ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6038/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția I penală, prin sentința nr. 913 din 5 iulie 2004, (în rejudecare) în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul I.D.P., din infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 4 din Legea nr. 143/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 4, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Conform art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74 lit. c) și alin. ultim, art. 76 lit. d) și a art. 80 C. pen., l-a condamnat la 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 din același cod.

În baza art. 83 C. pen., instanța a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 1583 din 11 septembrie 2001 a Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă prin neapelare, și executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute în final, pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. Tribunalul a dedus din pedeapsa aplicată, reținerea din 21 septembrie 2000 și arestarea preventivă de la 10 februarie 2002 la 2 aprilie 2002 și a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză. Hotărând astfel, instanța a reținut, în fapt că, în seara zilei de 9 februarie 2002, inculpatul, însoțit de Ș.D.G.

și N.N.C., condamnați și ei în cauză, s-au deplasat cu autoturismul taxi, condus de martorul C.M., în cartierul Ferentari pentru a cumpăra heroină de la o persoană cu numele M., rămasă neidentificată. Ajunși în fața imobilului în care locuiește persoana neidentificată, inculpatul I.D.P. a stat în holul blocului, iar ceilalți au intrat în locuință, inculpatul Ș.D. cumpărând 15 doze de heroină (1,66 gr.) cu suma de 3.000.000 lei, provenită de la inculpatul N.N.C. Pe parcursul întregului proces, inculpatul I.D.P. a recunoscut în mod constant fapta săvârșită, în sensul că a cumpărat droguri pentru consum propriu, declarațiile sale coroborându-se cu celelalte probe dispuse și administrate în cauză.

Împotriva sentinței au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, care a criticat-o sub aspectul individualizării pedepsei, în sensul că, prin reținerea nejustificată, a unor circumstanțe atenuante judiciare, sancțiunea este deosebit de blândă, și inculpatul, pe care și l-a retras la termenul fixat pentru judecare, respectiv 26 august 2004. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 626 din 26 august 2004, a respins, ca nefondat, apelul parchetului, apreciind că, prima instanță a făcut o analiză coroborată a criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., fiind avută în vedere starea de recidivă a inculpatului, dar și circumstanțele sale personale, acesta fiind student, având o stare de sănătate precară, determinată tocmai de consumul de stupefiante, inclusiv o hepatită cronică cu virus C. Prin aceeași hotărâre, instanța de control judiciar a luat act de retragerea apelului declarat de inculpat, decizie recurată de inculpat prin cererea nemotivată trimisă din penitenciar.

Examinând hotărârea atacată în raport cu dispozițiile cuprinse în art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., referitoare la cazurile de casare care se iau în considerare totdeauna din oficiu, Înalta curte constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei recursul inadmisibil, urmând a fi respins ca atare. În acest sens, potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 385 1 alin. (4) C. proc. pen., „Nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute în art. 362 nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac. Persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare (subl.

ns.). Conform prevederilor art. 369 alin. (1) din același cod: „Până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, oricare dintre părți își poate retrage apelul declarat”. În raport cu dispozițiile legale precizate, se constată că, inculpatul și-a retras apelul, iar instanța de apel, prin decizia pronunțată nu a modificat soluția din sentință (care să-i fie defavorabilă inculpatului) care a rămas aceeași. De asemenea, la data declarării recursului, respectiv 1 septembrie 2004, sentința era și definitivă, (din data de 26 august 2004) având în vedere prevederile art. 416 alin. (3), referitoare la rămânerea definitivă a hotărârii primei instanțe, iar împotriva acestora nu se mai pot exercita căile ordinare de atac.

În consecință, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a doua, cu referire la art. 385 1 alin. (4) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul I.D.P., va constată că acesta este arestat în altă cauză și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E În baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza II C. proc. pen., respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul I.D.P. împotriva deciziei penale nr. 626 din 26 august 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Constată că inculpatul recurent este arestat în altă cauză. Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 189 din același cod, obligă inculpatul recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 noiembrie 2004.