ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2914/2003

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din

dosar,constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 30 din 20

februarie 2002 a Tribunalului Olt, inculpatul N.F., a fost condamnat la

pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 257 alin. (2) C. pen.,

s-a dispus confiscarea sumei de 2.000.000 lei de la G.M., a sumei de 4.000.000

lei de la C.I.I. și a sumei de 4.000.000 lei de la T.V.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 3.000.000 lei.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

Inculpatul N.F. a avut calitatea de

șef al biroului contabilitate din cadrul Schelei de petrol Ciurești.

În perioada octombrie 1998 – martie

2000, inculpatul a pretins și primit suma de 10 milioane lei promițând că, prin

influența pe care o are asupra conducerii Schelei petroliere, va angaja în

muncă mai multe persoane la această instituție.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: sesizarea Schelei petroliere Ciurești, plângerea și declarațiile

părților vătămate C.I.I., T.V. și G.M., procesele verbale de confruntare,

declarațiile martorilor, fișa atribuțiilor de serviciu ale inculpatului, cereri

și înscrisuri pentru angajarea în muncă, declarațiile inculpatului care a

susținut că a primit sumele de bani cu titlu de împrumut.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

penală nr. 388 din 18 septembrie 2002, a admis recursul inculpatului, a

desființat în parte sentința penală nr. 30 din 20 februarie 2002 a Tribunalului

Olt și a redozat pedeapsa aplicată la 2 ani închisoare.

Celelalte dispoziții ale sentinței

au fost menținute.

Apelul părții vătămate T.V. a fost

respins, ca nefondat, iar aceasta obligată la plata cheltuielilor judiciare

către stat în sumă de 800.000 lei.

Pentru a decide astfel, Curtea de

Apel Craiova a considerat că, în procesul de individualizare a pedepsei,

instanța de fond nu a dat eficiența cuvenită datelor ce caracterizează la modul

pozitiv persoana inculpatului.

Vârsta acestuia, conduita anterioară

constant bună, situația familială au fost apreciate ca împrejurări având

valoarea unor reale criterii de individualizare care au condus la reducerea

cuantumului pedepsei aplicate.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termen legal inculpatul N.F., solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârilor atacate și, în principal, achitarea sa în temeiul  dispozițiilor

art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

În subsidiar, recurentul inculpat a

solicitat suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate,potrivit

dispozițiilor art. 81 C. pen.

Examinând recursul, Curtea constată

că acesta este întemeiat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare:

lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului N.F. în săvârșirea infracțiunii de

trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen.

Probele administrate au confirmat că

în perioada octombrie 1998 – martie 2000, lăsând să se creadă că are influență

asupra persoanelor din conducerea Schelei petroliere Cuirești pentru a le

determina să facă acte ce intrau în atribuțiile lor, inculpatul a pretins suma

de 10 milioane lei pentru a interveni în vederea angajării fiilor părților

vătămate în cadrul instituției în care el însuși lucra ca șef al biroului

contabilitate.

Inculpatul N.F. a primit în mod efectiv

suma de 8 milioane lei de la Calotă I.I., T.V. și G.M.

Declarațiile părților vătămate și

ale martorilor se coroborează, în sensul situației de fapt arătate mai sus,

G.M. fiind, de altfel, prezent, în momentul în care inculpatul a primit suma de

2 milioane lei de la martorul T.G. în vederea angajării fraților T. la Schela

de petrol Cuirești.

Însuși inculpatul, susținând în fața

instanței de judecată că a primit banii cu titlu de împrumut, recunoaște și

existența unor discuții între el și martorul C.F. privind posibilitatea

angajării în muncă în cadrul Schelei petroliere și promisiunea sa de a rezolva

o atare solicitare.

Prin urmare, instanțele de judecată

au dispus în mod temeinic și legal condamnarea inculpatului N.F., astfel că nu

poate fi primită susținerea din recursul său întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.

pedeapsa aplicată inculpatului, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată,

instanțele de judecată făcând o greșită aplicare a dispozițiilor C. pen.,

referitoare la individualizarea pedepselor.

În conformitate cu prevederile art.

72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de pericolul

social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală.

Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa

este o măsură de contrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, al

cărei scop este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Din actele dosarului rezultă că

recurentul inculpat are statutul unei persoane fără antecedente penale și o

conduită în general bună în societate.

Inculpatul suferă de mai multe

afecțiuni fizice (T.B.C. pulmonar, ulcer duodenal, lumbago) care, în perioada

anilor 2002 - 2003 au necesitat perioade îndelungate de concediu medical.

Pe lângă starea precară a sănătății

sale, inculpatul are și o situație familială deosebită; el are în întreținere

trei copii minori, între care N.M. suferă de necroză a capului femural drept.

În aceste împrejurări, instanțele

aveau posibilitatea să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără

executarea ei, nefiind nici în interesul societății și nici în folosul ei ca

recurentul inculpat să fie privat de libertate.

Curtea constată că existau temeiuri

de suspendare a executării pedepsei potrivit dispozițiilor art. 81 C. pen.

Întrucât nu au procedat astfel și au

decis executarea pedepselor în regim de detenție, soluțiile adoptate de

instanțele de judecată sunt greșite sub aspectul modalității de executare, ceea

ce constituie motiv de casare conform art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C.

proc. pen.

În consecință, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Curtea urmează să admită recursul declarat

de inculpatul N.F., să caseze decizia nr. 388 din 18 septembrie 2002 a Curții

de Apel Craiova numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei

aplicate.

În baza art. 81 și art. 82 C. pen.,

se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani

închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În cauză se va face aplicarea art.

359 C. proc. pen., atrăgându-se atenția celui condamnat asupra dispozițiilor a

căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării și se vor înlătura

prevederile art. 74 și art. 64 C. pen., privind pedeapsa accesorie.

Totodată, se vor menține celelalte

dispoziții ale deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul N.F. împotriva deciziei penale nr. 388 din 18 septembrie 2002 a

Curții de Apel Craiova.

Casează decizia atacată numai cu

privire la modalitatea de executare a pedepsei.

În baza art. 81 – art. 82 C. pen.,

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare,

aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 257

alin. (1) C. pen., cu aplicaea art. 41 alin. (2) C. pen., pe un termen de

încercare de 4 ani.

Face aplicarea art. 359 C. proc.

pen.

Înlătură aplicarea prevederilor art.

71 și art. 64 C. pen.

Menține celelalte dispoziții.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 iunie 2003.