ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4386/2003

Asupra recursului în anulare de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 477 din 10 octombrie 2002, definitivă prin neapelare, Judecătoria Pătârlagele a condamnat pe inculpatul D.M.V. la 10.000.000 lei amendă, pentru infracțiunea de tăiere ilegală de arbori, prevăzută de art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 96/1998, cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 13 C. pen. S-a reținut că la 19 martie 2001, inculpatul a tăiat, fără drept, 10 arbori din pădurea aparținând Comunei Brăiești, jud. Buzău, provocând un prejudiciu în valoare de 9.846.936 lei. Împotriva menționatei hotărâri, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, în temeiul art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C. proc.

pen., că faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică prin reținerea stării de recidivă postexecutorie, pedeapsa de un an închisoare pronunțată anterior, fiind grațiată conform Legii nr. 137/1997. Recursul în anulare este fondat. Potrivit art. 38 alin. (2) C. pen., la stabilirea stării de recidivă, nu se ține seama de condamnările, pentru care a intervenit reabilitarea sau în privința cărora s-a împlinit termenul de reabilitare. Art. 134 din același cod prevede că reabilitarea are loc de drept în cazul condamnării la pedeapsa închisorii ce nu depășește un an, dacă în decurs de trei ani condamnatul nu a săvârșit nici o altă infracțiune. De asemenea, potrivit art. 136 alin ultim C. pen., în caz de grațiere totală sau de grațiere a restului de pedeapsă, termenul de reabilitare curge de la data actului de grațiere.

Pentru faptele în curs de judecată la data apariției actului de grațiere, termenul susmenționat curge de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, dată de la care grațierea își produce efectul extinctiv. Din actele dosarului, respectiv copia de pe cazierul judiciar rezultă că prin sentința penală nr. 599 din 15 decembrie 1999, a Judecătoriei Pătârlagele, definitivă prin neapelare, din 5 ianuarie 1998, inculpatul a mai fost condamnat anterior la un an închisoare, pentru infracțiunea de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., constatându-se pedeapsa grațiată, conform Legii nr. 137/1997.

Cum inculpatul a comis fapta dedusă judecății la 19 martie 2001, este evident că, în raport de dispozițiile legale menționate anterior, acesta era reabilitat de drept din data de 5 ianuarie 2001. În consecință, recursul în anulare fiind întemeiat, urmează a fi admis, a se casa hotărârea atacată numai cu privire la greșita reținere a stării de recidivă, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., dispoziție care va fi înlăturată. Făcând aplicarea în cauză a prevederilor art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 96/1998, art. 13 C. pen., inculpatul va fi condamnat la 10.000.000 lei amendă, urmând a se constata că această pedeapsă este grațiată, în întregime, condiționat, conform art. 1 din Legea nr. 543/2002. Conform art. 7 din menționata lege, se va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor ce decurg din nerespectarea acestui act normativ.

Se vor menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva sentinței nr. 477 din 10 octombrie 2002 a Judecătoriei Pătârlagele, privind pe inculpatul D.M.V. Casează hotărârea atacată, numai cu privire la greșita reținere a stării de recidivă, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. Înlătură dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen. și în baza art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 96/1998, condamnă pe inculpatul D.M.V., cu aplicarea art. 13 C. pen., la 10.000.000 lei amendă. Potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002, constată că această pedeapsă este grațiată în întregime, condiționat. Conform art. 7 din același act normativ, atrage atenția inculpatului asupra consecințelor ce decurg din nerespectarea acestui text de lege.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Pronunțată în ședință publică, azi 9 octombrie 2003.