ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2914/2003

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar,constată următoarele: Prin sentința penală nr. 30 din 20 februarie 2002 a Tribunalului Olt, inculpatul N.F., a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 257 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 2.000.000 lei de la G.M., a sumei de 4.000.000 lei de la C.I.I. și a sumei de 4.000.000 lei de la T.V. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 3.000.000 lei. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: Inculpatul N.F.

a avut calitatea de șef al biroului contabilitate din cadrul Schelei de petrol Ciurești. În perioada octombrie 1998 – martie 2000, inculpatul a pretins și primit suma de 10 milioane lei promițând că, prin influența pe care o are asupra conducerii Schelei petroliere, va angaja în muncă mai multe persoane la această instituție. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: sesizarea Schelei petroliere Ciurești, plângerea și declarațiile părților vătămate C.I.I., T.V. și G.M., procesele verbale de confruntare, declarațiile martorilor, fișa atribuțiilor de serviciu ale inculpatului, cereri și înscrisuri pentru angajarea în muncă, declarațiile inculpatului care a susținut că a primit sumele de bani cu titlu de împrumut.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 388 din 18 septembrie 2002, a admis recursul inculpatului, a desființat în parte sentința penală nr. 30 din 20 februarie 2002 a Tribunalului Olt și a redozat pedeapsa aplicată la 2 ani închisoare. Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute. Apelul părții vătămate T.V. a fost respins, ca nefondat, iar aceasta obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 800.000 lei. Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Craiova a considerat că, în procesul de individualizare a pedepsei, instanța de fond nu a dat eficiența cuvenită datelor ce caracterizează la modul pozitiv persoana inculpatului. Vârsta acestuia, conduita anterioară constant bună, situația familială au fost apreciate ca împrejurări având valoarea unor reale criterii de individualizare care au condus la reducerea cuantumului pedepsei aplicate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul N.F., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și, în principal, achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. În subsidiar, recurentul inculpat a solicitat suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate,potrivit dispozițiilor art. 81 C. pen. Examinând recursul, Curtea constată că acesta este întemeiat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare: 1. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului N.F. în săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Probele administrate au confirmat că în perioada octombrie 1998 – martie 2000, lăsând să se creadă că are influență asupra persoanelor din conducerea Schelei petroliere Cuirești pentru a le determina să facă acte ce intrau în atribuțiile lor, inculpatul a pretins suma de 10 milioane lei pentru a interveni în vederea angajării fiilor părților vătămate în cadrul instituției în care el însuși lucra ca șef al biroului contabilitate. Inculpatul N.F. a primit în mod efectiv suma de 8 milioane lei de la Calotă I.I., T.V. și G.M. Declarațiile părților vătămate și ale martorilor se coroborează, în sensul situației de fapt arătate mai sus, G.M. fiind, de altfel, prezent, în momentul în care inculpatul a primit suma de 2 milioane lei de la martorul T.G.

în vederea angajării fraților T. la Schela de petrol Cuirești. Însuși inculpatul, susținând în fața instanței de judecată că a primit banii cu titlu de împrumut, recunoaște și existența unor discuții între el și martorul C.F. privind posibilitatea angajării în muncă în cadrul Schelei petroliere și promisiunea sa de a rezolva o atare solicitare. Prin urmare, instanțele de judecată au dispus în mod temeinic și legal condamnarea inculpatului N.F., astfel că nu poate fi primită susținerea din recursul său întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. 2. Analizând critica referitoare la pedeapsa aplicată inculpatului, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, instanțele de judecată făcând o greșită aplicare a dispozițiilor C. pen., referitoare la individualizarea pedepselor.

În conformitate cu prevederile art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de pericolul social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de contrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, al cărei scop este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Din actele dosarului rezultă că recurentul inculpat are statutul unei persoane fără antecedente penale și o conduită în general bună în societate. Inculpatul suferă de mai multe afecțiuni fizice (T.B.C. pulmonar, ulcer duodenal, lumbago) care, în perioada anilor 2002 - 2003 au necesitat perioade îndelungate de concediu medical.

Pe lângă starea precară a sănătății sale, inculpatul are și o situație familială deosebită; el are în întreținere trei copii minori, între care N.M. suferă de necroză a capului femural drept. În aceste împrejurări, instanțele aveau posibilitatea să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea ei, nefiind nici în interesul societății și nici în folosul ei ca recurentul inculpat să fie privat de libertate. Curtea constată că existau temeiuri de suspendare a executării pedepsei potrivit dispozițiilor art. 81 C. pen. Întrucât nu au procedat astfel și au decis executarea pedepselor în regim de detenție, soluțiile adoptate de instanțele de judecată sunt greșite sub aspectul modalității de executare, ceea ce constituie motiv de casare conform art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen. În consecință, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Curtea urmează să admită recursul declarat de inculpatul N.F., să caseze decizia nr. 388 din 18 septembrie 2002 a Curții de Apel Craiova numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate. În baza art. 81 și art. 82 C. pen., se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În cauză se va face aplicarea art. 359 C. proc. pen., atrăgându-se atenția celui condamnat asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării și se vor înlătura prevederile art. 74 și art. 64 C. pen., privind pedeapsa accesorie.

Totodată, se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul N.F. împotriva deciziei penale nr. 388 din 18 septembrie 2002 a Curții de Apel Craiova. Casează decizia atacată numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei. În baza art. 81 – art. 82 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicaea art. 41 alin. (2) C. pen., pe un termen de încercare de 4 ani. Face aplicarea art. 359 C. proc. pen. Înlătură aplicarea prevederilor art. 71 și art. 64 C. pen. Menține celelalte dispoziții. Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2003.