ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 214/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 214/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra

recursurilor de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 95/F din 08 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul

București, secția I-a penală au fost condamnați inculpații:

1.

D.H. la:

-

1 an și 9 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1)

lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen.;

-

1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 296

1

lit. l)

din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art, 13. și art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 320

1

C. proc. pen.

În

baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat

inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 9 luni închisoare.

În

baza art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea pedepsei sub

supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani stabilit în condițiile art. 86

2

C. pen.

În

baza art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare condamnatul

s-a supus următoarelor măsuri de supraveghere și obligații:

-

să se prezente lunar la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș;

-

să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și

orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

-

să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

-

să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de

existență;

-

să nu intre în legătură cu coinculpatul I.A.

S-au

pus în vedere inculpatului disp. art. 86

4

C. pen.

S-a

făcut aplicarea 71 alin. (5) și 64 lit. a) teza finală și b) C. pen.

2.

I.A. la:

-

1 an și 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 320

1

C. proc. pen.;

-

1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 296

1

lit. l) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 13 și 41 alin. (2) C. pen. și

art. 320

1

C. proc. pen.

În

baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. i s-a aplicat

inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 9 luni închisoare.

În

baza art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea pedepsei sub

supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani stabilit în condițiile art. 86

2

C. pen.

În

baza art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare condamnatul

s-a supus următoarelor măsuri de supraveghere și obligații:

-

să se prezente lunar la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș;

-

să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și

orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

-

să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

-

să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de

existență;

-

să nu intre în legătură cu coinculpatul D.H.

S-au

pus în vedere inculpatului disp. art. 86

4

C. pen.

S-a

făcut aplicarea 71 alin. (5) și art. 64 lit. a) teza finală și lit. b) C. pen.

S-a

menținut măsura obligării de a nu părăsi țara luată împotriva inculpaților până

la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În

baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul

I.A. a 113,452 kg tutun pentru fumat și materialele pentru confecționarea

țigaretelor reținute de organele vamale conform adeverinței nr. 41/EM din 2

septembrie 2011 și a produselor de tutun și materialelor de confecționare a

țigaretelor ridicate de organele de poliție în urma efectuării percheziției

domiciliare de la inculpatul I.A. în vederea distrugerii.

În

baza art. 14 și 346 C. proc. pen. au fost obligați inculpații în solidar la

plata a 91.893 RON în favoarea A.N.A.F. - Autoritatea Națională a Vămilor prin

Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov.

Au

fost menținute măsurile asigurătorii luate prin ordonanța nr. 3801/P/2011 a

Parchetului de pe lângă Tribunalul București.

S-a

dispus virarea către partea civilă a sumei de 42.500 RON consemnată la C.E.C.B.

- Agenția Victoria prin recipisa nr. X în vederea acoperirii despăgubirilor

civile, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Fiecare

inculpat a fost obligat la plata a câte 2.500 RON cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în anul 2009

inculpații s-au deplasat în Germania ocazie cu care au realizat că în această

țară se comercializează cu succes tutun vărsat, pe care consumatorii și-l

puteau doza după preferințe în tuburi goale de țigarete pe care și le

achiziționau separat.

Întorși

în țară, cei doi inculpați au studiat piața și au observat că în Ungaria se

comercializa tutun vărsat la prețuri mai mici decât se găseau pe piața din

România, ocazie cu care au dezvoltat o afacere personală, în afara

dispozițiilor legale însă.

Mecanismul

infracțional era următorul: inculpații achiziționau de la un vânzător maghiar

diferite sortimente de tutun de pipă ambalat în cutii, tutun ce era ulterior

revândut consumatorilor români prin primirea de comenzi telefonice sau pe

internet, inculpații construindu-și și un site de specialitate, unde primeau de

asemenea comenzi.

Comenzile

erau onorate prin intermediul unei firme de curierat rapid care ducea marfă

către consumatorul final iar banii erau remiși inculpaților. Alte vânzări erau

făcute doar după ce cumpărătorul vira în prealabil sumele de bani în conturile

deschise de inculpați la O.T.P.B. sau B.C.R. Afacerea era deosebit de

profitabilă, tutunul fiind de calitate, clienții mulțumiți iar prețurile

convenabile. Inculpații se aprovizionau lunar din Ungaria cu tutun, fiecare

cumpărare de la vânzătorul maghiar fiind de cel puțin 10.000 RON săptămânal,

uneori, în cazul de vârf de cerere urcând și la 20.000 RON săptămânal.

Un

producător român de țigarete, respectiv SC J.T.I.R. SRL a observat la rândul

său concurența neloială făcută de cei doi inculpați și a sesizat organele

judiciare.

S-a

procedat - după autorizarea prealabilă a judecătorului - la interceptarea

convorbirilor inculpaților și la percheziționarea apartamentului situat în

Târgu Mureș, unde locuiesc fără forme legale cei doi inculpați, ocazie cu care

a fost găsită cantitatea 113,452 kg tutun de pipă.

Verificând

facturile de achiziție din Ungaria din perioada 22 iunie 2010 - 5 august 2011,

perioada în care s-a desfășurat activitatea infracțională, a rezultat că

aceștia au făcut achiziția totală de 410 kg tutun (restul de 296, 54 kg fiind

comercializat înainte de intervenția organelor de poliție). Cu ocazia

percheziției efectuate la domiciliul inculpatului I.A. din satul E., jud. Mureș

au mai fost descoperite cantități mari de tuburi goale de țigări și un aparat

de umplut aceste tuburi.

Inculpații

au recunoscut activitatea de comercializare a țigărilor atât pe parcursul

urmăririi penale cât și a judecății, aceștia solicitând aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., situația de fapt nefiind contestată de nicio parte.

Singura

problemă în litigiu a fost prețul concret de achiziție a tutunului pe kilogram,

acesta fiind socotit de expert la 110 RON/kg, prețul mediu de pe piață la

momentul achizițiilor.

Inculpații

au propus un alt preț, de 210 RON/kg, mult mai mare și care ar fi atras

implicit un profit mult mai mic și taxe mai mici către statul român.

Nu

au putut fi produse probe în sensul propus de inculpați, aceștia adăugând în

sprijinul spuselor lor niște pliante respectiv o corespondență comercială

dintre două societăți ungurești, corespondență ce nu are nicio legătură cu

cauza de față.

Instanța

nu a putut verifica autenticitatea acelor tranzacții și nici raporturile

comerciale, negocierile etc., ce au stat la baza convenției dintre aceste firme

străine ce au vândut și cumpărat tutun la acel preț. Opinia expertului din

cauză a fost apreciată ca fiind rezonabilă și nu a putut fi combătută cu

argumente pertinente.

În

drept, faptele inculpaților D.H. și I.A., care, în perioada iunie 2010 - august

2011, au deținut în afara antrepozitului fiscal și au comercializat pe

teritoriul României, în mai multe rânduri, în baza aceleiași rezoluții

infracționale, produse din tutun prelucrat pentru pipă și fumat în cantități

mai mari de 1 kg, fără ca acestea să fie marcate potrivit titlului VII din

Legea nr. 571/2003 și fără a declara și vira către bugetul de stat accize în

valoare totală de 141.657 RON și impozit pe venit în valoare totală de 8.389

RON, înainte de a fi condamnați definitiv pentru săvârșirea vreuneia dintre

fapte, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune

fiscală, sub forma ascunderii bunului ori a sursei impozabile sau taxabile în

formă continuată, și deținere de către orice persoană, în afara antrepozitului

fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile

supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau fiind marcate

necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 țigarete, 400

țigări de foi de 3 grame, 200 țigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg

tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200

litri, produse intermediare de alcool peste 300 litri, băuturi fermentate,

altele decât bere și vinuri, peste 300 litri în formă continuată, aflate în

concurs real, prevăzute de art. 296

1

lit. l) din Legea nr. 571/2003

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pen. și art. 9 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen.

La

individualizarea pedepselor aplicate, instanța de fond a avut în vedere

criteriile prev. de art. 72 C. pen., gradul înalt de periculozitate a

făptuitorilor și de rezonanța socială a faptelor, și-au desfășurat activitatea

infracțională pe o perioadă lungă de timp și într-un mod profesional.

În

ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a reținut că

prejudiciul cauzat bugetului de stat este 110.848 RON, din care accize în

valoare de 102.459 RON și impozit pe profit în valoare de 8.389 RON.

Tribunalul

a arătat anterior că nu se poate avea în vedere propunerea inculpaților de a se

socoti că au achiziționat cu 210 RON/kg, urmând a face trimitere la

considerentele mai sus exprimate.

În

calculul efectuat de expert acesta a socotit prejudiciul pornind de la premisa

că sumele de bani ridicate în vederea confiscării de la inculpați sunt deja

recuperate.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat apel partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor

- Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov și inculpații

D.H. și I.A., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

Partea

civilă a solicitat obligarea inculpatului D.H. și la plata sumei de 39.245 RON

reprezentând accize și accesorii și a inculpatului I.A. și la plata sumei de 45.969

RON reprezentând accize și accesorii, motivând că inculpații trebuiau să fie

obligați și la plata acestor sume deoarece nu au adus nicio dovadă din care să

rezulte că au achiziționat tutun la prețul de 210 RON/kg și nu la prețul de 110

RON/kg.

Inculpații

au solicitat reindividualizarea pedepselor ce li s-au aplicat, invocând în

acest sens circumstanțele lor personale favorabile, iar cu privire la latura

civilă a cauzei au cerut să se deducă din cuantumul prejudiciului stabilit suma

de 42.500 RON care nu s-a făcut dovada că este rezultatul activităților lor

infracționale și ca urmare nu se impunea confiscarea acestei sume.

Prin

Decizia penală nr. 145/A din 10 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a

II-a penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații

D.H. și I.A. și partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov împotriva Sentinței penale

nr. 95 din 08 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția I-a

penală.

Inculpații

au fost obligați la plata sumei de la câte 200 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare statului.

Pentru

a decide astfel instanța de control judiciar a reținut că la stabilirea

pedepselor aplicate inculpaților s-au avut în vedere toate criteriile generale

de individualizare prev. de art. 72 C. pen. că pedepsele aplicate, orientate

spre minimul special și fără privare de libertate, sunt, atât prin cuantum cât

și modalitate de executare, de natură a realiza scopul pedepsei așa cum acesta este

circumscris în art. 52 C. pen.

Cu

privire la latura civilă a cauzei s-a constatat că a fost soluționată în mod

legal, cuantumul prejudiciului stabilit în sarcina inculpaților a fost corect

individualizat ca urmare a probatoriului administrat în cursul urmăririi penale

și a raportului de expertiză dispus de instanța de fond, contestat în mod

formal și nefondat de inculpații care nu au administrat și alte probe în cauză

sub acest aspect și au mai susținut în mod greșit, în apel, că prima instanță a

dispus confiscarea sumei de 42.500 RON, sumă pe care instanța de fond a dispus

să acopere prejudiciul cauzat părții civile și nu a dispus confiscarea

acesteia.

Se

mai reținut că nu este întemeiată critica părții civile privind cuantumul

prejudiciului stabilit de prima instanță, atâta timp cât acesta a fost

determinat în cauză printr-un raport de expertiză care nu a fost contestat de

partea civilă și care nu a înțeles să administreze și alte probe în speță în

raport de solicitările făcute.

Împotriva

acestei decizii, Agenția Națională de Administrare Fiscală și inculpații D.H.

și I.A. au declarat, în termen legal, recursurile de față.

Inculpații

D.H. și I.A. invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 și pct. 17

2

C. proc. pen., au solicitat casarea

ambelor hotărâri și în principal, trimiterea cauzei rejudecare la instanța de

fond, iar în subsidiar, în rejudecare, prin acordarea de circumstanțe

atenuante, o reindividualizare a pedepsei, în sensul reducerii cuantumului

acesteia, cu schimbarea modalității de executare a pedepsei (suspendarea

condiționată potrivit art. 81 C. pen.).

Cu

privire la latura civilă a cauzei, inculpații au solicitat să se constate că

prejudiciul stabilit prin completarea la raportul de expertiză contabilă este

acoperit prin suma reținută cu ocazia percheziției și, practic, nu mai există o

acțiune civilă care să poată fi admisă.

Recurenta

partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat, potrivit

motivelor scrise de recurs, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre

rejudecare pentru:

-

admiterea în tot a acțiunii civile (prejudiciul total 177.107 RON) și pe cale

de consecință, obligarea inculpatului D.H. la plata sumei de 39.245 RON

reprezentând accize precum și obligarea inculpatului I.A. la plata sumei de

45.969 RON, reprezentând accize și accesorii;

-

confiscarea de la inculpați a cantităților de tutun pentru fumat, ridicate cu

ocazia perchezițiilor, precum și a materialelor pentru confecționarea

țigaretelor;

-

menținerea măsurilor asigurătorii dispuse în faza de urmărire penală;

-

virarea către partea civilă a sumei de 42.500 RON, consemnată la C.E.C.B., prin

recipisa nr. X, în vederea acoperirii despăgubirilor civile.

Examinând

recursurile declarate de Agenția Națională de Administrare Fiscală și

inculpații D.H. și I.A. prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C.

proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte

de Casație și Justiție constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele

considerente:

Consacrând

efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac

ordinară, art. 385

6

C. proc. pen. stabilește, în alin. (2), că

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare

prevăzute în art. 385

9

din același cod.

Rezultă,

așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel,

nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se

încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe

această cale toate erorile pe care le-ar putea cuprinde decizia recurată, ci

doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de

recurs limitativ reglementate în art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen.

Prin

Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluției recursului, în sensul că

unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate

substanțial sau incluse în sfera de aplicare a cazului de casare prevăzut de

pct. 17

2

al art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen., intenția

clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a

restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat

ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Solicitarea

inculpaților de trimitere a cauzei spre rejudecare la prima instanță nu se

circumscrie cazurilor de casare invocate - art.  385

9

alin. (1) pct.

14 și pct. 17

2

C. proc. pen. - și nici unui alt caz de casare

prevăzut în mod expres și limitativ de art. 385

9

alin. (1) C. proc.

pen.

Critica

inculpaților vizând reindividualizarea pedepselor, în sensul acordării de

circumstanțe atenuante și al schimbării modalității de executare a pedepsei, nu

intră sub incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin.

(1) pct. 17

2

C. proc. pen., neputând fi examinată nici în raport cu

pct. 14 al aceluiași articol, câtă vreme este evident că, în realizarea

aceluiași scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de

instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat și pct. 14 al art.

385

9

C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării

doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de

lege, reglementându-se, așadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate,

astfel încât netemeinicia deciziei atacate - sub aspectul individualizării

pedepsei - nu mai poate fi examinată în recurs.

Referitor

la recursul părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală, Înalta

Curte constată că motivele invocate nu se încadrează în niciunul din cazurile

expres și limitativ prevăzute de art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen.

Față

de considerentele expuse, avându-se în vedere și faptul că, verificându-se

decizia atacată în raport cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., nu se identifică existența altor motive, care, analizate din oficiu,

să ducă la casare, urmează ca recursurile declarate de partea civilă Agenția

Națională de Administrare Fiscală și inculpații D.H. și I.A. împotriva Deciziei

penale nr. 145/A din 10 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală, să fi respinse, ca nefondate, în temeiul art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte civilă va fi obligată la

plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar

recurenții inculpați vor fi obligați la plata sumei de câte 450 RON, cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON pentru fiecare

inculpat, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorii desemnați din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă Agenția Națională de

Administrare Fiscală și inculpații D.H. și I.A. împotriva Deciziei penale nr.

145/A din 10 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă

recurenta parte civilă la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Obligă

recurenții inculpați la plata sumei de câte 450 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON pentru fiecare inculpat,

reprezentând onorariul parțial pentru apărătorii desemnați din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 22 ianuarie 2014.

Procesat

de GGC - GV