ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1279/2012

Deliberând asupra recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 75/A din 3 iunie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 75/A din 3 iunie 2011 Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva sentinței penale nr. 84 din 18 februarie 2010 a Tribunalului Brașov, pe care a menținut-o. A respins, ca tardive, apelurile declarate părțile civile SC G. SRL Brașov și SC P.R. SRL Brașov. A obligat părțile civile apelante să plătească statului sumele de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, restul acestor cheltuieli rămânând în sarcina statului.

Pentru a pronunța această decizie Curtea de Apel Brașov a reținut că prin sentința penală nr. 84 din 18 februarie 2010 Tribunalul Brașov a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în acuzarea inculpatei G.I.M. după cum urmează:din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 Legea nr. 59/1934 - pct. II.1 rechizitoriu; din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) C. pen. (8 acte materiale) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (8 acte materiale) - pct. II.2 rechizitoriu; din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) C. pen.

(4 acte materiale) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale) - pct. II.3 rechizitoriu; din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4), (5) C. pen. (15 acte materiale) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (15 acte materiale) - pct. II.4 rechizitoriu; din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. (7 acte materiale) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(6 acte materiale) și infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. - pct. II.5 rechizitoriu; din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) C. pen. (5 acte materiale) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale) - pct. II.6 rechizitoriu; din infracțiunea prevăzută de art. 213 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen. - pct. II.7 rechizitoriu; din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) C. pen. (4 acte materiale) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(4 acte materiale) - pct. II.8 rechizitoriu; din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) C. pen. (7 acte materiale) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (7 acte materiale) - pct. II.9 rechizitoriu;- din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) C. pen. (3 acte materiale) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) - pct. II.10 rechizitoriu; din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4), (5) C. pen. (6 acte materiale) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

în infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale) - pct. II.11 rechizitoriu; din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. - pct. II.12 rechizitoriu; din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) C. pen. (2 acte materiale) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) pct. II.13 rechizitoriu; din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

- pct. II.14 rechizitoriu; din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. pct. II.15 rechizitoriu; din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. - pct. II.16 rechizitoriu; din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 - pct. II.17 rechizitoriu. Instanța a dispus încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. raportat la art. 122 alin. (1) lit. e) și art. 124 C. pen. față de inculpata G.I.M.

pentru următoarele infracțiuni: infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 - pct. II.1 rechizitoriu; infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (8 acte materiale) - pct. II.2 rechizitoriu; infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale) - pct. II.3 rechizitoriu; infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (15 acte materiale) - pct. II.4 rechizitoriu; infracțunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale) - pct. II.5 rechizitoriu; infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(5 acte materiale) - pct. II.6 rechizitoriu; infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (7 acte materiale) - pct. II.9 rechizitoriu; infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) - pct. II.10 rechizitoriu; infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale) - pct. II.11 rechizitoriu; infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) pct. II.13 rechizitoriu; infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 - pct. II.17 rechizitoriu.

Încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) și art. 124 C. pen. față de aceeași inculpată pentru infracțiunile prevăzute de art. 213 alin. (1) C. pen. - pct. II.7 rechizitoriu și art. 26 raportat la art. 290 C. pen. (2 fapte) - pct. I.3 rechizitoriu. Achitarea aceleiași inculpate în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. - pct. II.5 rechizitoriu; infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale) - pct. II.8 rechizitoriu; infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

- pct. II.12 rechizitoriu; infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. pct. II.14 rechizitoriu; infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. - pct. II.15 rechizitoriu; infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. - pct. II.16 rechizitoriu. Achitarea aceleiași inculpate în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. (3 acte materiale) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - pct. I.1 rechizitoriu; infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. (2 acte materiale) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- pct. I.2 rechizitoriu. Achitarea inculpatei C.V. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) - pct. I.1 rechizitoriu. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) și art. 124 C. pen. încetarea procesului penal început față de inculpatul O.V. pentru infracțiunile prevăzute de art. 290 C. pen. (2 fapte) - pct. I.3 rechizitoriu. A fost obligată inculpata G.I.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P.G.I. SRL prin lichidator judiciar C.A., să plătească părții civile B.R.S.

SA - prin lichidator judiciar F.G.D.S.B. suma de 272.634,85 RON, daune materiale. Au fost respinse restul pretențiilor civile. Cu aplicarea art. 346 alin. (4) C. proc. pen. referitor la părțile civile SC U.B. SA (fostă SC A. SA Brașov), SC P.C. SRL, SC R. SRL, SC T. SRL, SC F. SRL. S-a constatat că SC P.S. SRL nu s-a constituit parte civilă. Au fost respinse pretențiile civile formulate de părțile civile SC T.G.I.E. SRL, SC G. SRL, SC P.R. SRL, SC Z. SA, SC U.B. SA (fostă SC A. SA Brașov), SC D. SRL, SC C. SRL, SC S. SRL, SC T. SRL, SC An. SRL, SC A.C. S-a menținut măsura sechestrului asigurător dispus în faza de urmărire penală asupra imobilului proprietatea inculpatei G.I.M., înscris în CF nr. PP Brașov la A+46.

În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea înscrisurilor aflate la dosarul de urmărire penală (borderouri de achiziții). Pentru a pronunța această sentință Tribunalul Brașov a constatat că prin rechizitoriul nr. GG/2001 întocmit de Parchetul lângă Curtea de Apel Brașov la data de 12 mai 2003 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților: 1. G.I.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale); art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale); art. 215 alin. (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(4 acte materiale); art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (7 acte materiale); art. 215 alin. (1), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale); art. 215 alin. (1), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (8 acte materiale); art. 215 alin. (1), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale); art. 215 alin. (1), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale); art. 215 alin. (1), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale); art. 215 alin. (1), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) art. 215 alin. (1), (4) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. (7 acte materiale); art. 215 alin. (1), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (15 acte materiale); 4 infracțiuni prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) C. pen.; 2 infracțiuni prevăzute de art. 215 alin. (1), (4) C. pen.; 1 infracțiune prevăzută de art. 213 C. pen.; 1 infracțiune prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., toate aceste infracțiuni cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 2. C.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) 3. O.V. sub aspectul săvârșirii a 2 infracțiuni prevăzute de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că în luna octombrie 2000, inculpatele G.I.M. și C.V. - asociate la SC P.G.I. SRL respectiv SC L. SRL- au indus în eroare reprezentanții B.R.S. - Sucursala B. prin garantarea a 3 credite cu file CEC pentru care nu exista disponibil în contul bancar al firmelor emitente, cauzându-se astfel un prejudiciu de 1.450.000.000 ROL. Prin rechizitoriu s-a mai reținut că, tot în luna octombrie 2000, inculpata G.I.M. a indus în eroare reprezentanții B.R.S.- Sucursala B. prin garantarea a 2 credite obținute de SC P. SRL - unde asociat și administrator era coinculpatul O.V., cu file CEC ce nu aveau acoperire în contul bancar cauzând astfel un prejudiciu de 1.000.000.000 ROL.

De asemenea, s-a reținut că, pentru ridicarea unor sume de bani de la B.R.S. - Sucursala B., inculpata G.I.M. a completat două borderouri cu date ce nu corespundeau realității, ulterior aceste „borderouri de achiziții" fiind semnate și ștampilate de inculpatul O.V. și depuse la banca indicată. Tot în actul de sesizare a instanței s-a mai reținut că în lunile octombrie - noiembrie 2000, inculpata G.I.M. - în calitate de asociat unic și administrator al SC P.G.I. SRL - a achiziționat o serie de produse de la mai multe societăți comerciale pentru plata cărora a emis cecuri și bilete la ordin fără a avea disponibil în contul bancar. Prin rechizitoriu s-a mai reținut că inculpata G.I.M. a dispus pe nedrept de o autoutilitară și de o remorcă, ambele aparținând SC D. SRL, aceste bunuri fiind „preluate" de SC S. SRL Brașov la 28 noiembrie 2000. În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: declarații ale inculpaților G.I.M., O.V.

și C.V., raport de constatare tehnico-științifică grafică, înscrisuri - respectiv contracte de credit, file CEC în original, adrese B.R.S., facturi etc. - declarații ale martorilor B.Z., L.H., D.S., G.E., G.T., G.M., D.V., N.F. etc. În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpații G.I.M., O.V. și C.V. precum și martorii M.D., D.S., G.T., L.H. și N.D., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei. De asemenea, în cauză în cursul cercetării judecătorești a fost întocmit, de către expertul N.I., un raport de expertiză judiciară tehnică și contabilă. Analizând coroborat probele administrate în cauză Tribunalul a reținut că în cursul anului 1997 inculpata G.I.M.

a devenit asociat unic la SC P.G.I. SRL Brașov preluând prin cesionare toate părțile sociale ale acestei societăți comerciale. Instanța a reținut - în acest sens fiind ansamblul probelor administrate în cauză - că, începând cu anul 1997, SC P.G.I. SRL a realizat o dezvoltare deosebită a activității comerciale, dezvoltare obiectivată exemplifîcativ prin creșterea impetuoasă a „cifrei de afaceri" de la 88.622.132 RON în luna aprilie 1997 la 28.906.190.002 ROL în luna noiembrie 2000 ajungând, cum relevă martorul N.D., „un lider al vânzărilor din Brintex și Lego" care „onora facturi de miliarde de lei". Pe de altă parte s-a reținut că toată această „dezvoltare" a activității SC P.G.I. SRL nu s-a fundamentat economic pe un plan bine structurat și rațional evolutiv, ci a ținut mai mult de „relațiile" și „intuiția" inculpatei G.I.M.

- ce a absolvit doar un liceu economic fără a avea studii superioare de specialitate - care finalmente a fost „depășită" de chiar evoluția propriei firme. În acest sens au fost valorificate, cu titlu exemplificativ, susținerile martorului D.S. care face referire la faptul că „la P.G.I. era ținut un caiet special în care erau trecute toate filele CEC în care era menționat și momentul scadenței acestora", acest mod cel puțin „primitiv" de evidențiere a unor datorii deseori consistente ale P.G. fiind de natură a contura felul în care inculpata G.I. a înțeles să-și desfășoare activitatea comercială ce se extinsese până la o „cifră de afaceri" de aproape 30 de miliarde ROL lunar. În contextul unei creșteri semnificative și incontestabile a activității SC P.G.I.

SRL, inculpata G.I.M. nu a înțeles a-și asigura primordial un fond de „lichidități" necesar plății furnizorilor ci a realizat, uneori haotic, diverse investiții - prin achiziționarea unor terenuri, clădiri, mijloace de transport etc. - pentru o mare parte din acestea folosindu-se sistemul „leasing" care, pe de o parte nu-i conferea societății inculpatei proprietatea respectivelor bunuri și pe de altă parte, îi impunea cu strictețe achitarea la termen a ratelor, sub sancțiunea, ce finalmente s-a și produs, pierderii atât a bunurilor achiziționate cât și a întregii valori achitate până la acel moment. În sfârșit, instanța a observat că - așa cum se reține și în rechizitoriu - pentru a-și susține activitatea comercială ce se extinsese în mod deosebit, inculpata G.I.M.

a apelat în mod „nesănătos" din punct de vedere economic de foarte multe ori la împrumuturi bancare pe termen scurt ce erau însă purtătoare de dobânzi mari, în acest sens doar în anul 2000 inculpata G. angajând credite de peste 85 miliarde ROL de la mai multe instituții bancare (printre care și B.R.S.), toate aceste instituții bancare acordând respectivele credite în condițiile în care P.G. avea un rulaj prin aceste bănci de ordinul zecilor sau chiar sutelor de miliarde ROL. Deosebit de relevant în prezenta cauză penală a fost, în opinia instanței, caracterul relațiilor economice dintre SC P.G.

și societățile comerciale ce figurează ca părți civile, fiind vorba de relații „ce au început în cea mai mare parte în anul 1997 odată cu începerea activității și care au fost constante, păstrând o linie ascendentă cu creșteri semnificative lunare, păstrându-se ritmul plăților conform termenelor acordate", în acest sens fiind nu doar concluziile raportului de expertiză anterior indicat ci și susținerile cvasitotalității persoanelor audiate în cauză în calitate de martor. Astfel cum au declarat martorii audiați atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, dar și concluziile expertizei contabile, a existat o creștere continuă și relativ constantă a relațiilor comerciale cu societățile ce figurează ca părți civile în cauză - ce nu au atins apogeul în noiembrie 2000, exemplificativ în luna septembrie 2000, la P.G.

de la Z. SA existând „datorii" de peste 13 miliarde ROL - acest fapt producându-se pe fondul extinderii activității SC P.G.I. SRL și nu în mod aleatoriu, fără să se urmărească inducerea în eroare a partenerilor de afaceri. În același sens, al lipsei intenției inculpatei G. de a păgubi instituțiile bancare ce o creditau sau societățile comerciale ce-i furnizau diferite produse, este și planul „investițional" făcut de aceasta - de peste 8 miliarde ROL - plan care, deși nu a avut efectul urmărit, a conturat în opinia instanței, atitudinea sa subiectivă ce nu era caracterizată de intenția prejudicierii unor persoane ci de aceea a continuării activității SC P.G., activitate care însă a depășit „capacitatea de previziune" a inculpatei G. Pe de altă parte - tot în sensul atitudinii subiective a inculpatei G.I.

relativ la săvârșirea infracțiunii de „înșelăciune"- instanța nu a ignorat comportamentul său ulterior „colapsului financiar" în care a intrat P.G. în luna noiembrie 2000, respectiv inculpata având în luna ianuarie 2001 o „tentativă de suicid"- cu efecte grave și asupra stării de sănătate actuale - și neîncercând să se sustragă, de exemplu prin părăsirea țării, procesului penal sau obligațiilor comerciale ce îi incumbă și în prezent. Din punct de vedere cauzal instanța a reținut că două au fost evenimentele majore ce au determinat, în luna noiembrie 2000, colapsul financiar în care a intrat P.G. SRL - dincolo, așa cum s-a arătat, de lipsa unui plan coerent de dezvoltare rațională a activității societății: pe de o parte faptul că, la 24 noiembrie 2000, B.C.R.

- Agenția Z. i-a reținut inculpatei G. suma de 100.000 RON cu titlu de „rambursare anticipată", „situație declanșată de bancă care a diminuat disponibilitățile P.G. în mod unilateral" și pe de altă parte, acțiunea în forță a reprezentanților SC S. SRL care, la 28 noiembrie 2000, au ridicat tot stocul de marfă și mijloacele de transport deținute de SC P.G.I. SRL în contul unei datorii din care, la acel moment, era „scadentă" doar suma de 25.000 RON. Astfel, în primul rând, în data de 24 noiembrie 2000 inculpata G.I.M. a apelat din nou (cum procedase de multe ori și anterior) la o instituție bancară pentru obținerea unui credit „pentru nevoi temporare" în cuantum de 284.800 RON însă, în aceeași zi, banca - respectiv B.C.R., Agenția Z. - a operat o rambursare anticipată a altui credit ce nu era „scadent" la acel moment și a diminuat (în mod unilateral și fără încunoștințarea SC P.G.

SRL) lichiditățile inculpatei G. cu suma de 102.500 RON. După doar câteva zile, în 28 noiembrie 2000, a devenit „scadent" unul din instrumentele bancare emise de inculpata G. în favoarea SC S. SRL, fiind vorba de suma de 250 milioane ROL, relativ mică față de dimensiunea generală a activității P.G. În fața refuzului B.C.R., Agenția Z. de a onora la 28 noiembrie 2000 instrumentul de plată introdus spre decontare, numitul S.I. - administrator al SC S. SRL - a hotărât să acționeze în forță pentru recuperarea datoriei având în vedere că ulterior, dar nu la 28 noiembrie 2000 - ar fi ajuns la „scadență" alte cecuri sau bilete la ordin emise de inculpata G. ce însumau peste 300.000 RON și exista riscul ca și acestea să nu fie achitate de către bancă.

Astfel, cum au relevat fără echivoc declarațiile mai multor martori audiați în cauză: G.M., G.E., G.T., D.S. și chiar S.I. - în seara de 28 noiembrie 2000 și în dimineața zilei următoare, numitul S.I. împreună cu angajații săi au ridicat prin forță toată marfa și mijloace de transport deținute de SC P.G.I. SRL atât la depozitul de pe strada M., cât și în standurile din Brintex și Lego, ulterior întocmindu-se facturi ce nu acopereau însă valoarea reală a respectivelor bunuri. În momentul intervenției în forță a reprezentanților S. inculpatei G.I. „i s-a făcut rău" și nu a putut asista la întreaga operațiune. Deși inculpata G. și-a dat formal acordul pentru „încărcarea" bunurilor aparținând P.G., aceasta a acționat la acel moment nu conform propriei voințe ci, în mod cert, sub imperiul unei constrângeri morale exercitate de numitul S.I.

Mai mult decât atât, instanța a punctat modul cel puțin superficial în care organele de urmărire penală au înțeles să acționeze pentru atingerea scopului vizat de art. 1 alin. (1) C. proc. pen. - cu respectarea art. 3 și art. 4 C. proc. pen., dar și a art. 202 alin. (1) Teză finală C. proc. pen. care impune strângerea probelor „atât în favoarea cât și în defavoarea învinuitului sau inculpatului" inculpata G. formulând și o plângere penală împotriva reprezentanților SC S., dosar care a fost conexat la cele ce vizau plângerile formulate împotriva inculpatei G.I., și care a fost instrumentat în mod sumar și fără atingerea imperativului avut în vedere de art. 3 C. proc. pen. Relativ la toate cele expuse, instanța a reținut ca întemeiate concluziile expertului contabil N.I.

care a arătat „se poate spune fără nici un dubiu că SC S. SRL prin preluare ilegală și fără nici un suport juridic a stocului de marfă, mijloacelor fixe, utilaje, a declanșat în mod forțat falimentul P.G.I.", care în acest fel a fost pusă în imposibilitatea de a continua activitatea și implicit în imposibilitatea de a achita creanțele către furnizori și B.R.S. Brașov.

În ceea ce privește acest din urmă aspect, instanța a observat că atât timp cât se rețin de către instanță împrejurări de ordin obiectiv ce au determinat „colapsul financiar" în care a intrat inculpata în luna noiembrie 2000 - circumstanțe obiective ce exced și exclud totodată intenția inculpatei de a prejudicia, în sensul art. 215 C. pen., societățile furnizoare de mărfuri - acestea se răsfrâng implicit asupra relațiilor cu instituțiile bancare ce o creditau pe inculpata G., pentru care s-au emis mai multe file CEC în luna octombrie 2000, „scadența" tuturor acestor instrumente de plată fiind ulterioară datei de 28 noiembrie 2000. Astfel spus, nu este posibil să se rețină lipsa intenției inculpatei G., în înțelesul vizat de art. 215 alin. (1), (4) C. pen.

în relațiile cu societățile comerciale furnizoare și totodată să se rețină intenția sa (chiar indirectă) în relația cu B.R.S. în condițiile în care pe de o parte instrumentele bancare (file CEC) ce garantau creditele de la B.R.S. au fost emise în aceeași perioadă, uneori chiar anterior, cu emiterea instrumentelor bancare (file CEC sau bilete la ordin) către societățile comerciale părți civile și pe de altă parte, cauzalitatea imposibilității onorării acestor instrumente de plată este unică, respectiv „rambursarea anticipată" din 24 noiembrie 2000 și acțiunea în forță a SC S. din 28 noiembrie 2000. Privitor tot la relațiile cu diverse bănci ce o creditau periodic pe inculpata G.I., instanța a sesizat numărul mare de credite angajate de respectiva inculpată - doar de la B.R.S.

Brașov obținându-se în 7 luni un număr de 14 credite în valoare totală de peste 5 miliarde ROL - ce nu poate fi privit decât prin prisma rulajului avut de P.G. prin aceste bănci, exemplificativ, doar prin B.R.S. Sucursala B. existând un rulaj de peste 42 miliarde ROL, iar „în lunile în care a colaborat cu B.R.S. nu a existat nici o neînțelegere legată de întârziere sau neplata creditelor scontate, dobânzilor, comisioanelor", acest lucru până în data de 28 noiembrie 2000 când P.G. și-a încetat practic activitatea. Mai mult decât atât, instanța a reținut că în relația cu B.R.S., un rol determinant l-a avut și ofițerul de credite al acestei bănci - numitul I.G., actualmente plecat din țară, care nu doar că a permis angajarea unor credite succesive de către P.G., ci chiar a sugerat ca aceste credite să fie obținute de către alte firme, având în vedere plafonul maxim pe care îl avea la acel moment B.R.S.

și a indicat modalitatea concretă în care banii pot fi ridicați din bancă, or în sensul art. 215 C. pen. se are în vedere „inducerea în eroare" a părții vătămate și nu eventual ajutor al părții vătămate la propria sa prejudiciere. Legat tot de data de 28 noiembrie 2000, instanța a mai reținut că nici unul din cecurile sau biletele la ordin la care se face referire în rechizitoriu - eliberate favoarea unor societăți comerciale sau a B.R.S. - nu au fost emise de inculpata G.I. ulterior acestui moment (28 noiembrie 2000) când practic P.G. și-a încetat activitatea fără a mai putea face achiziții sau a onora plata vreunor cecuri sau bilete la ordin anterior emise.

Relativ la toate cele expuse Tribunalul - văzând primordial concluziile neechivoce ale ambelor expertize întocmite în cauză, pe de o parte, expertiza B. făcând referire la „incidența bancară" datorată B.C.R., Agenția Z. care „a diminuat unilateral disponibilitățile acordate inițial", iar, pe de altă parte, expertiza N. relevând fără nici un dubiu că SC S. SRL a declanșat în mod forțat (...) falimentul SC P.G. SRL - a reținut că inculpata G.I.M. nu a acționat, în relațiile cu B.R.S. sau cu celelalte părți civile din prezenta cauză, cu intenția ce caracterizează latura subiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 215 C. pen. În ceea ce privește însă încadrarea juridică dată prin rechizitoriu faptelor ce i se imputau inculpatei G., Tribunalul a reținut ca întemeiate susținerile reprezentantei Ministerului Public - fiind vorba de emiterea unor cecuri în virtutea unor raporturi comerciale ce se circumscriu noțiunii de „convenție" vizată de alin. (3) din art. 215 C. pen.

sens în care, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică reținând și alin. (3) din art. 215 C. pen. pentru infracțiunile descrise la pct. II.1-4, II.6, II.9-11, II.12 și II.1.7 din actul de sesizare a instanței. Față de cele arătate Tribunalul a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatei G.I.M. sub aspectul săvârșirii tuturor infracțiunilor de „înșelăciune" reținute în rechizitoriu. Tribunalul a mai observat că nu se poate reține în sarcina inculpatei G. nici infracțiunea prevăzută de art. 213 C. pen., dincolo de lipsa nejustificată, la mai multe termene de judecată a reprezentanților părții vătămate SC D. SRL, din acest punct de vedere având prevalență incidența unui motiv de „achitare" față de eventuala încetare a procesului penal pentru un motiv formal precum cel vizat de art. 284 1 C. proc.

pen. atât timp cât autoutilitara și remorca au fost ridicate în mod forțat în 28 noiembrie 2000 de reprezentanții SC S. SRL (cum de altfel se reține și în rechizitoriu) cu acea ocazie, așa cum s-a mai arătat, inculpata G. având consimțământul viciat de constrângere morală ce s-a exercitat asupra sa de către numitul S.I.; în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. cu aplicarea art. 46 C. pen., a dispus achitarea inculpatei G.I.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 213 C. pen. Instanța a reținut însă că inculpata G.I.M. a completat cu date ce nu corespundeau realității, două „borderouri de achiziții" ce atestau faptul că SC P. SRL - societatea inculpatului O.V.

- ar trebui să plătească unei persoane fizice, numitul G.T., sumele de 400 milioane ROL respectiv 360 milioane ROL, aceste borderouri fiind ulterior semnate de inculpatul O. și depuse la B.R.S. în vederea ridicării unor sume de bani. Situația expusă a reieșit fără echivoc din probele administrate în cauză, în acest sens declarațiile inculpatei G.I. - care a recunoscut comiterea acestor fapte coroborându-se, cum o impune art. 69 C. proc. pen., cu concluziile raportului de constatare tehnico științifică din 22 octombrie 2001 întocmit de I.P.J. Brașov - Serviciul Criminalistic, sau cu declarațiile inculpatului O.V. Faptele inculpatei G.I. astfel cum au fost reținute de către instanță - întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de „complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată" sens în care se va dispune condamnarea sa la două pedepse de câte 8 luni închisoare fiecare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a fost aplicată inculpatei G.I. pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 8 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 8 luni, termen de încercare stabilit conform art. 82 C. pen. Relativ la argumentele pe larg expuse privitor la lipsa intenției inculpatei G.I.M. de a „induce în eroare în sensul art. 215 C. proc. pen. partea civilă B.R.S. - atât prin creditele angajate în numele P.G. SRL cât și prin cele angajate tot în folosul P.G. dar în numele L. SRL sau P. SRL - Tribunalul a reținut că nici inculpata C.V., care ca și reprezentant al societății L. a ajutat-o pe coinculpata G. la obținerea unor credite de la B.R.S.

Brașov, nu a avut intenția directă sau indirectă de a păgubi respectiva instituție bancară ci a urmărit susținerea financiară a P.G. având reprezentarea onorării la „scadență" a filelor CEC emise pentru garantarea creditelor obținute; în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatei C.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale). Tribunalul a reținut însă că faptele inculpatului O.V. care așa cum s-a arătat la sfârșitul lunii octombrie 2000 a semnat și ștampilat două „borderouri de achiziții" ce nu exprimau realitatea, înscrisuri ce au fost depuse la B.R.S., sucursala B. în scopul ridicării unor sume de bani - întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de „fals în înscrisuri sub semnătură privată". Instanța a înlăturat susținerile inculpatului O.V.

în sensul că deși recunoaște că a semnat înscrisurile menționate „nu a cunoscut efectele juridice" ale semnăturii sale întrucât nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză, din contră concluziile raportului de constatare tehnico științifică din 22 octombrie 2001 întocmit de I.P.J. Brașov - Serviciul Criminalistic coroborându-se exemplificativ, cu declarațiile inculpatei G.I.M. care arată „l-am spus inculpatului O.V. că pentru a ridica numerar de la B.R.S. se poate folosi de un borderou de achiziții" sau „banii au fost ridicați în numerar de către O.V. și dați mie pe baza unor dispoziții de plată", toate aceste aspecte conturând participația penală a inculpatului O.V. care, fără dubiu, a cunoscut consecințele juridice ale semnăturii ce a aplicat-o pe cele două „borderouri de achiziții". Relativ la faptele reținute în sarcina inculpatului O.V.

instanța, în baza art. 290 C. pen. l-a condamnat la două pedepse de câte 4 luni închisoare fiecare și a aplicat inculpatului O.V. pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 4 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durata de 2 ani și 4 luni, termen de încercare stabilit conform art. 82 C. pen. Relativ la latura civilă a cauzei instanța a reținut - dincolo de manifestarea de voință a inculpatei G.I. în sensul dezdăunării părților civile ori în această materie este incident principiul disponibilității - că sunt întrunite în mod cumulativ condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, prin emiterea filelor CEC și biletelor la ordin ce finalmente nu au fost onorate la plată cauzându-se un prejudiciu atât B.R.S.

cât și societăților comerciale ce au avut anumite relații economice cu P.G.I. Instanța - reținând ca fundament al răspunderii civile răspunderea civilă delictuală vizată de art. 998 și urm. C. civ. - a observat că probele administrate în cauza indica, fără echivoc, faptul că toate sumele de bani prevăzute în biletele la ordin sau cecurile enumerate în rechizitoriu au fost folosite în exclusivitate de inculpata G.I. în vederea susținerii financiare a SC P.G.I. sens în care respectiva inculpată va fi obligată, în solidar cu P.G., la acoperirea prejudiciului cauzat părților civile. Astfel, cu titlu exemplificativ, se face referire la suma de 586.000.000 RON ce ar fi datorată părții civile B.R.S.

prezentându-se constatările expertului N.I. exclusiv privind creditele luate de P.G. ignorându-se creditele luate de la B.R.S. Brașov de către societatea L. sau de către societatea P., ori așa cum s-a arătat beneficiarul unic al respectivelor credite a fost P.G. SRL. În același sens se face referire la faptul că martora L.H. - reprezentant al SC D. SRL arată că i-a fost restituită în totalitate suma de 9 miliarde ROL - acest lucru până la intrarea SC P.G. în incidență bancară - ori susținerile reprezentantului SC D. SRL sunt relativ la o datorie anterioară a inculpatei G., chiar în cursul cercetării judecătorești SC D. SRL precizându-și pretențiile civile.

În sfârșit, tot privitor la latura civilă a cauzei, instanța nu a ignorat faptul că în materia răspunderii civile delictuale - dincolo de principiul, ce operează și în materie contractuală, acoperirii atât a prejudiciului efectiv (damnum emergens) cât și a folosului nerealizat (lucram cessans), răspunderea este integrală acoperind și prejudiciul previzibil, cât și cel neprevizibil, spre deosebire de răspunderea contractuală ce vizează doar prejudiciul care a fost prevăzut sau era previzibil la momentul încheierii contractului. Față de toate cele expuse, Tribunalul - văzând, astfel cum relevă raportul de expertiză contabilă întocmit în faza cercetării judecătorești, că privitor la unele părți civile prejudiciul a fost parțial acoperit până la pronunțarea prezentei hotărâri - în baza art. 14 C. proc.

pen. și art. 346 C. proc. pen. cu aplicarea art. 998 și urm. C. proc. pen., a obligat inculpata G.I.M. la plata următoarelor sume de bani: - 2.726.348.506 ROL către B.R.S., sucursala B. prin lichidator F.G.D.S.B.; 141.458.490 ROL către SC T.G. SRL; 279.818.096 RON către SC G. SRL; 167.663.031 RON către SC P.R. SRL; 4.498.269.310 ROL către SC Z. SA; 350.681.486 RON către SC A. SA; 981.523.954 ROL către SC D. SRL; 222.259.332 RON către SC C. SRL; 779.636.248 ROL către SC S. SRL; 6.995.200 RON către SC P.C. SRL; 168.567.665 ROL către SC An. SRL; 3.850.063 RON către SC R. SRL; 226.576.000 ROL către SC T. SRL; 10.563.332 ROL către SC F. SRL; 16.844.340 ROL către SC A.C. SA. Instanța a luat act că părțile vătămate SC P.S.

SRL și SC T. SRL nu s-au constituit părți civile. Instanța a menținut măsura asiguratorie dispusă de organele de urmărire penală relativ la imobilul inculpatei G.I.M. înscris în CF nr. PP Brașov la A+46. În baza art. 348 C. proc. pen. a anulat înscrisurile falsificate respectiv două „borderouri de achiziții" aflate la dosarul de urmărire penală. Prin decizia penală nr. 23/Ap din 13 martie 2008 Curtea de Apel Brașov a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul O.V. împotriva sentinței penale nr. 315/S din 09 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr. 1221/2003, pe care a desființat-o sub aspectul soluției de achitare a inculpatei G.I.M.

pentru infracțiunile descrise la pct. I.1 și 2 din rechizitoriu, a încadrării juridice dată faptelor descrise la pct. II.1, 2, 3, 4, 5, 6, 9, 10, 11, 13, 17, a modului de soluționare a laturii civile aferentă acestor din urmă fapte și a individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpaților G.I.M. și O.V. Rejudecând în aceste limite: în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptelor descrise la pct. II.1, 2, 3, 4, 5, 6, 9, 10, 11, 13, 17 din infracțiunile de înșelăciune prevăzută și pedepsită de: art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen. în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 (pct. II.1), art. 215 alin. (1), (3), (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(8 acte materiale) în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (8 acte materiale, pct. II.2), art. 215 alin. (1), (3), (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale) în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale, pct. II. 3), art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (15 acte materiale) în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (15 acte materiale, pct. II. 4), art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(7 acte materiale) în infracțiunile prevăzută și pedepsită de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale) și infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (2), (3) C. pen. (pct. II.5), art. 215 alin. (1), (3), (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale) în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale, pct. II. 6), art. 215 alin. (1), (3), (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (7 acte materiale) în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (7 acte materiale, pct. II.

9), art. 215 alin. (1), (3), (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale, pct. II.10), art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale) în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale, pct. II.11), art. 215 alin. (1), (3), (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale, pct. II.13), art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen.

în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 (pct. II.17). În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei G.I.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 (pct. II.1), de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (8 acte materiale, pct. II.2), de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale, pct. II.3), de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale, pct. II.5), de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(5 acte materiale, pct. II.6), de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (7 acte materiale, pct. II.9), de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale, pct. II.10), de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale, pct. II.11), de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale, pct. II.13) și de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 (pct. II.17), ca urmare a prescripției răspunderii penale. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpata G.I.M.

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (2), (3) C. pen. (pct. II.5, bilet la ordin). A descontopit pedeapsa de 8 luni închisoare, aplicată inculpatei G.I.M. și a repus în individualitatea lor cele două pedepse a câte 8 luni închisoare, stabilite în baza art. 26 raportat la art. 290 C. pen. A redus cuantumul pedepselor aplicate inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată de la 8 luni închisoare la 2 luni închisoare pentru fiecare infracțiune prin aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale), art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpata G.I.M.

la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată (pct. I.1 din rechizitoriu). În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în forrnă continuată (pct. I.2 din rechizitoriu). În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus și a aplicat inculpatei G.I.M. pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 86 1 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni.

A atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86 4 raportat la art. 83 C. pen. În baza art. 86 3 C. pen., a obligat-o pe inculpată ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Reintegrare Socială și Protecție a Victimelor din cadrul Tribunalul Brașov; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În temeiul art. 7 din Legea nr. 26/1990, a dispus comunicarea prezentei la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov.

A aplicat inculpatului O.V. două pedepse a câte 10.000.000 ROL amendă penală pentru săvârșirea a două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută și pedepsită de art. 290 C. pen. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. c) C. pen., a dispus ca inculpatul O.V. să execute pedeapsa cea mai grea, de 10.000.000 ROL amendă penală. A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 1 C. pen. În baza art. 346 C. proc. pen., a respins pretențiile civile formulate de părțile civile SC T.G. SRL, SC G. SRL, SC P.R. SRL, SC Z. SA, SC D. SRL, SC C. SRL, SC S. SRL, SC Tr. SRL, SC An. SRL și SC A.C. SA. A obligat inculpata G.I.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P.G.I. SRL, prin lichidator C.A., să plătească părții civile SC A. SA suma de 23.990.400 RON despăgubiri civile; a respins restul pretențiilor acestei părți civile.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov. Prin decizia penală nr. 590 din 19 februarie 2009 Înalta Curte de Casație Justiție s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, a casat atât decizia penală nr. 23/Ap din 13 martie 2008 a Curții de Apel Brașov cât și sentința penală nr. 315/S din 9 iunie 2005 a Tribunalului Brașov și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Brașov, stabilind și anumite limite de rejudecare a cauzei. Instanța de fond, în rejudecare, cu privire la limitele casării cu trimitere din cauză constată că împotriva sentinței penale pronunțate în primul ciclu procesual au declarat apel Parchetul și inculpatul O.V.

împotriva deciziei Curții de Apel s-a formulat recurs de către Ministerul Public privind netemeinicia pedepselor aplicate și aplicarea art. 10 lit. g) referitor la prescrierea faptelor de fals și complicitate la fals. Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în sensul că a casat decizia Curții de Apel, a casat sentința Tribunalului Brașov și a trimis cauza spre rejudecare. Ca limite ale casării, Tribunalul Brașov a identificat în sentința dată în rejudecare mai mult referiri la decizia Curții de Apel decât la sentința Tribunalului Brașov, respectiv: - Curtea de Apel Brașov nu s-a conformat hotărârii instanței superioare referitor la prima casare a cauzei, când Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că nu rezultă lipsa intenției inculpatei G.I.M.

de a induce în eroare părțile vătămate; - eroarea gravă de fapt a Curții de Apel Brașov cu consecința calificării greșite a infracțiunilor comise de inculpata G.I.M., pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare și aplicarea greșită a prescripției; - acțiunile civile respinse în mod nejustificat, ignorându-se probele de la dosar; - schimbarea încadrării juridice nu a avut temei legal; - nu se poate accepta o lipsă de intenție de a induce în eroare părțile vătămate de către inculpata G.I.M.; - nu se poate accepta ideea ca o persoană care a desfășurat o activitate de înșelare să nu răspundă nici penal, nici civil; - greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatei G.I.M. atât din punctul de vedere al cuantumului, cât și al modalității de executare; - s-a invocat dreptul la apărare al intimaților inculpați și nelipsirea de gradele de jurisdicție; - faptul că prin hotărârea Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a infirmat nici un act procedural.

Cercetarea judecătorească după casarea cu trimitere a avut în vedere limitele de casare impuse prin hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție și puse în discuția părților la termenul de judecată din 20 mai 2009. Prin încheierea de ședință de la termenul respectiv, instanța a constatat că, raportat strict la considerentele deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, ar fi fost un simplu executant căruia i-ar fi revenit doar îndatorirea de a aplica o pedeapsă și modalitatea de executare a acesteia, fără să urmărească aflarea adevărului în cauză, fără să efectueze o cercetare judecătorească, fără să administreze probe, fiind lipsită de atributul de a analiza întregul material probatoriu prin filtrul propriei gândiri.

În cazul în care Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, în recurs, vinovăția inculpatei G. sub forma intenției directe, elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune precum și legătura de cauzalitate între aceste fapte și prejudiciile cauzate părților civile, ar fi putut să aplice pedeapsa și modalitatea de executare în această ultimă fază procesuală, respectându-se dreptul la apărare al tuturor inculpaților, care au beneficiat de asistență juridică pe întregul proces penal (au existat decizii ale instanței supreme de condamnare a inculpaților după aceștia fuseseră achitați atât în primă instanță cât și în instanța de apel). Este de observat că, deși criticile din considerentele deciziei se referă la hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Brașov, a fost casată această decizie precum și sentința Tribunalului Brașov, cauza fiind trimisă spre rejudecare primei instanțe.

Nu a fost infirmat niciun act de procedură efectuat în primul ciclu procesual. Având în vedere starea de fapt reținută de instanța de recurs, respectându-se dreptul la apărare al inculpatei G.I.M., s-au administrat probe cu care să se demonstreze că aceasta nu corespunde realității din anul 2001. Au fost audiați și reaudiați martori care au fost, iar unii dintre ei mai sunt și în prezent, reprezentanți ai societăților comerciale care au derulat afaceri comerciale cu societatea inculpatei G.I.M. Astfel, din declarația martorului N.D.C. a rezultat că a existat o colaborare bună între SC T.G.I.E. SRL Oradea și SC P.G.I. SRL, aparținând inculpatei. Procedura prin care inculpata lua marfă de la societatea martorului era practic aceeași de fiecare dată: se încheia un contract de livrare mărfuri, acestea se livrau după aproximativ o săptămână se intra în posesia instrumentelor de plată emise de SC P.G.I.

SRL (numerar, bilet la ordin, CEC). Scadența la filele CEC era convenită de comun acord între cele două societăți. În momentul în care vânzătorul intra în posesia instrumentelor de plată sau a numerarului, făcea o nouă livrare de marfă și practic, se relua ciclul. Această colaborare a decurs în condiții foarte bune până în momentul în care fila CEC pe care a primit-o SC T.G.I.E. SRL Oradea nu a putut fi onorată la plată din lipsa disponibilului în cont. Martorul a precizat că se proceda la post datarea filelor CEC cu toți partenerii de afaceri, și această practică se uzitează și acum, după 10 ani. Fiind comerci