ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1434/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 268 din 24 septembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Gorj, a fost condamnat inculpatul M.I. la 2 ani închisoare, în baza art. 257 alin. (1) C. pen. și la 2 ani și 6 luni închisoare, în baza aceluiași text de lege. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat un spor de 6 luni, în final urmând a executa 3 ani închisoare. Prin aceeași sentință s-a dispus ca executarea pedepsei rezultante să se facă la locul de muncă, în cadrul SC I. SA Mătăsari. Totodată, inculpatul a fost pus în libertate și s-a dedus din pedeapsă arestul preventiv de la 13 august 2002 până la punerea efectivă în libertate.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., a fost confiscată de la inculpat suma de 14.000.000 lei. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: În ziua de 4 martie 2002, inculpatul M.I. a primit de la T.S. suma de 4.000.000 lei, promițându-i că prin influența pe care o are asupra unor procurori și judecători poate să ajute pe soțul acesteia să câștige un proces pe care-l avea pe rolul Judecătoriei Tg. Jiu. În luna ianuarie 2002, același inculpat, a pretins de la G.N.M. suma de 13.000.000 lei promițându-i că va interveni pe lângă directorul M.V. de la S.N.P. P. SA Gorj pentru a-l încadra în funcția de muncitor petrolist necalificat. Deși a primit suma de 10.000.000 lei, inculpatul nu și-a îndeplinit obligația asumată, fapt ce l-a determinat pe G.N.M.

să sesizeze organele de poliție. Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 76 din 26 februarie 2003, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și inculpat, a desființat sentința atacată în sensul că a înlăturat dispozițiile art. 86 7-9 C. proc. pen., stabilind ca pedeapsa de 3 ani închisoare să se execute în detenție. Totodată, a fost înlăturată obligarea inculpatului, cu titlu de confiscare, și a obligat cu același titlu pe T.S. la 4.000.000 lei, și pe G.N.M. la 10.000.000 lei. De asemenea, a fost înlăturată măsura sechestrului asigurator luată prin ordonanța nr. 220/ P din 12 august 2002 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova. Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs prin care a solicitat casarea deciziei și menținerea hotărârii primei instanțe.

Recursul nu este fondat. Instanța de recurs a făcut o justă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen., ținând seama atât de pericolul social concret al faptei comise, cât și de datele ce caracterizează persoana făptuitorului. Infracțiunea de trafic de influență este o infracțiune cu un grad ridicat de pericol social de natură să creeze ideea deosebit de periculoasă pentru societate, pentru echilibrul relațiilor sociale în ansamblul lor, a posibilității promovării unor interese pe căi oculte, necinstite, în afara condițiilor legii. Pe de altă parte, întinderea în timp a activității infracționale desfășurate de inculpat, multitudinea actelor materiale comise de acesta, cuantumul sumelor pretinse și primite sunt împrejurări care au impus ca pedeapsa rezultantă să fie executată în regim de detenție și nu la locul de muncă.

Aceeași concluzie se desprinde și din analizarea elementelor de circumstanțiere ale inculpatului care nu a recunoscut infracțiunile săvârșite nici în faza de urmărire penală și nici în cea de cercetare judecătorească și, mai mult, inculpatul a mai săvârșit și o infracțiune de tăinuire la furt calificat (privind produse petroliere) pentru care a fost trimis în judecată și condamnat. În raport de considerentele arătate, recursul declarat de inculpat nu este fondat și va fi respins în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) din același cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 76 din 26 februarie 2003 a Curții de Apel Craiova. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2004.