ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 435/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 78 din 24 ianuarie 2001 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis cererea formulată de reclamanta S.N.P. P. S.A. București, sucursala P. Brașov, și pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M., sucursala Brașov, a fost obligată la plata sumei de 10.361.447 lei reprezentând contravaloare marfă lipsă la transport și la 903.916 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel s-a reținut că pârâta este răspunzătoare pentru diferența în minus de 750 kg marfă transportată conform procesului verbal de constatare nr. 14 din 12 iulie 2000 în care se menționează că vagonul a sosit cu sigiliile intacte, mai puțin unul din ele care avea urechea de sigiliu ruptă.

Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 228 din 16 mai 2001 a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului pe care a schimbat-o în sensul că s-a respins acțiunea reclamantei și aceasta a fost obligată la 466.956 lei cheltuieli de judecată. S-a reținut în considerentele deciziei că instanța de fond nu a avut în vedere procesul verbal de constatare din care rezultă că nu au existat urme de scurgere, iar capacul domei nu se ridică ceea ce duce la concluzia că o ureche ruptă la un sigiliu nu a permis totuși scurgerea benzinei. Că sigiliile fiind intacte s-a asigurat integritatea mărfii pe timpul transportului. Împotriva acestei decizii reclamanta S.N.P.

P. S.A. București, sucursala P. Brașov, a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ. susținând că este nelegală și netemeinică. A arătat recurenta că instanța de apel a interpretat în mod solidar conținutul procesului verbal de constatare nr. 14 din 12 iulie 2000 fără însă să-l coroboreze și cu celelalte înscrisuri, respectiv Raportul de Eveniment nr. 38 din 4 iulie 2000 și procesul verbal de constatare nr. 7 din 5 iulie 2000 întocmit de delegatul neutru al R., acte din care reiese clar existența culpei cărăușului pentru marfa constatată lipsă la destinație. S-a susținut că instanța nu a reținut prevederile art. 66 alin. (5), art. 67 alin. (1) și art. 82 alin. (1) din Regulamentul de Transport pe căile ferate din România, care stabilesc răspunderea căii ferate pentru integritatea mărfii pe timpul transportului.

În ultimul motiv de recurs recurenta a precizat că instanța nu a avut în vedere la pronunțarea deciziei și alte înscrisuri respectiv Scrisoarea de trăsură și Avizul de însoțire a mărfii din 1 iulie 2000 și Nota de greutate, acte din care rezultă culpa cărăușului care nu și-a îndeplinit obligațiile asumate. Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului, întrucât din probele administrate în cauză nu a rezultat culpa sa pentru cantitatea de marfă lipsă constatată la destinație. Examinând recursul declarat de reclamantă prin prisma motivelor invocate Curtea constată că acesta nu este întemeiat. Reclamanta S.N.P. P. S.A. București, sucursala P. Brașov, a expediat pe adresa Depozitului P.C.

prin intermediul sucursalei P.B. Ploiești o cantitate de 43.450 kg benzină Premium cls.II cu Scrisoarea de Trăsură nr. 134361 din 1 iulie 2000 și Avizul de însoțire a mărfii nr. 1347848 din 1 iulie 2000, cu vagonul cu terminația ...2290. La destinație, s-a întocmit procesul verbal de constatare nr. 14 din 12 iulie 2000 semnat fără obiecțiuni în care se menționează că nu s-au constatat urme de scurgere, capacul domei nu se ridică mai mult de 5 mm, iar sigiliile fiind intacte asigură integritatea mărfii. Că vagonul a sosit cu sigiliile intacte mai puțin sigiliul 124 care avea urechea de sigilare ruptă, dar celelalte sigilii asigurau integritatea mărfii, iar vagonul a ajuns fără urme de scurgere sau violare la destinație.

Critica recurentei că instanța nu a examinat și alte acte respectiv Raportul de Eveniment nr. 38 din 4 iulie 2000 și Procesul Verbal de constatare nr. 7 din 5 iulie 2000 întocmit de delegatul neutru al R. va fi înlăturată cât timp în aceste acte s-au făcut aceleași mențiuni care se regăsesc în Procesul Verbal de constatare nr. 14 din 12 iulie 2000 și din aceste probe nu rezultă așa cum recurenta a susținut culpa cărăușului în executarea transportului.

Susținerea recurentei în ceea ce privește răspunderea intimatei în calitate de cărăuș, pentru lipsa constatată la destinație va fi înlăturată în condițiile art. 83.3 din Regulamentul de Transport CFR cât timp din actele dosarului rezultă că mijlocul de transport a ajuns la destinație fără a prezenta urme de violare, sigilii lipsă sau scurgeri de conținut, fapt confirmat de procesul verbal de constatare nr. 14 din 12 iulie 2000. Așa fiind, în mod corect instanța de apel nu a reținut în considerentele deciziei aplicarea art. 66 alin. (5), art. 67 alin. (1) și art. 82 alin. (1) din Regulamentul de Transport CFR, care se referă la situația în care răspunderea pentru marfa constatată lipsă la destinație aparține cărăușului.

Nici ultimul motiv de recurs nu este întemeiat. Astfel, deși instanța de apel în considerentele deciziei nu a menționat expres și alte acte respectiv Scrisoarea de Trăsură nr. 134361 din 1 iulie 2000, Avizul de însoțire a mărfii nr. 1347848 din 1 iulie 2000 și Nota de greutate, din conținutul acestora nu rezultă elemente noi care ar determina o altă situație de fapt decât cea reținută de instanță. Față de toate aceste considerente, în mod corect instanța de apel a exonerat-o de răspundere pe intimată în calitate de cărăuș. Așa fiind, urmează ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de reclamanta S.N.P. P. S.A. București, sucursala P. Brașov, împotriva deciziei nr. 228/Ap din 16 mai 2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2003.