ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1024/2014

Prin Sentința penală nr. 112 din data de 16 aprilie 2013, Tribunalul Brașov a hotărât următoarele: În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. i) C. proc. pen. cu aplicarea art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005 și art. 320 1 C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul N.V.A. trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și în baza art. 91 C. pen. a aplicat inculpatului sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 500 RON. În baza art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., modificată prin O.U.G.

nr. 54/2010, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. pen. și art. 74 alin. (2), 76 lit. e) teza finală C. pen. a dispus condamnarea inculpatului N.V.A. la pedeapsa de 500 RON amendă penală pentru comiterea infracțiunii de "deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 țigarete, 400 țigări de foi de 3 grame, 200 țigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare de alcool peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri, peste 300 litri". În baza art. 88 alin. (2) C. pen.

a înlăturat din cuantumul pedepsei aplicate perioada reținerii preventive din 12 iulie 2012, respectiv 50 RON amendă penală, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 450 RON amendă penală. Cu aplicarea art. 63 1 C. pen. A constatat că partea vătămată Statul Român, prin A.N.A.F. - A.N.V., D.R.A.O.V. Brașov a recuperat integral prejudiciul cauzat prin infracțiunea de evaziune fiscală. În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a confiscat de la inculpatul N.V.A. cantitatea de 5215 pachete țigări și 137 litri alcool etilic, ridicate de organele de poliție în data de 12 iulie 2012 și depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.P.J. Brașov în baza Procesului-verbal din data de 31 iulie 2012 și depunerea acestora la camera de corpuri delicte a Tribunalului Brașov.

Prezenta hotărâre se va comunica O.N.R.C. Brașov la momentul rămânerii definitive. A obligat inculpatul să plătească statului suma de 4.000 RON cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele: prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov din data de 13 noiembrie 2012 în Dosarul penal nr. 279/P/2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N.V.A. cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 țigarete, 400 țigări de foi de 3 grame, 200 țigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare de alcool peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri, peste 300 litri, prevăzută de art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Până la primul termen de judecată inculpatul N.V.A. a achitat prejudiciul cauzat statului român și a declarat prin înscris autentic că dorește să facă aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. Tribunalul a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen.: faptele care formează obiectul inculpării, respectiv ambele infracțiuni, permit aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., probatoriul a fost administrat în cauză în condiții de legalitate inculpatului i-au fost respectate drepturile procesuale. Prin urmare, instanța a constatat că poate proceda la soluționarea cauzei în procedura simplificată, procedură care va fi aplicată și în cazul infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 pentru următoarele considerente: - pentru a se constata aplicabilitatea dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen. instanța trebuie să constate că toate faptele care formează obiectul inculpării pot beneficia de dispozițiile legale menționate; - dispozițiile art. 10 lit. i) C. proc. pen., nu presupun o veritabilă încetare a procesului penal întocmai ca și dispozițiile art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen.; prin intermediul dispozițiilor art. 10 lit. i) C. proc. pen., se produce în fapt o înlocuire a răspunderii penale și aplicarea, potrivit art. 10 din Legea nr. 241/2005 a unei sancțiuni administrative. Doar ca urmare a constatării vinovăției unei persoane se poate dispune înlocuirea răspunderii penale cu o sancțiune administrativă. - nu se poate aprecia că dispoziția art. 10 din Legea nr. 241/2005 constituie o cauză de nepedepsire, întrucât dispozițiile art. 10 lit. i 1 ) C. proc.

pen. au în vedere cu totul alte aspecte juridice; în fapt, prin introducerea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 legiuitorul nu a intenționat să absolve de răspundere penală pe făptuitor, ci să-l determine să achite prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului. Dacă dispoziția art. 10 din Legea nr. 241/2005 ar fi fost o cauză de nepedepsire atunci s-ar aplica ori de câte ori prejudiciul ar fi achitat în cazul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală; legiuitorul dispune însă că de această prevedere se poate beneficia o singură dată, motiv pentru care, pentru faptul că prin aplicarea ei nu se dispune o iertare a inculpatului, ci o sancționare a acestuia prin înlocuirea răspunderii penale cu o sancțiune administrativă, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 10 lit. i) C. proc.

pen. Pentru a constata aplicabilitatea art. 10 lit. i) C. proc. pen. instanța trebuie să constate că s-a comis o faptă prevăzută de legea penală; care se circumscrie uneia dintre infracțiunile de evaziune fiscală prevăzută de Legea nr. 241/2005. Prin urmare, instanța a constatat că probatoriul administrat în cauză constând în: proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, procesul-verbal de sesizare din oficiu din data de 12 iunie 2012; adresa constituire parte civilă A.N.A.F. - D.R.A.O.V. Brașov; decizii de impunere și de regularizare a situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul fiscal; Raportul de inspecție fiscală din 30 iulie 2012 pentru R.I.; Raport de inspecție fiscală 30 iulie 2012; copii înscrisuri plată prejudiciu; declarații inculpat; declarații martori G.L., B.G.

și C.A.; procese-verbale de percheziție domiciliară și anexe; copii note de constatare Garda Financiară Brașov; buletine de analiză probe alcool; note de redare a convorbirilor și comunicărilor telefonice; procese-verbale cuprinzând rezultatul punerii în aplicare a autorizațiilor de interceptare a activității infracționale în mediul ambiental; proces-verbal și planșe foto cuprinzând un număr de 22 sms-uri cu referire la activitatea învinuitului N.V.A.; referat de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov și acte medicale depuse în probațiune de către inculpat după sesizarea instanței, a fost legal întocmit și permite soluționarea cauzei în procedura simplificată.

Prin raportare la probatoriul administrat în cauză, Tribunalul a reținut următoarele: urmare a unor informații obținute de lucrătorii de poliție din cadrul S.I.F. Brașov, organele de cercetare au efectuat verificări, constatând existența unor indicii cu privire la faptul că inculpatul N.V.A. comercializează țigări cu timbru fiscal de Ucraina și alcool dublu rafinat fără marcaje fiscale, sens în care "s-a achiziționat" de la învinuit un pachet de țigări, marca V. cu timbru fiscal de Ucraina, la prețul de 8,5 RON. La data de 14 iunie 2012 prin Încheierea nr. 80 s-a dispus autorizarea interceptării, înregistrării și localizării convorbirilor și comunicărilor telefonice date și primite de inculpatul N.V.A., precum și a activității desfășurate în mediul ambiental de către acesta și soția sa, numita N.M..

Autorizațiile au fost reînnoite la data de 2 iulie 2012, dar autorizate și interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor telefonice purtate de numiții A.I.G. și L.C.I. Astfel, au rezultat date în sensul că pe parcursul lunii iunie 2012 activitatea de comercializare de către N.V.A. a produselor accizabile în condiții nereglementare s-a desfășurat organizat și continuat. S-a constatat astfel că inculpatul poartă discuții referitoare la aprovizionarea cu produse accizabile, discuții telefonice explicite despre tipul de țigări dorite "cu filtru" cât și despre prețul acestora; inculpatul era contactat de diverse persoane care îi solicitau marfă de contrabandă discuțiile având loc pe parcursul lunilor iunie și iulie.

Cercetările în cauză au relevat că numitul A.I.G. este unul din furnizorii inculpatului. Din convorbirile telefonice purtate de inculpat au rezultat date că acesta achiziționa și comercializa și alcool cu încălcarea normelor fiscale în vigoare. Din declarațiile martorului N.G. a reieșit că inculpatul ar fi depozitat mărfuri supuse accizării la domiciliul său; totodată martorul B.G. a declarat că a achiziționat de la inculpat țigări de contrabandă în perioada iunie - iulie 2012; aceeași depoziție o au și martorii G.L. și C.A. care au precizat că au achiziționat de la inculpatul N.V.A. țigări de contrabandă în perioada iunie - iulie 2012. În baza interceptărilor convorbirilor telefonice s-a stabilit faptul că locațiile de depozitare ale mărfurilor nefiscalizate sunt: imobilul situat în mun.

Făgăraș, jud. Brașov, locuința unde domiciliază învinuitul N.V.A., imobilul situat în mun. Făgăraș, jud. Brașov, locuința unde domiciliază N.G. și N.A., părinții înv. N.V.A.; imobilul (casă și curte) din satul Luța, com. Beclean, jud. Brașov, unde își are reședința numitul T.I., socrul lui N.V.A., imobilul, situat pe în mun. Făgăraș, jud. Brașov, unde locuiau învinuitul R.I. și soția sa N.F. La domiciliul inculpatului N.V.A.

s-a efectuat în data de 12 iulie 2012 o percheziție (Autorizație nr. 78) ocazie cu care, în camerele apartamentului s-au găsit 10 cartușe a 10 pachete țigări și 6 pachete marca F. cu timbru fiscal de Republica Serbia, (total 106 pachete), 8 cartușe a 10 pachete de țigări și 3 pachete marca V. cu marcaj fiscal de Ucraina (83 pachete), 8 cartușe a 10 pachete și 7 pachete de țigări marca U. fără timbru fiscal având mențiunea "DUTY FREE", 6 cartușe și 8 pachete marca M., netimbrate, 14 pachete țigări marca D., având aplicat marcaj fiscal de Republica Moldova, 5 cartușe de țigări și pachet țigări marca P., 3 cartușe și 6 pachete de țigări marca L.V., cu marcaj fiscal de Republica Moldova, 3 cartușe a câte 10 pachete marca L.P.

cu marcaje fiscale de Republica Serbia, 13 cartușe a câte 10 pachete marca D. cu marcaj fiscal Republica Moldova. În holul locuinței au fost descoperite 3 recipiente din plastic, capacitate un litru având inscripția A. iar întruna dintre camere 12 baxuri a câte 10 litri de plastic de un litru și 3 sticle având aplicate eticheta cu inscripția A., un bax a câte 10 sticle cu capac de culoare maro având aplicate cu aceeași etichete. De la domiciliul inculpatului s-au ridicat 3 caiete care conțineau mai multe însemnări, cu privire la care inculpatul a declarat că se referă la vânzările de țigări "pe datorie". Potrivit Buletinului de analiză din 19 iulie 2012 emis de M.S. - D.S.P.J. Brașov lichidul incolor depozitat în recipienții ridicații de la locuința inculpatului N.V.A.

aveau o concentrație de 80,10% alcool etilic. Organele judiciare au descoperit la domiciliul numiților N.G. și A., părinții inculpatului cu ocazia percheziției din data de 12 iulie 2012, mai multe baxuri de țigări mărcile F., J.L., V., L.V., P. cu marcaje fiscale de Serbia, Federația Rusă, sau fără marcaje, în total 4610 pachete, 92.200 țigarete. Proprietarii spațiului au precizat că țigaretele aparțin fiului lor N.V.A., acesta din urmă aducând la locație țigarete în mod constant. La locuința martorului R.I. și soția acestuia N.F..

în garajul locuinței au fost identificate 13 sticle din plastic de capacitate 2 litri, având aplicate etichete roșii care conțineau mențiunea "A.A.P.". În aceeași încăpere a fost identificat autoturismul marca P. cu numărul de înmatriculare xxx, iar cu ocazia percheziției asupra acestuia, s-au găsit 3 saci de rafie conținând fiecare câte 15 peturi de un litru cu lichid alb, incolor, fără vreo etichetă sau marcaj (pe bancheta din spate), 8 saci conținând fiecare câte 15 sticle, capacitate un litru, cu lichid alb, incolor, fără vreo etichetă sau marcaj și un sac de rafie conținând 16 sticle plastic de un litru cu lichid alb, incolor. Lângă autoturism au fost identificați 2 saci rafie albă conținând fiecare 20 peturi de un litru lichid incolor, având etichete de culoare roșie cu inscripția "A.A.P." și un sac conținând 15 peturi de un litru cu aceleași mențiuni.

În același spațiu au fost descoperite 4 cartușe țigări J.L. fără timbru fiscal, având aplicată mențiunea "only duty free" și un cartuș marca V., având timbru fiscal de Ucraina. Din fiecare categorie de lichid găsit la fața locului în peturile sus-menționate s-au luat probe în vederea expertizării. La locuința martorului T.I. s-au găsit două ambalaje ale unor pachete de țigări, marca "L.V.", având aplicat timbru fiscal cu mențiuni chirilice, pachete despre care martorul a afirmat că au fost aduse de ginerele său, inculpatul N.V.A., în data 1 iulie 2012. Într-una dintre camerele locuinței au fost identificate două recipiente din plastic transparent, capacitate un litru, unul sigilat și unul conținând cantitatea de aproximativ 0,5 litri, având aplicate etichete cu următoarele mențiuni: "A.". Despre aceste bunuri martorul a susținut că le-a achiziționat de la o persoană necunoscută în Piața Agroalimentară din mun.

Făgăraș. Inculpatul N.V.A. a recunoscut săvârșirea faptelor încă de la urmărire penală, iar până la primul termen de judecată a achitat în întregime suma cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal. Instanța a constatat că probatoriul administrat în cauză relevă intenția inculpatului de a desfășura activități economice cu eludarea dispozițiilor legale privind plata taxelor și accizelor.

În drept, fapta inculpatului N.V.A., care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada iunie - 12 iulie 2012 a deținut la domiciliul său și cel al părinților săi și comercializat produse accizabile nefiscalizate, respectiv țigări și alcool, (cu timbru fiscal de Republica Moldova, Republica Serbia, Ucraina, Federația Rusă sau fără marcaje fiscale), produse pentru care nu a achitat taxele legale (accize și taxe vamale) fiind identificat la 14 iunie 2012 comercializând țigări fără timbru fiscal și descoperit în data de 12 iulie 2012 deținând 5215 pachete țigări și 137 litri alcool etilic, realizează elementele constitutive ale infracțiunii evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanța a constatat că probatoriul de la dosar relevă cu certitudine faptul că inculpatul a comercializat și deținut în cel puțin două rânduri, la interval scurt de timp și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, mărfuri pentru care nu a achitat taxe și accize conform normelor legale în vigoare, sens în care reținerea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. este întemeiată. Împrejurarea că prejudiciul s-a stabilit doar cu privire la mărfurile ce au fost efectiv descoperite în posesia inculpatului nu are nici o relevanță cu privire la reținerea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005. Prejudiciul total cauzat statului este cel calculat de organele fiscale și achitat de inculpat.

Nu se poate aprecia, în mod aleatoriu, că prejudiciul cauzat este mai mare, pentru că atunci s-ar fi putut pune problema inclusiv a competenței materiale (în cazul în care prejudiciul este mai mare decât contravaloarea în lei 1 milion euro). Instanța soluționează cauza doar pentru faptele care rezultă din actele de cercetare și pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, constatând că prejudiciul cauzat statului este cel calculat de organele judiciare. Că inculpatul a comis o infracțiune continuă, că nu se poate stabili în ce perioadă de timp și în câte dăți a strâns inculpatul cantitatea de marfă descoperită de organele judiciare, rezultă cu claritate din actele de la dosar.

În cuprinsul rechizitoriului deși se indică o perioadă generică în care s-ar fi comis fapta de evaziune fiscală - perioada iunie - 12 iulie 2012, Tribunalul a constatat că dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. au în vedere faptul că inculpatul a vândut țigări fără timbru pentru prima oară la data de 14 iunie 2012 și că a fost identificat în 12 iulie 2012 având în diferite locații ascunse mărfuri - țigări și alcool - pentru care nu a plătit taxe și accize. Prin urmare, singurele fapte pentru care se poate angaja răspunderea juridică penală a inculpatului sunt cele din luna 14 iunie 2012 și cea din data de 12 iulie 2012. De altfel, alte fapte nu sunt indicate nici în cuprinsul actului de sesizare că s-ar fi comis de către inculpat, iar instanța nu poate, în lipsă de probe, să constate că odată, cândva, cu alte ocazii inculpatul ar fi putut pune în circulație sau ar fi deținut țigări sau alcool în alte condiții decât cele legale.

Așadar, instanța a constatat că susținerea din rechizitoriu în sensul că dispozițiile art. 10 din Legea nr. 241/2005 nu se pot reține în cauză cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală sunt neîntemeiate. În situația identificării ulterioare și a altor acte materiale care intră în conținutul aceleiași infracțiuni, se poate dispune potrivit dispozițiilor legale începerea urmăririi penale și pentru acele fapte. Fapta aceluiași inculpat care, în data de 12 iulie 2012 la domiciliul său din mun. Făgăraș și la cel al părinților săi din mun.

Făgăraș, a deținut, în vederea comercializării, cantitatea totală de 104.300 țigarete mărcile F., J.L., V., M., D., P., L. cu marcaje necorespunzătoare sau nemarcate, respectiv cu timbre fiscale de Ucraina, Republica Moldova, Federația Rusă, Republica Serbia, sau fără timbre, precum și cantitatea de 137 litri alcool etilic având o concentrație alcoolică de 80,10% volum, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 țigarete, 400 țigări de foi de 3 grame, 200 țigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare de alcool peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri, peste 300 litri, prevăzută de art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., modificată prin O.U.G.

nr. 54/2010, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în considerarea faptului că au fost identificate două categorii de bunuri pentru care se calculează taxe și accize în mod diferit - țigări și alcool, instanța va păstra dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. Pentru considerentele expuse instanța a constatat că se poate antrena răspunderea penală a inculpatului pentru ambele fapte ce au permis trimiterea sa în judecată. În același timp, a stabilit că partea civilă - Statul Român - a constatat prejudiciul achitat de către inculpat, sens în care dispozițiile art. 10 din Legea nr. 241/2005 se pot aplica cu referire la infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005.

Instanța a constatat că răspunderea penală a inculpatului nu poate fi antrenată pentru infracțiunea de evaziune fiscală, aspect care se datorează nu unei cauze de nepedepsire, ci ca urmare a plății prejudiciului; această împrejurare conduce, cum rezultă din cuprinsul art. 10 din Legea nr. 241/2005, la aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ și, prin urmare la înlocuirea răspunderii penale potrivit art. 10 lit. i) C. proc. pen. Instanța a stabilit că nici dispozițiile art. 10 lit. i 1 ) nu se pot reține în cauză, întrucât fapta inculpatului de evaziune fiscală se pedepsește administrativ și nu penal; în plus față de considerentele anterior expuse cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 10 lit. i) C. proc.

pen., instanța a constatat că pentru a se aprecia că există o cauză de nepedepsire trebuie să fie identificate anumite elemente de fapt anterioare descoperirii faptei de către autorități - art. 22, 30 C. pen. Pentru a se putea aplica însă dispozițiile art. 10 din Legea nr. 241/2005 este necesar să se constate comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, să existe un prejudiciu (ceea ce presupune consumarea faptei) chiar dacă acesta a fost achitat înainte de începerea urmării penale. La individualizarea judiciară a sancțiunilor ce s-au aplicat inculpatului pentru ambele fapte pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată instanța a avut în vedere modalitatea și împrejurările în care aceasta s-a comis, persoana inculpatului.

Prin fapta sa, inculpatul a cauzat un prejudiciu Statului Român în cuantum de 68.209 RON, prejudiciu ce a fost acoperit în integralitate de inculpat. Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, arătând că primul motiv de apel vizează temeiul de drept în baza căruia instanța de fond a dispus încetarea procesului penal, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 10 lit. i 1 ) C. proc. pen. Parchetul a arătat că, în mod greșit, prima instanță a stabilit că în cauză este incident un motiv de înlocuire a răspunderii penale, în condițiile în care inculpatul a achitat prejudiciul înainte de sesizarea instanței, situație în care devin incidente dispozițiile art. 10 din Legea nr. 241/2005 care reglementează o cauză de nepedepsire.

Cel de-al doilea motiv de apel a vizat omisiunea instanței de fond de a comunica hotărârea către D.F.P., invocând în acest sens dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 75/2001. În apel a fost administrată, în circumstanțiere, proba cu înscrisuri, respectiv acte medicale care atestă o stare de sănătate precară a inculpatului. Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, dar și a înscrisurilor administrate, în circumstanțiere, în apel, Curtea de Apel a constatat că, apelul declarat este fondat, doar pentru unul dintre motivele invocate de către Parchet, respectiv, în ceea ce privește necomunicarea sentinței, către D.G.F.P.

S-a apreciat că prima instanță a stabilit corect starea de fapt, în baza mijloacelor de probă administrate în condiții de legalitate, în faza de urmărire penală, având în vedere faptul că inculpatul a solicitat, ca judecarea prezentei cauze să se facă, în baza procedurii simplificate, prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen. În esență, starea de fapt, constă, în următoarele: - inculpatul N.V.A. în perioada iunie - 12 iulie 2012 a deținut la domiciliul său și cel al părinților săi și a comercializat produse accizabile nefiscalizate, respectiv țigări și alcool, (cu timbru fiscal de Republica Moldova, Republica Serbia, Ucraina, Federația Rusă sau fără marcaje fiscale), produse pentru care nu a achitat taxele legale (accize și taxe vamale) fiind identificat la 14 iunie 2012 comercializând țigări fără timbru fiscal și descoperit în data de 12 iulie 2012 deținând 5215 pachete țigări și 137 litri alcool etilic.

Această faptă descrisă întrunește, așa cum a stabilit și prima instanță elementele constitutive ale infracțiunii evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - în data de 12 iulie 2012 la domiciliul său și la cel al părinților săi din mun. Făgăraș, acesta a deținut, în vederea comercializării, cantitatea totală de 104.300 țigarete mărcile F., J.L.; V., M., D., P., L. cu marcaje necorespunzătoare sau nemarcate, respectiv cu timbre fiscale de Ucraina, Republica Moldova, Federația Rusă, Republica Serbia, sau fără timbre, precum și cantitatea de 137 litri alcool etilic având o concentrație alcoolică de 80,10% volum.

Această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false prevăzută de art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În fața instanței de apel, la termenul de judecată din data de 10 septembrie 2013, Parchetul a solicitat schimbarea încadrării juridice, în sensul reținerii, în sarcina inculpatului și a infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

Potrivit acestui text de lege, sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia. Instanța de apel a constatat că, în cauză, nu se impune o astfel de schimbare de încadrare juridică, deoarece, operațiunea juridică invocată de către Parchet, în sensul de a se reține și o a treia infracțiune, în sarcina inculpatului reprezintă, în realitate o extindere a procesului penal, pentru alte fapte, operațiune reglementată de prevederile art. 336 C. proc.

pen. Această din urmă instituție juridică, are o altă procedură, iar aplicarea acesteia poate fi cerută doar de către procuror. Prin cererea formulată, procurorul a solicitat adăugarea unei alte infracțiuni, respectiv, cea de contrabandă la infracțiunile reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare și prin sentința apelată. S-a arătat că nu poate fi remediată, în calea de atac a apelului, omisiunea procurorului care a supravegheat urmărirea penală de a fi făcut cercetări și pentru infracțiunea de contrabandă, de a fi adus la cunoștința inculpatului, o acuzare completă cu descrierea distinctă a fiecărei fapte penale.

Așa cum rezultă din modul de redactare al infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, legiuitorul a prevăzut mai multe cerințe ce ar trebui analizate de către organul de urmărire penală sau instanța de judecată, respectiv, cunoașterea că bunurile deținute provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia. Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 317 C. proc. pen., judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată, în actul de sesizare al instanței, iar în caz de extindere a procesului penal, și la fapta și persoana la care se referă extinderea. Având în vedere că în actul de sesizare al instanței nu se regăsește descrisă distinct această infracțiune de contrabandă, reținerea acesteia, în fața instanței de apel, ar conduce la o încălcare a dreptului la apărare al inculpatului, cu atât mai mult cu cât, acesta a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen., însușindu-și faptele descrise în actul de sesizare și încadrarea juridică a acestora, iar printre aceste fapte, nu regăsim descrisă distinct sau în mod evident și infracțiunea de contrabandă. Pentru toate aceste motive, a constatat nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către Parchet. Al doilea motiv de apel al Parchetului ce vizează schimbarea temeiului, în baza căruia s-a dispus încetarea procesului penal, solicitându-se ca încetarea să se dispună, în baza dispozițiilor art. 10 lit. i 1 ), deoarece nu ne aflăm în prezența unei cauze de înlocuire a răspunderii penale, ci a unei cauze de nepedepsire. Analizând dispozițiile legale invocate, în susținerea acestei cereri, Curtea a constatat că temeiul în baza căruia prima instanță a dispus încetarea procesului penal este cel corespunzător.

De altfel, prima instanță, în sentința apelată a arătat care sunt motivele pentru care s-au reținut dispozițiile art. 10 lit. i) C. proc. pen., iar nu cele prevăzute de art. 10 lit. i 1 ) C. proc. pen., Curtea considerând că aceste motive sunt legale și temeinice. Instanța de apel a constatat că următoarele considerente justifică reținerea temeiului de încetare a procesului penal, ca fiind art. 10 lit. i) C. proc. pen.: - în speță, nu s-a procedat la antrenarea răspunderii penale a inculpatului N.V.A., pentru infracțiunea de evaziune fiscală, ca urmare a plății prejudiciului, împrejurare ulterioară săvârșirii faptei de evaziune. - cauzele de nepedepsire se referă la atitudinea inculpatului, din timpul săvârșirii faptei, în sensul că, acesta de bună-voie întrerupe săvârșirea infracțiunii, deși ar fi putut să continue.

În acest sens, sunt cauzele de nepedepsire, reglementate de art. 22 și art. 30 C. pen. - în mod judicios s-a apreciat de către prima instanță faptul că, se au în vedere dispozițiile legii generale (în speță, cele ale C. pen.), atunci când dispoziția specială (în speță art. 10 din Legea nr. 241/2005) este neîndestulătoare. - pentru aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, așa cum prevăd și dispozițiile legii speciale (art. 10 din Legea nr. 241/2005) este necesară constatarea existenței unei fapte penale, cum este în speță, cea de evaziune fiscală. - după săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, implicit după producerea prejudiciului, în dauna bugetului statului, și înainte de primul termen de judecată inculpatul a achitat prejudiciul.

Prin urmare, atitudinea inculpatului, constând în repararea prejudiciului este cu mult ulterioară săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, și chiar după declanșarea cercetărilor în prezenta cauză și începerea urmăririi penale. - în mod judicios a apreciat prima instanță, în sensul că, dacă dispozițiile art. 10 din Legea nr. 241/2005 ar fi o cauză de nepedepsire, s-ar aplica ori de câte ori, în cazul infracțiunii de evaziune fiscală se achită prejudiciul. Legiuitorul a stabilit, că de această prevedere, poate beneficia o persoană o singură dată.

Potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, dispozițiile prevăzute la alin. (1) nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a beneficiat de prevederile alin. (1). - pentru a se putea aprecia asupra existenței unei cauze de nepedepsire, instanța de judecată ar trebui să constate anumite elemente de fapt anterioare descoperirii faptei de către organele judiciare. Nici această condiție nu este îndeplinită, în speță, având în vedere momentul la care inculpatul a achitat prejudiciul corespunzător infracțiunii de evaziune fiscală, respectiv, cu mult ulterior începerii urmăririi penale.

Pentru toate aceste considerente, Curtea a constatat că, în mod legal și temeinic, s-a apreciat de către prima instanță, că în cauză, sunt incidente dispozițiile legale care reglementează o cauză de înlocuire a răspunderii penale, iar temeiul, în baza căruia a dispus încetarea procesului penal să fie cel prevăzut de art. 10 lit. i) C. proc. pen. A apreciat că apelul declarat de către Parchet este fondat, deoarece prima instanță a omis să dispună comunicarea prezentei sentințe, către D.G.F.P. Având în vedere această constatare, a dispus comunicarea sentinței de către instanța de apel, în baza dispozițiilor art. 2 din O.G. nr. 75/2001. Pentru toate aceste considerente, și având în vedere și prevederile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., a admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva Sentinței penale nr. 112 din data de 16 aprilie 2013 a Tribunalului Brașov, pe care a desființat-o sub aspectul necomunicării sentinței apelate către D.G.F.P. Brașov. Rejudecând în aceste limite, a dispus comunicarea sentinței apelate către D.G.F.P. Brașov. A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate. În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia. Împotriva Deciziei penale nr. 121/Ap din data de 22 octombrie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

Prin motivele scrise de recurs, formulate în termen, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a invocat prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen. anterior, greșita aplicarea a legii în sensul greșitei rețineri ca temei al achitării inculpatului N.V.A. a dispozițiilor art. 10 lit. i) C. proc. pen. anterior în loc de art. 10 lit. i 1 ) C. proc. pen. anterior, în condițiile reținerii existenței unei cauze de nepedepsire. Recursul formulat de Parchet a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 21 noiembrie 2013, stabilindu-se termen de judecată la data de 24 martie 2014, fiind preschimbat la 21 martie 2014. Având în vedere că la data judecării cauzei în recurs, respectiv la 21 martie 2014, era în vigoare noul C. proc.

pen. ale cărui dispoziții sunt de imediată aplicare, a fost necesar să se stabilească cadrul procesual în raport cu împrejurarea că, în prezent, recursul nu mai este o cale ordinară de atac, iar Înalta Curte nu mai are competența funcțională de a judeca recursul. Situația tranzitorie expusă anterior este reglementată prin dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, care stabilesc atât competența de soluționare, cât și dispozițiile procesuale aplicabile în cauzele aflate: în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi.

Astfel, în conformitate cu dispoziția tranzitorie anterior menționată, "recursurile în curs de judecată la intrarea în vigoarea a legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelurilor potrivit legii vechi rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs." Prin urmare, constatând că recursul, în prezenta cauză, se afla în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., fiind declarat împotriva unei hotărâri supuse apelului potrivit legii vechi, Înalta Curte a apreciat că este competentă să soluționeze calea de atac, fiind aplicabile prevederile C. proc. pen. anterior în materia recursului. Cu privire la prevederile C. proc.

pen. anterior privind judecarea recursului, Înalta Curte notează că în raport cu data pronunțării deciziei recurate sunt incidente în cauză dispozițiile Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești. Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este fondat pentru următoarele considerente: Critica formulată de Parchet privind temeiul greșit al achitării dispuse față de inculpatul N.V.A. se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc.

pen. anterior. În conformitate cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 în redactarea anterioară modificării intervenite prin Legea nr. 255/2013, în cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.

Cauza de nepedepsire prevăzute de teza ultimă a textului de lege anterior menționat, a fost reținută de către instanța de fond însă a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 10 lit. i) C. proc. pen. anterior în loc de art. 10 lit. i 1 ) C. proc. pen. anterior. Prin urmare, nelegalitatea constatată urmează să fie îndreptată de către instanța de recurs. Cu toate acestea, instanța de recurs nu mai poate aplica dispozițiile art. 10 lit. i 1 ) C. proc. pen. anterior întrucât dispozițiile în vigoare sunt cele ale noului C. proc. pen. și sunt de imediată aplicare. Totodată, constată că dispoziția din art. 10 lit. i 1 ) C. proc. pen. anterior a fost preluată în dispozițiile art. 16 lit. h) C. pen., acestea fiind, așadar, aplicabile în cauză.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. anterior va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva Deciziei penale nr. 121/Ap din data de 22 octombrie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Va casa, în parte, decizia penală recurată și Sentința penală nr. 112 din 16 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Brașov și, rejudecând: Va modifică temeiul soluției de încetare a procesului penal din art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. i) C. proc. pen. anterior cu aplic. art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005 în art. 17 rap. la art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. cu aplic. art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005 în redactarea anterioară modificării intervenite prin Legea nr. 255/2013.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva Deciziei penale nr. 121/Ap din data de 22 octombrie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează, în parte, decizia penală recurată și Sentința penală nr. 112 din 16 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Brașov și, rejudecând: Modifică temeiul soluției de încetare a procesului penal din art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. i) C. proc. pen. anterior cu aplic. art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005 în art. 17 rap. la art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen. cu aplic. art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr.241/2005 în redactarea anterioară modificării intervenite prin Legea nr. 255/2013.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat N.V.A., în sumă de 200 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 martie 2014. Procesat de GGC - N