ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4037/2012

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4037/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra recursurilor de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, constată:

Tribunalul București, secția a II-a penală, prin Sentința penală nr. 157 din 7 martie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 33371/3/2011 a condamnat, în baza art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 18 și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320

C. proc. pen. (Legea nr. 202/2010), pe inculpatul D.V.M., cetățean român, studii 9 clase, fără ocupație, necăsătorit, necunoscut cu antecedente penale ,la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 24 alin. (1) și (2) din Legea 365/2002, cu aplicarea art. 320

C. proc. pen. (Legea nr. 202/2010) și art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de falsificarea instrumentelor de plată electronică și punerea acestora în circulație.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

C. proc. pen. (Legea nr. 202/2010) a condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării de carduri bancare.

În baza art. 27 pct. (1), (2) și 3 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 320

C. proc. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale mai sus menționate urmând ca inculpatul D.V.M. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86

C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 5 ani ce a constituit termen de încercare conform art. 86

C. pen.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul s-a supus măsurilor de supraveghere, prev. de art. 86

alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

În baza art. 86

C. pen. alin. (1) și (2) C. pen. combinat cu art. 83 și 84 C. pen., a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei infracțiuni, precum și dacă cel condamnat nu a îndeplinit cu rea-credință măsurile de supraveghere dispuse.

Conform art. 71 alin. ultim C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii, prev. de art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a desemnat, în supravegherea respectării măsurilor impuse inculpatului, Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul, la plata sumei de 3.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

II. În baza art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe inculpatul Ș.C.S., cetățean român, studii medii, fără ocupație, necăsătorit, necunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 24 alin. (1) și (2) din Legea 365/2002 și art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 (șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de falsificarea instrumentelor de plată electronică și punerea acestora în circulație.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării de carduri bancare.

În baza art. 27 pct. (1), (2) și 3 din Legea nr. 365/2002 și art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos.

S-a constatat că infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză au fost concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat de Judecătoria din Freiburg, Germania, la data de 11 iunie 2008 în Dosarul nr. 18 Ls 111 Js33408/07-AK 92/08Hw (hotărâre pe care instanța a recunoscut-o pe cale incidentală în raport de prevederile Legii nr. 302/2004), la o pedeapsă de 3 (trei) ani și 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen., raportat la art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale mai sus menționate ( în prezenta cauză) cu pedeapsa aplicată de instanța din Freiburg - Germania, urmând ca inculpatul Ș.C.S. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 (șase) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) CP, ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

A făcut aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată în Germania, de la 15 noiembrie 2007 până la 23 iulie 2009.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul, la plata sumei de 5.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

III. În baza art. 24 alin. (1) și (2) din Legea 365/2002 și art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat inculpatul B.C.B.,cetățean român, studii medii, fără ocupație, necăsătorit, cunoscut cu antecedente penale, la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de falsificarea instrumentelor de plată electronică și punerea acestora în circulație.

În baza art. 27 pct. (1), (2) și 3 din Legea nr. 365/2002 și art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen., raportat la art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale mai sus menționate ( în prezenta cauză) cu pedeapsa aplicată de instanța din Freiburg - Germania, urmând ca inculpatul B.C.B. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată în Germania, de la 15 noiembrie 2007 până la 08 iulie 2009.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul, la plata sumei de 5.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul Ș.C.S. a următoarelor bunuri:

- laptop marca "X" împreună cu cablul de alimentare;

- laptop marca "Y" împreună cu cablul de alimentare;

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul B.C.B. a următoarelor bunuri:

- memorie San Disk ultra II, capacitate 4 Gb;

- hard disk marca "Z", capacitate 80 Gb;

- 2 CD-uri;

- un modem Z.;

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul D.V.M. a următoarelor bunuri:

- laptop marca "P";

- 13 medii optice de stocare a datelor informatice (CD-uri și DVD-uri).

În baza art. 169 C. proc. pen. s-a restituit inculpatului D.V.M. un telefon marca "S1", o cartelă SIM O., un telefon mobil, modem Z.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. raportat art. 998 - 999 C. civ. a obligat în solidar pe inculpații Ș.C.S., B.I., B.C.B. și D.V.M. la acoperirea prejudiciilor cauzate părților vătămate constituite părți civile după cum a urmat: către U.T.B. - cu sediul în București - suma de 3.600 RON, către BT - cu sediul în Cluj-Napoca - 12.650 RON, către BRD, cu sediul în București - 1.575 RON, către BCR, cu sediul în București - 5.400 RON și către RB, cu sediul în București - 2.000 RON.

Instanța a fost sesizată prin rechizitoriul nr. 105/D/P/2008 din 21 decembrie 2010 consecutiv căruia, potrivit art. 300 C. proc. pen. s-a și învestit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpaților Ș.C.S. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 18 și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, art. 24 alin. (1) și (2), art. 25 și art. 27 pct. (1), (2) și 3 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.; B.I. - pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 18 și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, art. 26 raportat la art. 24 alin. (1) și (2), art. 25 și art. 27 pct. (1), (2) și 3 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., D.V.M. - pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 18 și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, art. 24 alin. (1) și (2), art. 25 și art. 27 pct. (1), (2) și 3 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., B.C.B. - pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 24 alin. (1) și (2), art. 25 și art. 27 pct. (1), (2) și 3 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., constând, în esență, în aceea că cei trei inculpați ce au constituit o grupare infracțională în perioada 2005-2007, s-au specializat în obținerea frauduloasă a datelor de identificare a cardurilor bancare, în falsificarea instrumentelor de plată electronică și utilizarea acestora, prin efectuarea de operațiuni financiare frauduloase la diferite terminale de plată (ATM-uri ori POS-uri).

Hotărând soluționarea în fond a cauzei penale prin condamnare, în conformitate cu dispozițiilor art. 345 alin. (2) C. proc. pen., după efectuarea cercetării judecătorești în condițiile art. 288 - art. 291 C. proc. pen., în cazul inculpaților S.C.S. și B.C.B., în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală și alte probe noi/și în contextul procedurii simplificate reglementate de art. 320

în cazul inculpatului D.V.M. - instanța fondului a apreciat și examinat materialul probator, confirmând existența faptelor ilicite deduse judecății și vinovăția penală a inculpaților Ș.C.S. și B.C.B. și, de asemenea, a procedat la soluționarea acțiunii penale exercitate împotriva inculpatului D.V.M., numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în condițiile recunoașterii de către acest inculpat în totalitate a faptelor reținute în actul de inculpare, potrivit art. 320

C. proc. pen., sens în care a constatat următoarele:

Înregistrat inițial sub nr. 62699/3/2010, pe rolul acestei instanțe, Dosarul a fost reînregistrat sub numărul din prezenta cauză, respectiv, 33371/3/2011, dat fiind faptul că inculpatul B.I. a înțeles să beneficieze de prevederile art. 320

C. proc. pen., fiind astfel condamnat prin Sentința penală nr. 398 din 5 mai 2011, la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 86

și următoarele C. pen., astfel că, judecătorul învestit inițial cu soluționarea cauzei a formulat cerere de abținere, care a fost admisă, Dosarul fiind astfel reînregistrat ca urmare a disjungerii cauzei.

Examinând actele și lucrările Dosarului, instanța fondului a reținut următoarele:

Audiat de către instanță la termenul de judecată din data de 09 mai 2011, inculpatul D.V.M. a învederat instanței că înțelege să beneficieze art. 320

C. proc. pen. recunoscând în totalitate infracțiunile puse pe seama sa prin actul de sesizare, arătând că, într-adevăr, în cursul anului 2005, împreună cu inculpații Ș. și B., au clonat carduri bancare, pe care ulterior, le-au folosit la retragerea de diferite sume de bani din diferite ATM-uri, inculpatul întâlnindu-se în acest sens, cu ceilalți doi inculpați în localitatea Onești, județul, Bacău, în desfășurarea activității infracționale, declarație care s-a coroborat cu celelalte mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală și ulterior, declarațiile inculpatului cu cele administrate în faza cercetării judecătorești și a format convingerea instanței, că inculpatul s-a făcut vinovat de săvârșirea faptelor penale puse pe seama sa și care, în drept, au întrunit elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 18 și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, art. 24 alin. (1) și (2), art. 25 și art. 27 pct. (1), (2) și 3 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.

Având în vedere atitudinea sinceră manifestată de către inculpat, gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, dimensiunea relativ redusă a implicării acestui inculpat în întreaga activitate desfășurată împreună cu ceilalți doi, precum și celelalte criterii de individualizare prev. de art. 72 C. pen., instanța a apreciat că scopul educativ și preventiv al sancțiunii penale ce a urmat a fi aplicate inculpatului a putut fi atins printr-o pedeapsă cu închisoarea al cărei cuantum a fost orientat spre minimul special prevăzut de lege, fără a fi necesară executarea acesteia în regim de detenție.

În consecință, instanța în baza art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 18 și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320

C. proc. pen. (Legea nr. 202/2010) a condamnat pe inculpatul D.V.M. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 320

C. proc. pen. (Legea nr. 202/2010) și art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de falsificarea instrumentelor de plată electronică și punerea acestora în circulație.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 24 alin. (1) și (2) din Legea 365/2002, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

C. proc. pen. (Legea nr. 202/2010) a condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării de carduri bancare.

În baza art. 27 pct. (1), (2) și 3 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 320

C. proc. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos.

În baza art. 86

C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 5 ani ce a constituit termen de încercare conform art. 86

C. pen.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul a trebuit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, prev. de art. 86

alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

În baza art. 86

C. pen. alin. (1) și (2) C. pen. combinat cu art. 83 și 84 C. pen., a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei infracțiuni, precum și dacă cel condamnat nu a îndeplinit cu rea-credință măsurile de supraveghere dispuse.

Conform art. 71 alin. ultim C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii, prev. de art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A desemnat în supravegherea respectării măsurilor impuse inculpatului, Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul, la plata sumei de 3.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul D.V.M. a următoarelor bunuri:

- laptop marca "P";

- 13 medii optice de stocare a datelor informatice (cd-uri și dvd-uri).

În baza art. 169 C. proc. pen. a restituit inculpatului D.V.M. un telefon marca "S1", o cartelă SIM O., un telefon mobil, modem Z.

Audiați la termenul de judecată din data de 07 octombrie 2011, inculpații Ș.C.S. și B.C.B., în ciuda materialului probator existent la Dosar, au negat infracțiunile puse pe seama lor prin actul de sesizare a instanței, fiind conștienți că, chiar și în situația reținerii în favoarea lor a prevederilor art. 320

C. proc. pen., având în vedere infracțiunile concurente pentru care au fost condamnați în Germania, ar fi trebuit să execute în regim de detenție, fie chiar și restul de pedeapsă rămas neexecutat, indiferent de cuantumul pedepselor la care ar fi condamnați în prezenta cauză.

Astfel, inculpatul Ș.C.S. a negat faptul că la sfârșitul anului 2005, s-ar fi deplasat în municipiul Onești și ar fi închiriat o garsonieră de la martorul G.I. în care, împreună cu ceilalți doi inculpați B. și D. ar fi desfășurat activități infracționale, în sensul “clonării” de carduri bancare, pe care ulterior, le-ar fi folosit la diverse ATM-uri, în vederea extragerii de numerar.

Inculpatul a mai negat faptul că ar fi purtat convorbiri telefonice cu ceilalți doi inculpați și ar fi comunicat prin intermediul Internetului cu aceștia, în sensul în cere s-a înserat în actul de sesizare a instanței, respectiv, de a primi și trimite date, respectiv, conturi de carduri bancare pe care ulterior, el sau ceilalți inculpați să le folosească la clonarea de carduri și retragerea în mod fraudulos, de numerar de la diferite ATM-uri.

Declarația inculpatului a fost total nesinceră urmând a fi înlăturată în totalitate, având în vedere materialul probator administrat, atât în faza de urmărire penale, cât și cu ocazia cercetării judecătorești.

Astfel, atât inculpatul B. (reaudiat pe larg în prezenta cauză) cât și inculpatul D. au declarat în fața instanței că, s-au întâlnit cu inculpatul Ș. în municipiul Onești, unde au locuit în acea garsonieră pusă la dispoziție de martorul G.I. și unde au desfășurat activități infracționale în sensul celor reținute în actul de sesizare.

De asemenea, în declarația dată în faza de urmărire penală, martorul G.I. (cu toate eforturile întreprinse de către instanță, martorul nu a putut fi de găsit pentru a fi audiat cu ocazia cercetării judecătorești) a arătat că în afară de a pune la dispoziție celor trei inculpați (Ș., D. și B.) garsoniera sa din municipiul Onești, i-a însoțit pe aceștia în aceeași localitate, la diferite bancomate, ocazie cu care inculpatul D. a retras o sumă de bani de la un bancomat.

La rândul lui, martorul S.A.A. (nici acest martor, cu toate eforturile întreprinse de către instanță, nu a putut fi de găsit pentru a fi audiat cu ocazia cercetării judecătorești), a declarat în fața organelor de urmărire penală că inculpații Ș. și D. au locuit o perioadă de timp în Onești, în garsoniera pusă la dispoziție de către martorul G.I., iar inculpatul Ș. i-a solicitat în mai multe rânduri, procurarea respectiv, facilitarea vânzării unor dispozitive artizanale destinate copierii datelor de pe cărțile de credite, totodată, la cererea sa, inculpatul, folosind id-ul yahoo messenger „cardabile”, i-a mai transmis datele de identificare ale unor cărți de credit, respectiv numele titularului, data expirării, codul PIN și numărul cărții de credit în vederea utilizării frauduloase a acestora, astfel:

05/14/2007 18:59:37 alinutuhk: am nevoie de 2 - 3 cu 50$ max pe ele..ca mai mult nu costa alea

05/14/2007 18:59:39 alinutuhk: vreo 35 cost

05/14/2007 19:00:04 cardabile: Name: R.S. Address: ...........: Blairsville State: PA Zip: 15717 Country: United States MMN: Reott DOB: 12/31/1965 SSN: 197-52-1230 Card Information Card number: 00000 Expire date: 07/2008 CVV2 Code: 780

05/14/2007 19:00:09 cardabile: Name: V.F. Address: ...........: Valencia State: CA Zip: 91354 Country: United States MMN: LaMont DOB: 01/28/1963 SSN: 526-73-9248 Card Information Card number: 00000 Expire date: 11/2009 CVV2 Code: 917

Faptul că inculpatul a fost în municipiul Onești și a desfășurat activități infracționale a fost dovedit și prin faptul că accesul la Internet a fost asigurat atât de inculpatul B.I. prin procurarea unui calculator (ridicat ulterior de la adresa sa de domiciliu din Municipiul O. în urma percheziției domiciliare din 19 iulie 2007), cât și de către G.I. prin contractarea unui abonament la un Internet Service Provider local. Faptul că inculpatul Ș. s-a ocupat, atât în perioada noiembrie - decembrie 2005, cât timp a fost în localitatea Onești, cât și ulterior, cu activități frauduloase, specifice clonării și utilizării de carduri bancare a fost dovedit și cu declarația martorului G.C., audiat de către instanță la data de 07 octombrie 2011, care a declarat că l-a ajutat pe inculpat în activitatea sa frauduloasă, trimițându-i prin e-mail date referitoare la cărți de credit pe care le procura de pe Internet, fiindu-i necesare inculpatului la clonarea de carduri, pe care apoi să le folosească la ATM-uri în vederea retragerii de bani

Activitatea infracțională a inculpatului Ș., împreună cu inculpații B. și D. a mai rezultat și din datele obținute în urma perchezițiilor informatice efectuate asupra calculatorului personal ridicat de la inculpatul B., în care au fost identificate fragmente de text rezultate în urma conversațiilor purtate prin intermediul aplicației yahoo messenger cu utilizatorul „cardabile” (învinuitul Ș.) și utilizatorul “k.” (învinuitul BO.).

Totodată, adresele de poștă electronică ZZZ și YYY, de la care inculpatul D.V.M. a transmis mesajele conținând date de cărți de credit către inculpatul B.I., au fost identificate și în urma percheziției informatice efectuate asupra calculatorului ridicat de la domiciliul său. De asemenea, activitatea infracțională a inculpatului Ș. a rezultat și din înregistrarea convorbirilor telefonice între D. și Ș. în care cei doi au făcut referire în mod voalat, la instrumente de plată electronică. În susținerea acestor aspecte s-a prezentat și documentele privind transferuri financiare realizate între D./B. cât și transferuri având ca beneficiari pe inculpații Ș. și D., iar ca ordonator o persoană pe nume P.A. din Municipiul Onești, județul Bacău. Referitor la aceste din urmă transferuri de bani s-a subliniat faptul că deși au avut ca destinatari persoane diferite (inculpații Ș. și D. au avut același ordonator, respectiv P.A. din Municipiul Onești, județul Bacău, fiind efectuate la un interval de 4 minute ceea ce a relevat fără îndoială legătura dintre cei doi inculpați reprezentată prin sursa comună de proveniență a banilor, deși pe parcursul anchetei aceștia au învederat faptul că nu s-au cunoscut și nu au interacționat sub nici o formă.

Vinovăția inculpatului Ș. a fost probată, totodată, pe baza datelor solicitate la provederii de Internet R.&R. SA și C. SA, din care s-a putut stabili că adresele de IP de la care au fost transmise mesajele cu datele de cărți de credit susmenționate au aparținut inculpatului Ș.C.S. - IP 82.79.157.129 (ulterior i-a fost alocat un alt IP-82.78.179.103, abonament contractat pe numele mamei sale la adresa de domiciliu din O.) și D.V.M. 85.186.203.239 (UPC, acesta folosea o conexiune la internet împreună cu R.F. - titular contract). De asemenea, din verificările efectuate la procesatorii de carduri R. și P., s-a reținut că datele de cărți de credit transmise în modul descris mai sus au fost utilizate la retragerea de numerar de la ATM-uri de pe raza municipiul Oradea, Bacău, Galați și București, arie geografică foarte largă explicându-se prin rapiditatea cu care aceste date au putut circula prin intermediul internetului/retransmiterea datelor către alți utilizatori și utilizarea lor în paralel în localități diferite. Totodată, din punerea în aplicare a autorizației de acces în adresa de e-mail utilizată de către inculpatul B.I. UUU, a reieșit că datele de cărți de credit primite în mai multe rânduri de la inculpații Ș. și D. au fost transmise mai departe de către B. lui Ș.R. pentru a fi utilizate la bancomate în Turcia, fapta încadrându-se în dispozițiile art. 27 alin. (3) din Legea 365/2002 privind comerțul electronic.

În sfârșit, în dovedirea vinovăției inculpatului Ș. față de activitățile frauduloase pe care acesta le-a desfășurat cu inculpații D. și B., instanța, cu titlu exemplificativ (materialul probator în dovedirea vinovăției acestuia este extreme de stufos și elocvent) a mai reținut că activitatea infracțională a celor trei a continuat și pe parcursul anului 2006 (nu doar în lunilor noiembrie - decembrie 2005 când cei trei au locuit în Onești) s-a mai reținut extrasele poștei electronice între Ș. și B. din care a rezultat că Ș. a transmis lui B. datele a nu mai puțin de peste 300 de cărți de credit (numărul cărții de credit, numele titularului, data nașterii, adresa, codul PIN, CVV2, data expirării - aceste aspecte rezultând din punerea în aplicare a autorizației de interceptare a traficului de Internet realizat de inculpatul Ș.C.S.

La rândul lui, inculpatul B.C.B. a negat infracțiunile puse pe seama sa, arătând că l-a cunoscut pe inculpatul Ș. din copilărie, însă nu i-a cunoscut pe inculpații B. și D., inculpatul negând de asemenea, că oricare din cei trei inculpați, ar fi desfășurat activități frauduloase în sensul clonării de carduri prin modalitățile “p.” sau “s.”. Inculpatul a mai negat faptul că ar fi purtat în acest sens corespondențe prin intermediul Internetului cu vreunul dintre cei trei inculpați având ca obiect furnizarea de date necesare în scopul falsificării de carduri bancare, negând de asemenea, că cardul “G-card” găsit de organele de urmărire penală nu i-ar fi aparținut.

Declarația inculpatului a fost nesinceră urmând a fi înlăturată în totalitate pentru următoarele considerente:

Audiat de către instanță, la termenul de judecată din data de 7 octombrie 2011, martorul F.F.C. a declarat că, în cursul anilor 2005 - 2006, prin intermediul Internetului, a intrat în legătură cu inculpatul B. cu care a făcut schimb de “I.D-uri” pentru ca ulterior, inculpatul B. să-i dea, tot prin intermediul Internetului I.D-ul unui prieten de-al său cu nume de cod “ cardabile” care era tot din Oradea și care s-a stabilit ulterior că a fost vorba de inculpatul Ș.

Martorul a mai arătat că din convorbirile telefonice pe care le-a purtat cu inculpatul. B. a aflat că, acesta și inculpatul Ș. s-au ocupat cu fraudarea de cărți de credit, iar la solicitarea lui B., martorul i-a trimis acestuia, prin intermediul mesangerului, date a mai multor cărți de credit pe care martorul le-a descărcat de pe canalul “m”.

De asemenea, din materialul probator existent la Dosar a rezultat că inculpatul B. împreună cu inculpatul Ș. (din verificările efectuate în baza de date a I.G.P.F (intrări/ieșiri) - s-au deplasat în străinătate în cursul lunilor noiembrie - decembrie 2006 (în intervalul 16 noiembrie 2006/22 decembrie 2006, deși inculpatul B. a declarat faptul că în acea perioadă s-a deplasat în Franța fără a fi însoțit), pentru ca, în urma materialului remis de către autoritățile franceze să se stabilească că în intervalul sus-menționat, în mai multe localități din regiunea Saint Tropez, respectiv LA Valette Du Var (în data de 15 decembrie 2006), Ollioules (18 decembrie 2006), Le Beausset (17 decembrie 2006) și Grenoble (în intervalul 28 noiembrie 2006/31 noiembrie 2006) au fost înregistrate numeroase acte materiale de compromitere a cardurilor bancare (peste 100 carduri) urmate apoi de retrageri frauduloase de pe teritoriul României (Oradea) și Italiei.

Ulterior activității de copiere frauduloasă a datelor de pe cărțile de credit realizată în Franța de către cei doi inculpați în intervalul 16.11 din 22 decembrie 2006, începând cu data de 22 decembrie 2006 (data la care cei doi inculpați au revenit în România) și până la sfârșitul lunii ianuarie 2007 au fost înregistrate retrageri frauduloase de la mai multe ATM-uri de pe raza municipiului Oradea, folosindu-se plasticuri tip carte de credit contrafăcute având rescrise pe banda magnetică datele obținute în mod fraudulos în urma activităților de skimming desfășurate în Franța, o parte dintre aceste carduri fiind capturate în bancomate și ulterior recuperate de organele de poliție de la unitățile bancare ale căror bancomate au fost devalizate, printre aceste carduri fiind identificat și cardul personal al inculpatului B.C.B. (instanța nu a putut primi apărarea acestuia în sensul că după ce inițial a afirmat că a pierdut cardul respectiv, ulterior să declare că nu a fost al lui, în condițiile în care organele de urmărire penală au stabilit. c)u certitudine, că respectivul card a fost emis pe numele inculpatului).

De asemenea, vinovăția inculpatului B. a rezultat și din concordanța între capturarea acestor blank-uri și operațiunile ilicite ale infractorilor pe teritoriul Franței, precum și din aspectul că inculpatul a rescris cardul personal cu datele unui alt card bancar dintre cele pe care le-a obținut în urma activității ilicite desfășurate în Franța împreună cu inculpatul Ș. și l-a folosit ulterior la retrageri frauduloase de la un bancomat al BCR din Municipiul Oradea. De altfel, alături de acest card, cei doi inculpați au procedat și la contrafacerea altor carduri pe care ulterior le-au folosit la mai multe bancomate de pe raza municipiul Oradea dar și la plata unor produse la comercianți.

De asemenea, din coroborarea datelor puse la dispoziție de către autoritățile franceze și procesatorii de plăți cu carduri din România și instituțiile bancare ale căror ATM-uri au fost utilizate, au fost identificate un număr de 54 de operațiuni frauduloase realizate la bancomate din municipiul Oradea totalizând suma de 11.920 RON și un număr de 16 operațiuni realizate la terminalele de plată de tip POS totalizând suma de 13.945,20 RON.

Totodată, s-a avut în vedere că, aspectele descrise mai sus au rezultat și din punerea în aplicare a autorizațiilor de interceptare a traficului informatic realizat între cei doi inculpați din care a rezultat în mod neîndoielnic că aceștia au procedat la contrafacerea unor cărți de credit cu date de identificare ale unor instrumente de plată obținute în prealabil prin manipularea unor bancomate din Franța.

De asemenea, relevantă în dovedirea vinovăției inculpatului a fost și bogata corespondență electronică purtată între acesta și inculpatul Ș. (cardabile) în care cei doi au transmis unul-altuia o multitudine de date privind carduri bancare, date pe care apoi aceștia le-au folosit la „clonarea „ acelor carduri.

În sfârșit s-a remarcat că în parcursul același traseu infracțional, în cursul lunilor februarie - martie 2007, inculpații Ș.C.S. și B.C.B. (probabil „dezamăgiți” de sumele reduse pe care le-au găseau pe cardurile cetățenilor români, „clonate” cu un efort și risc atât de mare, de acum fiind cu adevărat „profesioniști”), au hotărât să meargă în Germania pentru obținerea de date de cărți de credit prin instalarea unor dispozitive de copiat la ATM-uri din străinătate, cu scopul de a manipula mai multe bancomate (skimming) și de a obține în acest fel date de cărți de credit, în scopul acestei deplasări ordonate, s-a observat că inculpatul Ș. a depus diligențe pentru achiziționarea echipamentelor necesare compromiterii bancomatelor și a contactat relația sa din București pentru a-și procura echipamentele de skimming.

Panul lor a avut să fie însă dejucat de vigilența autorităților germane care au informat organele judiciare române cu privire la faptul că la data de 15 noiembrie 2007 cei doi inculpați au fost arestați pentru comiterea unor infracțiuni la regimul cardurilor bancare (instalarea de dispozitive de skimming la bancomate) săvârșite în regiunile Wuppertal și Freiburg începând cu luna februarie a anului 2007.

În raport de toate cele menționate mai sus, instanța și-a format convingerea că inculpatul B. se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor puse pe seama lui, care în drept, au întrunit elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 24 alin. (1) și (2), art. 25 și art. 27 pct. (1), (2) și 3 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., pentru aceea că în perioada 2006/2007 a procedat, alături de Ș.C.S. la contrafacerea instrumentelor de plată electronică și punerea acestora în circulație, a deținut echipamente în vederea falsificării de carduri bancare, a întreprins acte de efectuare de operațiuni financiare prin folosire de carduri bancare contrafăcute și în același timp a utilizat neautorizat date de identificare și a transmis către alte persoane date de identificare aferente cardurilor bancare, contribuind la crearea unui prejudiciu de aproximativ 27.000 RON.

Referitor la excepția autorității de lucru judecată invocată de către apărătorii celor doi inculpați în sensul că, pentru faptele deduse judecății în prezenta cauză, inculpații au fost judecați și condamnați în Germania, instanța a apreciat-o ca neîntemeiată, fiind evident că infracțiunile pentru care au fost judecați și condamnați în Germania au fost cu totul altele decât cele pentru care au fost trimiși în prezenta cauză, infracțiuni săvârșite pe teritoriul României. De asemenea, instanța a constatat că, infracțiunile pentru care cei doi inculpați au fost condamnați în Germania nu au putut constitui acte materiale care au putut fi incluse în infracțiunile săvârșite pe teritoriul Românei pentru simplul motiv că perioada relativ, îndelungată între aceste infracțiuni nu au putut conduce la o rezoluție infracțională unică.

Având în vedere faptul că inculpații, în ciuda materialului probator au avut o atitudine nesinceră, mai mult decât atât, tergiversând pe cât posibil, judecarea cauzei, că au judecați și condamnați pentru infracțiuni concurente în Germania (instanța a recunoscut pe cale incidentală efectele hotărârii pronunțate în această țară), gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracțiunilor săvârșite de către inculpați (un număr impresionat de acte materiale care au condus la un prejudiciu relativ ridicat, nu a fost suficient că inculpații au fraudat unități bancare din România, mergând și în străinătate pentru a face cunoscută„ inteligența românilor”, dacă mai era nevoie ), precum și celelalte criterii prevăzute de art. 72 C. pen., instanța a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepselor ce a urmat fi aplicate celor doi inculpați, a putut fi atins printr-o pedeapsă cu închisoarea, al cărei cuantum a fost orientat spre mediu prevăzut de lege și cu executarea în regim de detenție.

În consecință, instanța, în baza art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 va condamna pe inculpatul Ș.C.S. la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002 și art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 (șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de falsificarea instrumentelor de plată electronică și punerea acestora în circulație.

A constatat că infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză au fost concurente cu inflațiunile pentru care inculpatul a fost condamnat de Judecătoria din Freiburg, Germania, la data de 11 iunie 2008 în Dosarul nr. 18 Ls 111 Js33408/07-AK 92/08Hw (hotărâre pe care instanța a recunoscut-o pe cale incidentala în raport de prevederile Legii nr. 302/2004), la o pedeapsă de 3 (trei) ani și 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 36 alin. (1) C.pen., raportat la art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale mai sus menționate (în prezenta cauză) cu pedeapsa aplicată de instanța din Freiburg - Germania, urmând ca inculpatul Ș.C.S. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 (șase) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată în Germania, de la 15 noiembrie 2007 până la 23 iulie 2009.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul, la plata sumei de 5.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002 și art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.C.B. la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de falsificarea instrumentelor de plată electronică și punerea acestora în circulație.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea. art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării de carduri bancare.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen., raportat la art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale mai sus menționate (în prezenta cauză) cu pedeapsa aplicată de instanța din Freiburg - Germania, urmând ca inculpatul B.C.B. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului perioada executată în Germania, de la 15 noiembrie 2007 până la 08 iulie 2009.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul, la plata sumei de 5.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul Ș.C.S. a următoarelor bunuri:

- laptop marca "X" împreună cu cablul de alimentare;

- laptop marca "Y" cu cablul de alimentare;

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul B.C.B. a următoarelor bunuri:

- memorie S.D. ultra II, capacitate 4 Gb;

- hard disk marca "Z", capacitate 80 Gb;

- 2 CD-uri;

- un modem Z.;

Referitor la latura civilă a cauzei, instanța a apreciat-o ca întemeiată și în baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. raportat art. 998 - 999 C. civ. a obligat în solidar pe inculpații Ș.C.S., B.I., B.C.B. și D.V.M. la acoperirea prejudiciilor cauzate părților vătămate constituite părți civile după cum a urmat: către UTB suma de 3.600 RON, către BT 12.650 RON, către BRD 1.575 RON, către BCR 5.400 RON și către RB 2.000 RON.

Împotriva acestei sentințe au formulat, în termen legal, apeluri avocat O.R. și inculpații Ș.C.S., D.V.M. și B.C.B., criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei.

Apelul avocatei O.R. - a vizat netemeinicia hotărârii, întrucât, în ceea ce a privit-o nu a încălcat nicio dispoziție a instanței, justificând lipsa la termenul de judecată, prin documente care a dovedit că s-a aflat la altă instanță în data respectivă, anume Tribunalul Galați și Judecătoria Galați.

Apelul inculpatului Ș.C.S./a vizat nelegalitatea Sentinței penale, prin aceea că judecătorul fondului s-a antepronunțat la momentul cererii privind aplicarea dispozițiilor art. 320

C. proc. pen., pentru inculpatul D.V.M., încălcând practica instanțelor Curții de Apel București și a Tribunalului București, în contextul în care, anterior, aplicase dispozițiile art. 320

C. proc. pen., pentru inculpatul B.I.

De asemenea, apelul inculpatului a vizat și încălcarea dispozițiilor art. 317 C. proc. pen., în raport de faptul că nu s-a avut în vedere pedeapsa aplicată în Germania, pentru aceleași fapte, considerând că s-a aflat în situația invocării excepției autorității de lucru judecat.

Pe același aspect, în cauză nu a existat constituire de parte civilă și din tot materialul probator nu a rezultat, cu certitudine, participarea și contribuția inculpatului la săvârșirea faptelor imputate, solicitându-se în final, trimiterea cauzei la instanța de fond, pentru îndreptarea nelegalităților arătate.

Apelul inculpatului B.C.B./a vizat aceleași motive de apel promovate de inculpatul Ș.C.S., cu excepția situației faptelor din Germania și a solicitat în consecință restituirea cauzei la instanța de fond pentru rejudecarea acesteia.

Apelul inculpatului D.V.M./a vizat reindividualizarea pedepsei, prin aplicarea dispozițiilor art. 74 - art. 76 C. pen. și art. 320

C. proc. pen., considerând pedeapsa aplicată excesiv de aspră, în raport cu condițiile prev. de art. 72 C. pen. și făcând de neîndeplinit scopul pedepsei, astfel cum a fost definit de art. 52 C. pen., respectiv reeducarea inculpatului

Curtea, analizând apelurile declarate, în limita motivelor invocate, cât și din oficiu în - conformitate cu dispozițiile art. 371 și art. 378 C. proc. pen., a constatat următoarele:

Cu privire la apelul avocatei O.R.:

Potrivit art. 362 alin. (1), lit. f) C. proc. pen., orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau printr-un act al instanței, pot face apel.

În cauză, apelanta O.R., avocat ales al inculpatului D.V.M., a fost amendată la instanța de fond cu suma de 3.000 RON, prin încheierea de ședință din data de 10 iunie 2011, pentru lipsa la acest termen de judecată.

Cum în cauză, avocata O.R. a depus acte din care a rezultat că la acea dată a fost prezentă la o altă instanța, arătând această împrejurare Tribunalului București printr-o cerere de acordare a unui nou termen și, din motive neimputabile, nu a putut asigura substituirea sa la acel termen, cât și aspectul că s-a acordat un nou termen de judecată și pentru alte considerente (lipsă apărare inculpat B.I., lipsa Dosarului nr. 62699/3/2010), Curtea a constatat apelul ca întemeiat și l-a admis, cu consecința anulării amenzii aplicate.

Cu privire la apelul inculpatului Ș.C.S.:

Potrivit art. 47 - 48 C. proc. pen., sunt prevăzute expres cazurile de incompatibilitate a judecătorului în soluționarea unei cauze penale.

În speță, inculpatul Ș.C.S. a formulat cerere de recuzare a judecătorului fondului, în raport de faptul că și-a exprimat părerea, cu privire la pedeapsa ce i s-a aplicat, prin aceasta antepronunțându-se, iar prin încheierea din Camera de Consiliu a fost respinsă cererea respectivă.

Față de această situație, punerea în discuție a unei eventuale încălcări a dispozițiilor legale în materie a apărut ca pur formală, drept pentru care a respins acest motiv de apel, ca nefondat.

Cu privire la situația faptelor săvârșite în Germania, Curtea a constatat că acestea nu au făcut obiectul cercetării/judecării și condamnării inculpatului, întrucât judecata și pedeapsa aplicată au vizat doar activitatea infracțională săvârșită de inculpat pe Teritoriul României, în perioada 2006 - 2007.

Susținerea inculpatului în sensul nerecunoașterii săvârșirii faptelor și, implicit, a invocării nevinovăției sale au fost înfrânte de probele administrate în cauză (interceptări telefonice și ale comunicațiilor realizate prin Internet, acces în adresele e-mail folosite de inculpați, răspuns solicitări adresate instituțiilor bancare și servicii internet, declarațiile inculpaților, ale martorilor etc.), inculpatul detașându-se ca fiind cunoscut de mult timp pentru preocupările sale în acest domeniu infracțional deosebit de specios/fiind recunoscut de ceilalți inculpați drept creierul activității infracționale, îngreunând anumite activități specializate, ca: sustragerea datelor de identitate a titularilor conturilor de card, inscripționarea frauduloasă cu ajutorul unor facilități informatice a mai multor carduri blank și apoi însușirea ilicită de importante sume de bani din A.T.M.-uri.

În susținerea celor de mai sus, a stat activitatea infracțională a inculpatului în Germania, unde a fost surprins în flagrant de poliția criminală germană, în timp ce a efectuat retrageri frauduloase din ATM pe teritoriul Germaniei.

Față de aceste considerente, a fost respins și acest motiv de apel, ca nefondat, vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedită, iar pedeapsa fiind aplicată în condițiile impuse de dispozițiile art. 72 C. pen. și de natură a-și atinge scopul prev. de art. 52 C. pen.

Apărarea inculpatului, în sensul ca nefiind constituite de parte civilă a persoanelor care au suferit prejudicii prin retragerea sumelor din ATM, nu a constituit decât o apărare formală, de natură a duce, eventual, la tergiversarea judecării cauzei, prin trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, atâta timp cât, în cauză, constituirea de parte civilă s-a făcut în condițiile art. 15 C. pr

§ Cauze similare