i-ar fi revenit doar îndatorirea

de a aplica o pedeapsă și modalitatea de executare a acesteia, fără să urmărească

aflarea adevărului în cauză, fără să efectueze o cercetare judecătorească, fără

să administreze probe, fiind lipsită de atributul de a analiza întregul material

probatoriu prin filtrul propriei gândiri.

În cazul în care

Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, în recurs, vinovăția inculpatei

G. sub forma intenției directe, elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune

precum și legătura de cauzalitate între aceste fapte și prejudiciile cauzate părților

civile, ar fi putut să aplice pedeapsa și modalitatea de executare în această ultimă

fază procesuală, respectându-se dreptul la apărare al tuturor inculpaților, care

au beneficiat de asistență juridică pe întregul proces penal (au existat decizii

ale instanței supreme de condamnare a inculpaților după aceștia fuseseră achitați

atât în primă instanță cât și în instanța de apel).

Este de observat

că, deși criticile din considerentele deciziei se referă la hotărârea pronunțată

de Curtea de Apel Brașov, a fost casată această decizie precum și sentința Tribunalului

Brașov, cauza fiind trimisă spre rejudecare primei instanțe. Nu a fost infirmat

niciun act de procedură efectuat în primul ciclu procesual.

Având în vedere

starea de fapt reținută de instanța de recurs, respectându-se dreptul la apărare

al inculpatei G.I.M., s-au administrat probe cu care să se demonstreze că aceasta

nu corespunde realității din anul 2001.

Au fost audiați

și reaudiați martori care au fost, iar unii dintre ei mai sunt și în prezent, reprezentanți

ai societăților comerciale care au derulat afaceri comerciale cu societatea inculpatei

G.I.M.

Astfel, din declarația

martorului N.D.C. a rezultat că a existat o colaborare bună între SC T.G.I.E. SRL

Oradea și SC P.G.I. SRL, aparținând inculpatei. Procedura prin care inculpata lua

marfă de la societatea martorului era practic aceeași de fiecare dată: se încheia

un contract de livrare mărfuri, acestea se livrau după aproximativ o săptămână se

intra în posesia instrumentelor de plată emise de SC P.G.I. SRL (numerar, bilet

la ordin, CEC). Scadența la filele CEC era convenită de comun acord între cele două

societăți. În momentul în care vânzătorul intra în posesia instrumentelor de plată

sau a numerarului, făcea o nouă livrare de marfă și practic, se relua ciclul.

Această colaborare

a decurs în condiții foarte bune până în momentul în care fila CEC pe care a primit-o

SC T.G.I.E. SRL Oradea nu a putut fi onorată la plată din lipsa disponibilului în

cont. Martorul a precizat că se proceda la post datarea filelor CEC cu toți partenerii

de afaceri, și această practică se uzitează și acum, după 10 ani. Fiind comerci