ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1267/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 305 din 30

mai 2002, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul F.C. la o pedeapsă

rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de

omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C.

pen. și săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea

liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.

A admis în parte acțiunea civilă

exercitată de către partea civilă C.F. și a obligat pe inculpat să plătească

acesteia 60.000.000 lei despăgubiri civile.

Totodată, în baza art. 188 din Legea

nr. 3/1978 a obligat pe inculpat să plătească părții civile Spitalul Clinic nr.

3 Iași suma de 6.888.421 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare.

S-a reținut că, la data de 17

octombrie 2000, în comuna Mironeasa, județul Iași, a decedat numita C.E. Fiii

acesteia, C.F. și C.G., au aflat din zvon public că mama lor ar fi fost

otrăvită de către membrii familiei F., din aceeași localitate, cu care se afla

în relații de dușmănie.

La data de 20 octombrie 2000, în

jurul orelor 11-12

00

, C.F.C., C.G. și C.V., împreună cu soțiile,

s-au deplasat spre Postul de Poliție Mironeasa, pentru a afla dacă mamei

acestora i se va efectua necropsia. În momentul când aceștia au ajuns în

apropierea Primăriei Mironeasa, au fost depășiți de o căruță, în care se afla

inculpatul împreună cu frații săi, F.M., F.T. și vărul lor F.V. Cei patru au

sărit din căruță, înarmați cu diferite obiecte. C.C. și C.V. s-au refugiat în

curtea Primăriei, iar C.F. și C.G. au rămas în stradă.

Inculpatul F.C. s-a apropiat pe la

spate de C.F. și a aplicat acestuia, în zona occipitală, o lovitură cu lama

unui fierestrău mecanic, provocându-i o plagă cranio-cerebrală, care i-a pus

viața în pericol, așa cum rezultă din certificatul medico–legal.

Împotriva hotărârii primei instanțe,

inculpatul a declarat apel susținând că nu s-au dovedit faptele reținute în

sarcina sa, situație în raport de care se impune achitarea și că, în mod greșit

nu a fost reținută scuza provocării, în raport de împrejurarea că, anterior

incidentului, a fost lovit de către C.F.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

nr. 328 din 12 noiembrie 2002, a respins apelul declarat de către inculpat, ca

nefondat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că lovirea victimei de către inculpat, cu lama metalică a

fierăstrăului mecanic, este confirmată de declarațiile martorilor C.C., C.G.,

T.F., C.E., R.M. și B.C., date în cursul urmăririi penale.

Aceste declarații se coroborează cu

depozițiile inculpatului, care a recunoscut că a lovit-o pe partea vătămată,

dar într-o altă zonă a capului, cu declarațiile părții vătămate și concluziile

certificatului medico–legal.

S-a mai reținut că, în raport de

faptul că probele nu au o valoare prestabilită, nu poate fi primită susținerea

inculpatului în sensul că, prima instanță a lăsat fără semnificație juridică

depozițiile martorilor, care și-au schimbat poziția în faza cercetării

judecătorești, apreciind că simplele retractări nu sunt suficiente, în mod

corect reținându-se ca exprimând adevărul acele declarații ce concordă cu

celelalte probe, indiferent de stadiul procesual în care au fost administrate.

Totodată, s-a mai reținut că

atitudinea provocatoare a victimei, afirmată de către inculpat, nu se găsește

în probele administrate în cauză.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

inculpat a declarat recurs, reiterând criticile formulate în apelul declarat de

către acesta împotriva hotărârii primei instanțe.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

În fapt, critica hotărârilor

pronunțate în cauză privește eroarea gravă de fapt, ca urmare a unei selecții

neadecvate a probelor.

Din examinarea probatoriului

administrat în cauză, rezultă că prima instanță a luat în considerare

declarațiile date în faza urmăririi penale și a înlăturat, motivat,

declarațiile date în cadrul cercetării judecătorești, cu referire la

declarațiile martorilor care au revenit asupra acestora, fără a justifica

credibil această revenire.

Or, în mod corect a reținut instanța

de apel că nu există nici un temei legal pentru stabilirea unei ordini de

preferință între declarații succesive, date în cursul urmăririi penale ori a

cercetării judecătorești, atunci când acestea sunt contradictorii.

Ca atare, în mod corect au fost

înlăturate, motivat, unele dintre acestea, și au fost reținute ca fiind

expresia adevărului acele declarații care se coroborau cu fapte și împrejurări

ce rezultau din ansamblul probelor existente în cauză.

Așadar, se constată că instanța a

administrat probe, a evaluat probatoriul administrat în cauză și a stabilit

starea de fapt în funcție de acestea.

Rezultă, așadar, că în exercitarea

dreptului suveran de apreciere a probelor, instanța de judecată a pronunțat

soluția pe care materialul probator o susține, așa încât, hotărârile pronunțate

în cauză nu sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

18 C. proc. pen., vizat de către inculpat în recurs.

Totodată, examinând cauza și în

raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se

constată nici motive de casare susceptibile a fi luate în considerare din

oficiu.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea

va respinge recursul declarat de către inculpat, ca nefondat.

Se va deduce din pedeapsă perioada

executată în arest preventiv, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul inculpat va fi obligat, potrivit dispozitivului, la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de

inculpatul F.C. împotriva deciziei penale nr. 328 din 2 noiembrie 2002 a Curții

de Apel Iași, ca nefondat.

Compută

din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 14

decembrie 2000, la zi.

Obligă pe recurent să plătească

statului 800.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 martie 2003.