ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 699/2003

Decizia

nr.699

Dosar nr.4951/2002

S-a luat în examinare

recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr.216 din 13 februarie

2002 a Judecătoriei Bistrița, privind pe  inculpatul I.F.

S-a prezentat intimatul inculpat, aflat în stare de arest,

asistat de avocat  P.S. apărător desemnat din oficiu.

A lipsit intimata parte civilă Primăria Comunei Cetate, județul

Bistrița Năsăud.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

Procurorul a susținut oral recursul în anulare, astfel cum a

fost formulat în scris și depus la dosar, solicitând admiterea lui, casarea

hotărârii atacate și deducerea corectă a perioadei executate de inculpat, din

pedeapsa aplicată, respectiv de la  27.02.2001 la zi.

Apărătorul inculpatului a pus concluzii de admitere a recursului

în anulare și a arătat că  este de acord cu susținerea procurorului.

Inculpatul, în ultimul cuvânt, a arătat că lasă soluția la

aprecierea instanței.

C U R T E A

Asupra recursului în anulare de față,

In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin sentința penală nr.216 din 13 februarie 2002, Judecătoria

Bistrița, județul Bistrița Năsăud a fost condamnat inculpatul I.F. la : un an

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii silvice prevăzută de art.31 alin.1 și

4 lit.c din O.G. 96/1998 , cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, cu aplicarea

art.37 lit.a din Codul penal ;

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii silvice

prevăzută de art.98 alin.2 și 4 din Codul Silvic, cu aplicarea art.41 alin.2

din Codul penal, art.97 lit.a din Codul penal.

S-a constat că infracțiunile săvârșite sunt în concurs

real,prevăzute de art.33 lit.a din Codul penal, iar în baza art.34 lit.b din

Codul penal s-a dispus contopirea pedepselor pentru aceste infracțiuni, în cea

mai grea, urmând ca inculpatul să execute 2 ani închisoare .

Conform art.39 alin.1 din Codul penal a fost contopită pedeapsa

de  3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.2281/2000 a Judecătoriei

Bistrița, definitivă la 15.01.2001, cu pedeapsa aplicată inculpatului în cauză,

dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa cae mai grea de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art.71,64 din Codul penal.

Conform art.36 alin.3 din Codul penal a fost dedusă din pedeapsa

aplicată, perioada executată începând cu 27.02.2000 la zi.

Conform art.350 din Codul de procedură penală, a fost menținută

starea de arest a inculpatului.

S-a dispus anularea vechiului mandat de executare și s-a dispus

emiterea unui nou mandat de executare corespunzător prezentei sentințe.

A fost obligat inculpatul să plăteasă părții civile Primăria

comunei Cetate, suma de 5.300.000 lei cu titlu de despăgubiri civile respingând

celelelate pretenții formulate de partea civilă, ca fiind neântemeiate.

A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 730.000

lei cheltuieli judiciare, din care  suma de 300.000 lei reprezentând onorariul

de avocat din oficiu.

Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut în fapt că,prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița înregistrată sub

nr.166/P/2001 a fost trimis în judecată inculpatul I.F. pentru săvârșirea

infracțiunilor silvice prevăzute de art.31 alin.1 și 4 lit.c din O.G.96/1998,

republicată,cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal și art.37 lit.a din

Codul penal și art.98 alin.2 și 4 din Codul silvic , cu aplicarea art.41 alin.2

din Codul penal și a art.37 lit.a din Codul penal, cu motivarea că acesta în

perioada 4.11.2000 – 15.02.2001, în baza aceleiași rezoluții infracționale a

tăiat fără drept și a sustras din pădurea aparținând Primăriei comunei Cetate,

mai mulți arbori, cauzând părții vătămate un prejudiciu total de 5.300.000 lei.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză  și cu suma

de 1.007.019 lei, reprezentând T.V.A.

Din probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut că, în

baza aceleiași  rezoluții infracționale, inculpatul I.F. a tăiat fără drept și

sustras din pădurea aparținând Primăriei comunei Cetate, la data de 4.11.2000

orele 20,10 , locul „B”, 4 molizi, în valoare de 2.506.600 lei ; la 16.12.2000

a tăiat ilegal și sustras din locul numit „B” un brad, în valoare de 1.736.500

lei ; la 15.02.2001 a tăiat fără drept și însușit din locul numit „Zi” un molid

în valoare de 1.057.000 lei,prejudiciul total cauzat fiind de 5.300.100 lei.

Având

în vedere această stare de fapt, instanța a apreciat că în sarcina inculpatului

sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor silvice prevăzute de

art.31 alin.1 și 4 lit.c din O.G.96/1998, republicată, respectiv art.98 alin.2

și 4 din Codul penal.

Considerând

că această hotărâre este contrară legii, în temeiul art.409 și art.410 alin.1

partea I pct.7

1

din  Codul de procedură penală, procurorul general

al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în

anulare , criticând-o în sensul că, instanța a pronunțat o hotărâre contrară

legii prin  nededucerea corectă a perioadei executate de  inculpatul I.F..

Recursul

în anulare este fondat, pentru considerentele ce urmează:

Potrivit

art.37 lit.a din Codul penal, există recidivă când după rămânerea definitivă a

unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel

condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, înainte de începerea

executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege

pentru a doua infracțiune este închisoarea mai mare de un an.

Conform

art.39 alin.1 din același cod, în cazul recidivei prevăzute de art.37 alin.1

lit.a , pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior și pedeapsa

aplicată pentru infracțiunea anterioară se contopesc potrivit dispozițiilor

art.34 și art. 35 din Codul penal.

Pe

de altă parte, potrivit art.36 alin.3 din Codul de procedură penală, dacă

infractorul a executat în totul sau în parte pedeapsa aplicată prin hotărârea

anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru

infracțiunile concurente.

Așa

fiind, când executarea pedepsei ce face obiectul primului termen al recidivei a

fost începută la data săvârșirii  infracțiunii ulterioare, cele două pedepse se

contopesc în întregime .

Dacă

însă condamnatul până la judecarea definitivă a ultimei infracțiuni a executat

o parte din prima pedeapsă, se va  deduce timpul executat din pedeapsa

rezultantă ca urmare a contopirii.

In

consecință, se constată că instanța a dispus în mod corect contopirea pedepsei

aplicată în cauză, cu pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită  prin  sentința  penală

nr.2281  din  21  decembrie   2000   a Judecătoriei Bistrița, definitivă prin

neapelare, pronunțată în dosarul nr. 4704/2000 , dispunând ca inculpatul să execute

pedeapsa  cea  mai  grea de  3  ani închisoare, însă  deducerea timpului

executat din pedeapsa ce constituie primul termen al recidivei s-a făcut greșit

de la 27.02.2000.

Verificând

actele și lucrările dosarului se constată că din adresa nr.3924 din 27 .03.2001

a Direcției Generale  a Penitenciarelor,precum  și  din mențiunile din fișa de

cazier judiciar a inculpatului, deducerea perioadei executată din pedeapsa

aplicată acestuia trebuia dispusă de la 27 februarie 2001 ( fila 88 din

dos.nr.4704/2000 al Judecătoriei Bistrița).

Așadar

, prin deducerea greșită a perioadei executate instanța a dispus, în mod

nelegal, ca inculpatul să execute o pedeapsă cu 365 de zile mai mică decât ar

fi îngăduit dispozițiile legale.

Pentru

aceste considerente, în temeiul art.414

1

din Codul de procedură

penală, raportat la art.385

15

pct.2 lit.d din Codul de procedură

penală, urmează ca recursul în anulare să fie admis.

Se

va casa hotărârea atacată, numai cu privire la deducerea timpului arestării

preventive.

Se

va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării  preventive de

la 27 februarie 2001 la 12 februarie 2003.

Se

vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii.

Onorariul

de avocat, în sumă de 300.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului,

se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D

E C I D E :

Admite

recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr.216 din 13 februarie

2002 a Judecătoriei Bistrița, privind pe inculpatul I.F..

Casează

hotărârea atacată, numai cu privire la deducerea timpului arestării preventive.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării  preventive de la 27

februarie 2001 la 12 februarie 2003.

Menține

celelalte dispoziții ale hotărârii.

Onorariul

de avocat, în sumă de 300.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului,

se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 12 februarie 2003.