ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 214/2014

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 95/F din 08 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția I-a penală au fost condamnați inculpații: 1. D.H. la: - 1 an și 9 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen.; - 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 296 1 lit. l) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art, 13. și art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 9 luni închisoare.

În baza art. 86 1 C. pen. s-a dispus suspendarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani stabilit în condițiile art. 86 2 C. pen. În baza art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare condamnatul s-a supus următoarelor măsuri de supraveghere și obligații: - să se prezente lunar la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență; - să nu intre în legătură cu coinculpatul I.A. S-au pus în vedere inculpatului disp.

art. 86 4 C. pen. S-a făcut aplicarea 71 alin. (5) și 64 lit. a) teza finală și b) C. pen. 2. I.A. la: - 1 an și 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen.; - 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 296 1 lit. l) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 13 și 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 9 luni închisoare. În baza art. 86 1 C. pen. s-a dispus suspendarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani stabilit în condițiile art. 86 2 C. pen.

În baza art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare condamnatul s-a supus următoarelor măsuri de supraveghere și obligații: - să se prezente lunar la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență; - să nu intre în legătură cu coinculpatul D.H. S-au pus în vedere inculpatului disp. art. 86 4 C. pen. S-a făcut aplicarea 71 alin. (5) și art. 64 lit. a) teza finală și lit. b) C. pen. S-a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara luată împotriva inculpaților până la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul I.A. a 113,452 kg tutun pentru fumat și materialele pentru confecționarea țigaretelor reținute de organele vamale conform adeverinței nr. 41/EM din 2 septembrie 2011 și a produselor de tutun și materialelor de confecționare a țigaretelor ridicate de organele de poliție în urma efectuării percheziției domiciliare de la inculpatul I.A. în vederea distrugerii. În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. au fost obligați inculpații în solidar la plata a 91.893 RON în favoarea A.N.A.F. - Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov. Au fost menținute măsurile asigurătorii luate prin ordonanța nr. 3801/P/2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București.

S-a dispus virarea către partea civilă a sumei de 42.500 RON consemnată la C.E.C.B. - Agenția Victoria prin recipisa nr. X în vederea acoperirii despăgubirilor civile, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. Fiecare inculpat a fost obligat la plata a câte 2.500 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în anul 2009 inculpații s-au deplasat în Germania ocazie cu care au realizat că în această țară se comercializează cu succes tutun vărsat, pe care consumatorii și-l puteau doza după preferințe în tuburi goale de țigarete pe care și le achiziționau separat. Întorși în țară, cei doi inculpați au studiat piața și au observat că în Ungaria se comercializa tutun vărsat la prețuri mai mici decât se găseau pe piața din România, ocazie cu care au dezvoltat o afacere personală, în afara dispozițiilor legale însă.

Mecanismul infracțional era următorul: inculpații achiziționau de la un vânzător maghiar diferite sortimente de tutun de pipă ambalat în cutii, tutun ce era ulterior revândut consumatorilor români prin primirea de comenzi telefonice sau pe internet, inculpații construindu-și și un site de specialitate, unde primeau de asemenea comenzi. Comenzile erau onorate prin intermediul unei firme de curierat rapid care ducea marfă către consumatorul final iar banii erau remiși inculpaților. Alte vânzări erau făcute doar după ce cumpărătorul vira în prealabil sumele de bani în conturile deschise de inculpați la O.T.P.B. sau B.C.R. Afacerea era deosebit de profitabilă, tutunul fiind de calitate, clienții mulțumiți iar prețurile convenabile.

Inculpații se aprovizionau lunar din Ungaria cu tutun, fiecare cumpărare de la vânzătorul maghiar fiind de cel puțin 10.000 RON săptămânal, uneori, în cazul de vârf de cerere urcând și la 20.000 RON săptămânal. Un producător român de țigarete, respectiv SC J.T.I.R. SRL a observat la rândul său concurența neloială făcută de cei doi inculpați și a sesizat organele judiciare. S-a procedat - după autorizarea prealabilă a judecătorului - la interceptarea convorbirilor inculpaților și la percheziționarea apartamentului situat în Târgu Mureș, unde locuiesc fără forme legale cei doi inculpați, ocazie cu care a fost găsită cantitatea 113,452 kg tutun de pipă. Verificând facturile de achiziție din Ungaria din perioada 22 iunie 2010 - 5 august 2011, perioada în care s-a desfășurat activitatea infracțională, a rezultat că aceștia au făcut achiziția totală de 410 kg tutun (restul de 296, 54 kg fiind comercializat înainte de intervenția organelor de poliție).

Cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul inculpatului I.A. din satul E., jud. Mureș au mai fost descoperite cantități mari de tuburi goale de țigări și un aparat de umplut aceste tuburi. Inculpații au recunoscut activitatea de comercializare a țigărilor atât pe parcursul urmăririi penale cât și a judecății, aceștia solicitând aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., situația de fapt nefiind contestată de nicio parte. Singura problemă în litigiu a fost prețul concret de achiziție a tutunului pe kilogram, acesta fiind socotit de expert la 110 RON/kg, prețul mediu de pe piață la momentul achizițiilor. Inculpații au propus un alt preț, de 210 RON/kg, mult mai mare și care ar fi atras implicit un profit mult mai mic și taxe mai mici către statul român.

Nu au putut fi produse probe în sensul propus de inculpați, aceștia adăugând în sprijinul spuselor lor niște pliante respectiv o corespondență comercială dintre două societăți ungurești, corespondență ce nu are nicio legătură cu cauza de față. Instanța nu a putut verifica autenticitatea acelor tranzacții și nici raporturile comerciale, negocierile etc., ce au stat la baza convenției dintre aceste firme străine ce au vândut și cumpărat tutun la acel preț. Opinia expertului din cauză a fost apreciată ca fiind rezonabilă și nu a putut fi combătută cu argumente pertinente. În drept, faptele inculpaților D.H.

și I.A., care, în perioada iunie 2010 - august 2011, au deținut în afara antrepozitului fiscal și au comercializat pe teritoriul României, în mai multe rânduri, în baza aceleiași rezoluții infracționale, produse din tutun prelucrat pentru pipă și fumat în cantități mai mari de 1 kg, fără ca acestea să fie marcate potrivit titlului VII din Legea nr. 571/2003 și fără a declara și vira către bugetul de stat accize în valoare totală de 141.657 RON și impozit pe venit în valoare totală de 8.389 RON, înainte de a fi condamnați definitiv pentru săvârșirea vreuneia dintre fapte, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală, sub forma ascunderii bunului ori a sursei impozabile sau taxabile în formă continuată, și deținere de către orice persoană, în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau fiind marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 țigarete, 400 țigări de foi de 3 grame, 200 țigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare de alcool peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri, peste 300 litri în formă continuată, aflate în concurs real,

prevăzute de art. 296 1 lit. l) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pen. și art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. La individualizarea pedepselor aplicate, instanța de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., gradul înalt de periculozitate a făptuitorilor și de rezonanța socială a faptelor, și-au desfășurat activitatea infracțională pe o perioadă lungă de timp și într-un mod profesional. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a reținut că prejudiciul cauzat bugetului de stat este 110.848 RON, din care accize în valoare de 102.459 RON și impozit pe profit în valoare de 8.389 RON.

Tribunalul a arătat anterior că nu se poate avea în vedere propunerea inculpaților de a se socoti că au achiziționat cu 210 RON/kg, urmând a face trimitere la considerentele mai sus exprimate. În calculul efectuat de expert acesta a socotit prejudiciul pornind de la premisa că sumele de bani ridicate în vederea confiscării de la inculpați sunt deja recuperate. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov și inculpații D.H. și I.A., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică. Partea civilă a solicitat obligarea inculpatului D.H. și la plata sumei de 39.245 RON reprezentând accize și accesorii și a inculpatului I.A.

și la plata sumei de 45.969 RON reprezentând accize și accesorii, motivând că inculpații trebuiau să fie obligați și la plata acestor sume deoarece nu au adus nicio dovadă din care să rezulte că au achiziționat tutun la prețul de 210 RON/kg și nu la prețul de 110 RON/kg. Inculpații au solicitat reindividualizarea pedepselor ce li s-au aplicat, invocând în acest sens circumstanțele lor personale favorabile, iar cu privire la latura civilă a cauzei au cerut să se deducă din cuantumul prejudiciului stabilit suma de 42.500 RON care nu s-a făcut dovada că este rezultatul activităților lor infracționale și ca urmare nu se impunea confiscarea acestei sume. Prin Decizia penală nr. 145/A din 10 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații D.H.

și I.A. și partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov împotriva Sentinței penale nr. 95 din 08 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția I-a penală. Inculpații au fost obligați la plata sumei de la câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare statului. Pentru a decide astfel instanța de control judiciar a reținut că la stabilirea pedepselor aplicate inculpaților s-au avut în vedere toate criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. că pedepsele aplicate, orientate spre minimul special și fără privare de libertate, sunt, atât prin cuantum cât și modalitate de executare, de natură a realiza scopul pedepsei așa cum acesta este circumscris în art. 52 C. pen.

Cu privire la latura civilă a cauzei s-a constatat că a fost soluționată în mod legal, cuantumul prejudiciului stabilit în sarcina inculpaților a fost corect individualizat ca urmare a probatoriului administrat în cursul urmăririi penale și a raportului de expertiză dispus de instanța de fond, contestat în mod formal și nefondat de inculpații care nu au administrat și alte probe în cauză sub acest aspect și au mai susținut în mod greșit, în apel, că prima instanță a dispus confiscarea sumei de 42.500 RON, sumă pe care instanța de fond a dispus să acopere prejudiciul cauzat părții civile și nu a dispus confiscarea acesteia. Se mai reținut că nu este întemeiată critica părții civile privind cuantumul prejudiciului stabilit de prima instanță, atâta timp cât acesta a fost determinat în cauză printr-un raport de expertiză care nu a fost contestat de partea civilă și care nu a înțeles să administreze și alte probe în speță în raport de solicitările făcute.

Împotriva acestei decizii, Agenția Națională de Administrare Fiscală și inculpații D.H. și I.A. au declarat, în termen legal, recursurile de față. Inculpații D.H. și I.A. invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 și pct. 17 2 C. proc. pen., au solicitat casarea ambelor hotărâri și în principal, trimiterea cauzei rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, în rejudecare, prin acordarea de circumstanțe atenuante, o reindividualizare a pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia, cu schimbarea modalității de executare a pedepsei (suspendarea condiționată potrivit art. 81 C. pen.). Cu privire la latura civilă a cauzei, inculpații au solicitat să se constate că prejudiciul stabilit prin completarea la raportul de expertiză contabilă este acoperit prin suma reținută cu ocazia percheziției și, practic, nu mai există o acțiune civilă care să poată fi admisă.

Recurenta partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat, potrivit motivelor scrise de recurs, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru: - admiterea în tot a acțiunii civile (prejudiciul total 177.107 RON) și pe cale de consecință, obligarea inculpatului D.H. la plata sumei de 39.245 RON reprezentând accize precum și obligarea inculpatului I.A. la plata sumei de 45.969 RON, reprezentând accize și accesorii; - confiscarea de la inculpați a cantităților de tutun pentru fumat, ridicate cu ocazia perchezițiilor, precum și a materialelor pentru confecționarea țigaretelor; - menținerea măsurilor asigurătorii dispuse în faza de urmărire penală; - virarea către partea civilă a sumei de 42.500 RON, consemnată la C.E.C.B., prin recipisa nr. X, în vederea acoperirii despăgubirilor civile.

Examinând recursurile declarate de Agenția Națională de Administrare Fiscală și inculpații D.H. și I.A. prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente: Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385 6 C. proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385 9 din același cod.

Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le-ar putea cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385 9 alin. (1) C. proc. pen. Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a cazului de casare prevăzut de pct. 17 2 al art. 385 9 alin. (1) C. proc.

pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. Solicitarea inculpaților de trimitere a cauzei spre rejudecare la prima instanță nu se circumscrie cazurilor de casare invocate - art. 385 9 alin. (1) pct. 14 și pct. 17 2 C. proc. pen. - și nici unui alt caz de casare prevăzut în mod expres și limitativ de art. 385 9 alin. (1) C. proc. pen. Critica inculpaților vizând reindividualizarea pedepselor, în sensul acordării de circumstanțe atenuante și al schimbării modalității de executare a pedepsei, nu intră sub incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc.

pen., neputând fi examinată nici în raport cu pct. 14 al aceluiași articol, câtă vreme este evident că, în realizarea aceluiași scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat și pct. 14 al art. 385 9 C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, reglementându-se, așadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia deciziei atacate - sub aspectul individualizării pedepsei - nu mai poate fi examinată în recurs. Referitor la recursul părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală, Înalta Curte constată că motivele invocate nu se încadrează în niciunul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 385 9 alin. (1) C. proc.

pen. Față de considerentele expuse, avându-se în vedere și faptul că, verificându-se decizia atacată în raport cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursurile declarate de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală și inculpații D.H. și I.A. împotriva Deciziei penale nr. 145/A din 10 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, să fi respinse, ca nefondate, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenta parte civilă va fi obligată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar recurenții inculpați vor fi obligați la plata sumei de câte 450 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorii desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală și inculpații D.H. și I.A. împotriva Deciziei penale nr. 145/A din 10 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 450 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorii desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2014. Procesat de GGC - GV