ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3021/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 29 noiembrie 2002, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, sub nr. 1971, reclamantul Secretariatul General al Guvernului a solicitat în contradictoriu cu intimata A.B., lămurirea înțelesului întinderii și aplicării dispozitivului sentinței civile nr. 972 din 28 iunie 2001, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ.

În motivarea contestată s-a precizat de către reclamantă că prin sentința menționată, definitivă și irevocabilă, s-a admis acțiunea intimatei, s-a dispus anularea Ordinului Ministerului pentru Coordonarea Secretariatului General al Guvernului și Ministerului pentru Relația cu Parlamentul, nr. 58 din 18 ianuarie 2001, a fost repusă în situația anterioară, în sensul că a fost obligată autoritatea să-i aprobe transferul într-o funcție publică, echivalentă celei deținută anterior emiterii ordinului menționat, precum și la plata drepturilor salariale, începând cu 9 ianuarie 2001, până la reîncadrarea în funcție. S-a mai susținut că intimata, cu ocazia punerii în executare a sentinței, a precizat că renunță la dreptul privind reîncadrarea într-o funcție echivalentă celei deținute anterior, menținându-și, însă, pretențiile cu privire la drepturile salariale, obligație ce revine, însă, Ministerului pentru Relația cu Parlamentul.

Prin acțiunea conexă înregistrată la 2 decembrie 2002, și Ministerul pentru Relația cu Parlamentul a formulat contestație la executare, având ca obiect departajarea obligațiilor copârâților. În motivarea acțiunii s-a precizat că în situația în care intimata ar fi realizat venituri dintr-o altă muncă în perioada în care nu și-a exercitat funcția publică, Ministerul nu este ținut să execute obligația de despăgubire, datorită incompatibilității prevăzute de art. 58 alin. (1) și (2) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici și a prevederilor art. 163 C. muncii.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 113, pronunțată la 3 februarie 2003, a admis contestațiile la executare formulate de contestatorii-pârâți Secretariatul General al Guvernului și Ministerul pentru Relația cu Parlamentul, a precizat dispozitivul sentinței civile nr. 972 din 28 iunie 2001, al Curții de Apel, în sensul că a obligat pârâți, în solidar, să plătească reclamantei-intimate, drepturile salariale corespunzătoare funcției de expert categoria A, clasa a II-a gradul 1, pentru perioada 9 ianuarie 2000 – 26 martie 2002. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că obligația consecutivă anulării Ordinului nr. 58 din 18 ianuarie 2001, are ca temei, răspunderea civilă delictuală reglementat de art. 998 – 999 C. civ.

și în consecință, în temeiul art. 1003 C. civ., pârâții care au provocat un prejudiciu, răspund solidar. În ce privește întinderea despăgubirilor, instanța a reținut că prin sentința ce constituie titlu executoriu, s-a stabilit că determinant este salariul ce s-ar fi cuvenit reclamantei, dacă ar fi continuat să exercite funcția avută anterior și că despăgubirea trebuie să fie integrală, iar în legătură cu invocarea art. 163 alin. (2) s-a arătat că acesta a fost declarat neconstituțional de Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 193 din 19 iunie 2001. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Guvernul României – Secretariatul General, susținând că instanța a modificat titlul executor, stabilind o răspundere solidară, contrară normelor speciale prevăzute de Legea nr. 188/1999, care se completează cu cele ale Legii nr. 29/1990.

În dezvoltarea motivului s-a precizat că răspunderea autorităților administrative este o răspundere de drept public, și nu o răspundere de drept civil și că în speță urma să fie angajată răspunderea administrativ-patrimonială a Ministerului pentru Relația cu Parlamentul, care a fost înființat prin O.U.G. nr. 2/2001, ca urmare a reorganizării. De asemenea, s-a arătat că acesta s-a subrogat în drepturile și obligațiile Secretariatului General al Guvernului, care formau conținutul raporturilor de serviciu ale acestuia, cu personalul departamentului reorganizat. Recursul este nefondat. Curtea, analizând actele dosarului, urmează să constate că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, este legală și temeinică.

Rezultă că prin sentința nr. 972 din 28 iunie 2001, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 1148 din 26 martie 2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, s-a stabilit nelegalitatea Ordinului nr. 58/2001, emis de Ministerul pentru Coordonarea Secretariatului General al Guvernului, cât și a refuzului nejustificat al Ministerului pentru Relația cu Parlamentul, de a aproba transferul intimatei-reclamante și obligarea la repararea prejudiciului cauzat de aceste acte, potrivit art. 11 alin. (2) din Legea nr. 29/1990. Cu autoritate de lucru judecat, Curtea Supremă de Justiție a analizat condițiile răspunderii administrativ-patrimoniale a acestor autorități, reținând față de motivul de recurs invocat de Secretariatul General al Guvernului, că aceștia răspund solidar.

Contrar celor reținute, recurenta-contestatoare repune în discuție acest aspect, solicitând clarificarea dispozitivului în cadrul contestației formulate, aspect reluat și în prezentul recurs, susținut de argumentarea că natura litigiului nu permite aplicarea normelor cuprinse în cadrul civil. Această susținere este lipsită de substanță juridică, câtă vreme Legea nr. 29/1990 se completează cu dispozițiile Codului civil, obligația de despăgubire, ca urmare a nelegalităților actelor administrative contestate, nu poate fi desprinsă de normele comune referitoare la culpă. Or, este evident că atât recurenta, cât și intimatul Departamentul pentru Relația cu Parlamentul, au provocat un prejudiciu, aspect, de altfel, recunoscut și de acesta din urmă, care nu a fost de acord cu departajarea răspunderii (a se vedea întâmpinarea).

Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Secretariatul General al Guvernului, împotriva sentinței civile nr. 113 din 3 februarie 2003, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Obligă recurentul la 3 milioane lei, cheltuieli de judecată către A.B. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2003.