ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3197/2012

Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată că, prin sentința penală nr. 347/ S din 13 decembrie 2011, Tribunalul Brașov, în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 lit. c) C. pen., a dispus condamnarea inculpatului G.C.M., la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de deținere de instrumente de plată electronică falsificate în vederea punerii lor în circulație.

În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen., 76 lit. d) C. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, în forma tentativei.

În baza art. 291 teza

I

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., instanța l-a mai condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza

II-a,

lit. b) C. pen.

A constatat că actele falsificate existente la dosar, cârd bancar nr. 4237 3607 6786 415 și carte de identitate seria BC 137913 pe numele de C.M., constituie mijloace materiale de probă și vor rămâne atașate dosarului; a constatat că modelul de comparație, cârd bancar identificat T.W.C. cu nr. 4563 123 5678 9000 constituie mijloc probatoriu și rămâne atașat dosarului.

În baza art. 191 C. proc. pen., a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 3.150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în fapt, că, la data de 8 noiembrie 2007, în jurul orelor 17

00

, inculpatul G.C.M. s-a deplasat la magazinul A. din cadrul complexului C. Brașov, unde a intenționat să achiziționeze produse electronice, respectiv telefoane mobile și un laptop, în valoare totală de aproximativ 6.000 lei. Martorul O.M., angajat al magazinului, a prezentat un laptop inculpatului, după care acesta, intenționând să plătească produsele alese, s-a deplasat la casieria magazinului. Aici, a fost întrebat de martora S.T.G. care este modalitatea de plată a produselor și a înmânat acesteia un cârd inscripționat cu numele M.C. Casiera a solicitat inculpatului să introducă codul PIN pentru a se efectua plata, însă inculpatul a insistat că este vorba de un cârd care funcționează fără cod PIN. Dată fiind această situație, martora a solicitat inculpatului un act de identitate, sens în care a prezentat o carte de identitate pe care era trecut numele de M.C. Întrucât martora a apreciat comportamentul inculpatului ca fiind unul suspect, a solicitat ajutorul contabilei unității, martora F.V., fiind, totodată, atenționat și numitul V.P.Șt., care a verificat cartea de identitate prezentată de inculpat și, observând unele probleme cu privire la acesta, a solicitat angajatelor din magazin să se comporte normal, timp în care el a anunțat organele de poliție. Martorul V. a solicitat sprijinul numitului G.C., angajat la magazinul A., pentru a întârzia plecarea din unitate a inculpatului, martorul G. stând de vorbă cu inculpatul pentru a câștiga timp până la sosirea organelor de poliție, iar când l-a întrebat al cui este actul de identitate acesta a luat-o la fugă spre galeriile comerciale C. Câțiva clienți și agenți de pază ai magazinului C. l-au imobilizat pe inculpat, care a fost apoi condus într-o cameră special destinată ținerii persoanelor suspecte, însă și de aici a încercat să fugă prin tavanul fals, în final fiind predat organelor de poliție din cadrul secției 5 Poliție Brașov.

Din verificarea cărții de identitate utilizate, s-a constatat că pe aceasta este dispusă fotografia inculpatului G.C.M., însă datele de identificare privesc pe un anume M.C., că CNP-ul înscris nu există, iar seria și numărul actului de identitate aparțin unui anume G.I., domiciliat în S.U.A. Totodată, cardul deținut de inculpat prezenta în partea din față o hologramă aplicată, iar pe banda magnetică era trecută seria 4237360767864015, din raportul de constatare tehnico științifică nr. 136043/2008 întocmit de I.P.J. Brașov, rezultând că acesta este contrafăcut. De asemenea, cercetările efectuate prin serviciul Interpol au relevat faptul că acest cârd a fost activ la data comiterii faptei și că aparținea numitei I.R.D. din Spania, care a reclamat mai multe operațiuni frauduloase cu acesta, motiv pentru care la data de 27 noiembrie 2007 cârdul a fost blocat.

În drept, instanța a apreciat că faptele inculpatului G.C.M. care, la data de 8 noiembrie 2007, a intenționat să cumpere produse electronice de la magazinul A., situat în interiorul complexului C. Brașov, prezentând pentru efectuarea plății un cârd bancar despre care cunoștea că este fals și o carte de identitate falsă, realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de deținere a instrumentelor de plată electronică falsificate, prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, tentativă la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, și uz de fals, prevăzută de art. 291 teza

I

C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere gradul de pericol social generic ridicat al infracțiunilor reținute în sarcina acestuia, modalitatea de comitere a faptelor, dar și persoana inculpatului și comportamentul său ulterior prinderii în flagrant, când a încercat să se sustragă identificării de către organele de poliție și nu s-a prezentat în fața organelor de cercetare penală, deși a cunoscut de urmărirea penală ce se desfășura împotriva sa. Pe de altă parte, instanța a reținut că faptele s-au săvârșit în anul 2007 și că urmărirea penală a fost întârziată și de comportamentul inculpatului, care nu a înțeles să se prezinte în fața autorității judiciare române. Cu privire la datele ce caracterizează persoana inculpatului, s-a arătat că acesta nu este la primul contact cu legea penală, anterior fiind condamnat pentru infracțiuni contra patrimoniului, în raport de care sunt incidente dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., precum și faptul că, așa cum rezultă din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați, în prezent desfășoară activități lucrative și reușește să își ajute financiar familia, adoptând o conduită normală în societate, care demonstrează că a conștientizat consecințele activităților sale ilicite. Totodată, Tribunalul a avut în vedere că inculpatul s-a prezentat la sediul Serviciului de Probațiune la scurt timp de la întoarcerea în țară, a înțeles să se prezinte și în fața instanței, dând dovadă, astfel, că a regretat în mod sincer faptele comise, toate aceste aspecte anterior expuse fiind valorificate de judecătorul fondului prin reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul G.C.M., pentru nelegalitate și netemeinicie.

În apelul său, procurorul a criticat sentința primei instanțe sub aspectul omisiunii aplicării dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen., cu privire la cârdul contrafăcut și la cartea de identitate falsă, precum și pe motive de netemeinicie, solicitând înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului.

Acesta din urmă a solicitat achitarea sa pentru infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, iar pentru celelalte infracțiuni ce i-au fost reținute în sarcină reidividualizarea pedepselor stabilite de judecătorul fondului, prin acordarea unei eficiente mai largi circumstanțelor atenuante.

Prin decizia penală nr. 45/ Ap din 18 aprilie 2012, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, a desființat, în parte, sentința penală atacată și, rejudecând în fond, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului G.C.M. durata reținerii de 24 de ore din 8 noiembrie 2007, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii.

Totodată, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat și a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de apel a constatat că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, prin coroborarea tuturor probelor administrate, iar încadrarea juridică a faptelor comise de inculpatul G.C.M. răspunde exigențelor dispozițiilor legale în baza cărora a fost condamnat.

Realizând propria evaluare a materialului probator, instanța de apel a apreciat că infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului există și au fost săvârșite cu vinovăție, astfel că, în mod legal și temeinic, s-a dispus condamnarea acestuia.

În ceea ce privește apărarea inculpatului în sensul că nu ar fi avut cunoștință de caracterul fals al cârdului primit fie de la numitul „A.”, fie de la B.B., aceasta a fost apreciată, ca neîntemeiată, având în vedere că instrumentul de plată purta același nume cu cel al cărții de identitate pe care era aplicată fotografia inculpatului, respectiv C.M., înscris pe care acesta l-a prezentat ca fiind al său, iar, pe de altă parte, împrejurarea că însuși inculpatul, în declarațiile date, a făcut vorbire despre activitatea de contrafacere a cârdurilor realizată de numiții B.B. și V.C.R., aspecte în raport cu care s-a considerat că nu pot fi primite concluziile de achitare formulate pentru infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic.

Analizând modalitatea de individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, Curtea de apel a apreciat că au fost corect evaluate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., nefiind justificată nici reducerea, dar nici majorarea cuantumului sancțiunilor penale stabilite, care oferă suficiente garanții pentru realizarea scopului înscris în art. 52 C. pen.

Totodată, raportat la datele favorabile ce țin de persoana inculpatului, corect evidențiate în sentința primei instanțe, Curtea de apel a apreciat că s-a făcut o judicioasă aplicare a dispozițiilor art. 74 alin. (2) și art. 76 C. pen., coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile comise fiind permisă de prevederile art. 80 alin. (2) C. pen., chiar dacă circumstanțele atenuante vin în concurs cu cauze de agravare a răspunderii penale, cum este situația în speță.

Cu referire la neaplicarea dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen., Curtea și-a însușit punctul de vedere al instanței de fond, cârdul bancar și cartea de identitate constituind mijloace de probă, ce rămân atașate dosarului, astfel că nu pot fi eliberate în original la o eventuală cerere formulată în acest sens.

Instanța a apreciat, însă, apelul promovat de procuror ca fiind fondat sub un alt aspect decât cele invocate oral și în cuprinsul motivelor scrise, constatând că judecătorul fondului a omis să deducă din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii din 8 noiembrie 2007, conform ordonanței emisă de către I.G.P.R., B.C.C.O. Brașov.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpatul G.C.M., reiterând parțial criticile formulate în apel.

Astfel, în cuprinsul motivelor scrise de recurs, Ministerul Public a criticat hotărârile pronunțate în cauză pe motive de netemeinicie, solicitând, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., înlăturarea dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen. și majorarea pedepselor aplicate inculpatului, având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, împrejurarea că acesta a încercat să se sustragă identificării sale de către organele de cercetare penală, nu s-a prezentat la chemarea autorităților judiciare, este recidivist și nu a adoptat o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, recunoscând doar parțial comiterea faptelor.

Cu ocazia cuvântului la dezbateri, reprezentantul parchetului a suplimentat oral motivele de recurs formulate în scris, susținând, în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., că faptelor penale comise de inculpat li s-a dat o greșită calificare în drept și solicitând schimbarea încadrării juridice a acestora din infracțiunile prevăzute de art. 24 alin. (2) și art. 20 raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 în infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, în forma punerii în circulație a unui instrument de plată falsificat, apreciind că fapta prevăzută de art. 20 raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 este absorbită de infracțiunea anterior menționată.

Acest din urmă caz de casare, întemeiat pe aceleași considerații de ordin teoretic, a fost invocat și de recurentul inculpat care, în plus, a mai criticat hotărârile pronunțate în cauză pe motive de nelegalitate, sub aspectul refuzului instanțelor de a face în privința sa aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., dar și pentru netemeinicie, solicitând, în temeiul art. 86

1

C. pen., suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante stabilite, pe considerentul că, pentru condamnarea anterioară, s-a împlinit termenul de reabilitare.

În drept, recurentul a invocat dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17, 17

2

și 14 C. proc. pen.

Examinând hotărârile atacate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 17, 17

2

și 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de inculpatul G.C.M. ca fiind fondate, însă în limitele ce se vor arăta și pentru următoarele considerente:

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică.

În cauză, inculpatul G.C.M. a fost trimis în judecată și condamnat de către instanța de fond, soluție menținută în apel, pentru comiterea, în concurs real, a infracțiunilor de deținere a instrumentelor de plată electronică falsificate, prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, tentativă la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, și uz de fals, prevăzută de art. 291 teza

I

C. pen., reținându-se, în esență, în fapt, că, la data de 8 noiembrie 2007, a intenționat să cumpere produse electronice de la magazinul A., situat în interiorul complexului C. Brașov, prezentând pentru efectuarea plății un cârd bancar despre care cunoștea că este fals și o carte de identitate falsă.

Potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi punerea în circulație, în orice mod, a instrumentelor de plată electronică falsificate sau deținerea lor în vederea punerii în circulație.

Totodată, conform art. 27 alin. (1) din aceeași lege, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un la 12 ani efectuarea uneia dintre operațiunile prevăzute la art. 1 pct. 11, prin utilizarea unui instrument de plată electronică, inclusiv a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, fără consimțământul titularului instrumentului respectiv.

Definind noțiunea de instrument de plată electronică, art. 1 pct. 11 din lege, stabilește că acesta un instrument care permite titularului său să efectueze următoarele tipuri de operațiuni: a) transferuri de fonduri, altele decât cele ordonate și executate de către instituții financiare; b) retrageri de numerar, precum și încărcarea și descărcarea unui instrument de monedă electronică.

Prin deținere, în sensul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, se înțelege primirea ori păstrarea instrumentelor de plată electronică falsificate, în vederea punerii lor în circulație.

Cea de-a doua modalitate alternativă a acțiunii ce constituie elementul material al laturii obiective în conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 24 alin. (2), respectiv aceea a punerii în circulație, constă în introducerea instrumentelor de plată electronică falsificate, indiferent pentru cât timp, în circuitul ecomomico - financiar - monetar, îndeplinind aceleași funcții economice ca și cele reale, adevărate. Punerea în circulație se poate realiza prin efectuarea de plăți, retrageri de numerar, transferuri de fonduri, încărcarea și descărcarea unui instrument de monedă electronică, situație în care infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 absoarbe, în conținutul său, și acțiunea specifică laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 27 alin. (1) din același act normativ, care își pierde, astfel, individualitatea, urmând a se reține în sarcina făptuitorului o singură infracțiune, respectiv aceea prevăzută de art. 24 alin. (2), iar nu cele două infracțiuni în concurs.

În lipsa unei prevederi exprese a legii, se poate considera că punerea în circulație a instrumentelor de plată electronică falsificate constă în folosirea acestora, prin trecerea lor din posesia falsificatorului în posesia a cel puțin unei alte persoane, urmată de comercializarea ori punerea falsului la dispoziția unor terți.

În cauză, contrar celor reținute de instanțele inferioare, Înalta Curte constată că acțiunea inculpatului G.C.M. nu s-a limitat doar la simpla deținere a instrumentului de plată electronică falsificat, prin primirea și păstrarea acestuia, ci în utilizarea lui pentru efectuarea plății produselor pe care intenționa să le cumpere, recurentul predând cârdul angajatei magazinului, care l-a introdus în aparatul POS și i-a solicitat să introducă codul PIN. Așadar, instrumentul de plată electronică falsificat a trecut din posesia inculpatului în cea a unei alte persoane, în vederea realizării unui transfer de fonduri din contul adevăratului titular în cel al vânzătorului, acțiune ce constituie infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 în varianta punerii în circulație, iar nu a deținerii instrumentului de plata electronică falsificat, așa cum, în mod eronat, au reținut Tribunalul și Curtea de apel.

Totodată, se observă că, prin punerea în circulație a cârdului falsificat, inculpatul a intenționat să realizeze una dintre operațiunile prevăzute de art. 1 pct. 11 din Legea nr. 365/2002, situație în care, pentru considerentele arătate în dezvoltările anterioare, infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 nu poate fi reținută în concurs cu cea prevăzută de art. 24 alin. (2) din același act normativ, pierzându-și individualitatea și fiind absorbită în conținutul constitutiv al acestei din urmă infracțiuni.

Ca urmare, constatând că, în cauză, este incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., invocat atât de procuror, cât și de inculpat, Înalta Curte va admite sub acest aspect recursurile declarate, va casa, în parte, hotărârile pronunțate de instanțele inferioare, iar, în baza art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptelor din infracțiunile prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și art. 20 C. pen., raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., urmând să mențină pedeapsa de un an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru aceasta, cu reținerea în favoarea lui a prevederilor art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. c) C. pen.

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greșită aplicare a legii. Încălcarea legii materiale sau procesuale se poate realiza în trei modalități principale, respectiv neaplicarea de către instanța de fond și cea de apel a unei prevederi legale care trebuia aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată sau aplicarea greșită a dispoziției legale care trebuia aplicată.

Invocând acest caz de casare, recurentul inculpat a susținut că, deși la termenul de judecată din data de 28 noiembrie 2011, a învederat instanței de fond că dorește soluționarea cauzei conform procedurii simplificate, cererea sa a fost în mod greșit respinsă, Tribunalul refuzând să facă în privința sa aplicarea dispozițiilor art. 320

]

C. proc. pen., cu toate că acestea erau incidente în cauză.

Potrivit textului de lege menționat, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa prin rechizitoriu și că solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, caz în care, dacă cererea este admisă de instanță, acesta beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă.

În speță, se observă, însă, că, deși avea cunoștință de procedura judiciară desfășurată împotriva sa, dovadă în acest sens fiind cererea de amânare a judecății formulată personal și depusă la dosar, și cu toate că a fost legal citat la ambele adrese comunicate organului judiciar, inculpatul nu s-a prezentat la termenele de judecată din 8 septembrie 2011 și 6 octombrie 2011 și nici nu a încunoștiințat instanța, prin intermediul apărătorului său ales sau prin înscris autentic, că solicită ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza nepublică a procesului, pe care le cunoaște și le însușește, situație în care, în ședința publică din data de 6 octombrie 2011, Tribunalul a procedat la verificarea regularității actului de sesizare și începerea cercetării judecătorești, prin audierea martorilor F.V., S.T.G., Ș.S. și O.M.I.

Abia la ultimul termen de judecată acordat în cauză, respectiv cel din 28 noiembrie 2011, când cercetarea judecătorească era aproape finalizată, inculpatul s-a prezentat în fața instanței, ocazie cu care a învederat judecătorului fondului că dorește să se prevaleze de dispozițiile art. 320

]

C. proc. pen., cererea sa fiind în mod justificat respinsă de Tribunal pe motiv că termenul prevăzut de lege în care se putea formula această solicitare a fost depășit.

Pornind de la prevederile art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen., care stabilesc momentul până la care inculpatul își poate exprima opțiunea de a fi judecat potrivit procedurii simplificate și ținând seama și de scopul avut în vedere de legiuitor prin introducerea în Codul de procedură penală a art. 320

1

, și anume acela al accelerării soluționării proceselor, Înalta Curte, în deplin acord cu prima instanță, apreciază că, după declanșarea cercetării judecătorești și administrarea în cauză a probatoriului, inculpatul nu se mai poate prevala de dispozițiile alin. (7) al art. 320

1

C. proc. pen., chiar dacă a recunoscut comiterea faptelor, respectiva cauză de reducere a pedepsei neputând să opereze decât în situația în care sunt respectate toate celelalte cerințele prevăzute de textul de lege menționat, inclusiv aceea de a opta în termenul stabilit pentru judecarea cauzei doar în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care inculpatul declară că le cunoaște și le însușește. Or, în speță, așa cum s-a arătat anterior, deși avea cunoștință de proces și beneficia de asistență juridică în mod ales, inculpatul nu s-a prezentat în fața judecătorului și nici nu și-a exprimat, prin înscris autentic, voința de a fi judecat potrivit procedurii simplificate, situație în care, așa cum a reținut și instanța de fond, acesta nu mai poate beneficia de cauza de reducere a pedepsei reglementată de alin. (7) al articolului menționat, absența sa de la judecată nedatorându-se culpei organelor judiciare, ci reprezentând propria sa opțiune, asumată în deplină cunoștință de cauză.

Față de aceste considerente și având în vedere și împrejurarea că inculpatul, în cuprinsul declarației date la termenul din 28 noiembrie 2011, nu a recunoscut comiterea faptelor așa cum au fost descrise în actul de sesizare, susținând că nu a cunoscut caracterul fals al instrumentului de plată electronică, Înalta Curte apreciază că, în mod justificat, nu au fost reținute în favoarea acestuia dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legii, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen.

I

C. pen., aspect în legătură cu care au formulat critici, în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., atât Parchetul, cât și recurentul G.C.M., Înalta Curte constată că s-a făcut o corectă evaluare a criteriilor prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., ținându-se seama de circumstanțele reale ale comiterii faptelor și circumstanțele personale ale inculpatului, în raport cu care au fost stabilite sancțiuni penale judicios individualizate, apte să asigure realizarea scopului preventiv - educativ al pedepsei.

În mod justificat, la alegerea tratamentului sancționator aplicat inculpatului, au fost avute în vedere importanța valorilor sociale lezate prin săvârșirea infracțiunilor, gravitatea acestora, modalitatea în care a acționat inculpatul, care, imediat după comiterea faptelor, a încercat să se sustragă identificării sale de către organele de poliție, comportamentul procesual adoptat, constând în neprezentarea în fața autorităților judiciare în faza nepublică a procesului și întârzierea finalizării acesteia, precum și datele ce caracterizează persoana recurentului, recidivist postexecutoriu, dar care, în prezent, și-a canalizat eforturile pentru a desfășura o activitate lucrativă, din care obține venituri cu care își întreține întreaga familie, cu un comportament corespunzător în cadrul relațiilor sociale, nemaifiind implicat în alte activități infracționale, toate aceste din urmă aspecte fiind în mod corect valorificate de instanțele inferioare ca împrejurări de natură să atenueze răspunderea penală, în condițiile art. 74 alin. (2) C. pen.

Ca urmare, Înalta Curte apreciază că pedepsele aplicate inculpatului de judecătorul fondului și menținute de instanța de apel au fost corect proporționalizate, cu luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., astfel încât nu se impune majorarea acestora, așa cum a solicitat procurorul, dar nici stabilirea unor sancțiuni penale mai ușoare, care ar fi insuficiente pentru a asigura reeducarea lui și realizarea scopului preventiv - educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

Înalta Curte nu poate da curs nici solicitării recurentului de aplicare a dispozițiilor art. 86

1

C. pen., având în vedere că nu este îndeplinită condiția prevăzută de lit. b) a alin. (1) al acestui articol, inculpatul fiind condamnat prin sentința penală nr. 74 din 16 martie 1998 a Tribunalului Galați, definitivă prin decizia penală nr. 346/ A din 14 septembrie 1998 a Curții de Apel Galați, la 6 ani și 8 luni închisoare, pedeapsă din care a fost liberat condiționat la data de 27 februarie 2002, cu un rest neexecutat de 820 zile închisoare. Având în vedere termenul de reabilitare de 8 ani și 4 luni, calculat potrivit art. 135 alin. (1) lit. b) C. pen., care începe să curgă, conform art. 136 alin. (1) C. pen., de la data de 28 mai 2004, când pedeapsa se consideră executată, rezultă că acesta s-a împlinit la data de 28 septembrie 2012, deci după săvârșirea infracțiunilor ce fac obiectul prezentei cauze, astfel încât, în mod corect, au fost reținute în sarcina inculpatului dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen.

În consecință, apreciind că sancțiunile penale aplicate inculpatului de judecătorul fondului, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 și art. 291 teza

I

C. pen., sancțiuni menținute de Curtea de apel, au fost judicios individualizate, Înalta Curte constată că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Având, însă, în vedere motivele expuse pe larg la pct. 1 din considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de inculpatul G.C.M., va casa, în parte, decizia penală atacată și sentința Tribunalului Brașov, sub aspectul greșitei încadrări juridice dată faptelor și, rejudecând în aceste limite, va dispune descontopirea pedepsei rezultante aplicate inculpatului în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, în baza art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptelor din infracțiunile prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și art. 20 C. pen., raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., text de lege în baza căruia îl va condamna pe inculpat la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, cu reținerea în favoarea acestuia a prevederilor art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. c) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., va contopi această pedeapsă cu cea de 2 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 teza

I

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de un an și 6 luni închisoare, menținând celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de inculpatul G.C.M. împotriva deciziei penale nr. 45/ Ap din 18 aprilie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia penală atacată și sentința penală nr. 347/ S din 13 decembrie 2011 a Tribunalului Brașov, sub aspectul greșitei încadrări juridice dată faptei și, în rejudecare:

Descontopește pedeapsa rezultantă de un an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului G.C.M. și repune pedepsele în individualitatea lor, respectiv:

- un an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de deținere de instrumente de plată electronică falsificate în vederea punerii lor în circulație prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 lit. c) C. pen.;

- 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos în forma tentativei prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen.;

- 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 teza

I

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor din infracțiunile prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 20 C. pen., raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 lit. c) C. pen., condamnă pe inculpatul G.C.M. la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de punere în circulație de instrumente de plată electronică falsificate.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedeapsa de mai sus, de un an și 6 luni închisoare, cu pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 291 teza

I

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an și 6 luni închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul intimat inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 octombrie 2012.