ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1401/2013

Deliberând asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul din 05 mai 2004 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 57/P/2003, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului U.L.P., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12, 13 (art. 11 lit. b), c) din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., a art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), toate și cu aplicarea art. 33 lit. a) și a) art. 34 C. pen., precum și a inculpaților C.E.P. și G.(C.)V., aceștia pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 12, 13 (art. 11 lit. b), c) din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13, a art. 41 alin. (2) C. pen., și de art. 26 C. pen., raportat la art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate și cu aplicarea art. 33 lit. a) și a art. 34 C. pen..

Rechizitoriul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Oradea (Dosar nr. 3900/2004). Această instanță, prin încheierea de la termenul de judecată 12 iunie 2006 pronunțată în Dosarul nr. 3900/2004 (Dosar nr. 6994/271/2006 Judecătoria Oradea) dispune disjungerea cauzei față de inculpatul G.(C.)V. și în consecință formarea unui dosar nou, dispoziție motivată pe înregistrarea, în dosar, a adresei nr. 1240/P/2006 din 31 mai 2006 a Curții de Apel Oradea, încheiere din 31 mai 2006, prin aceasta atestându-se că inculpatul G.(C.)V. nu a renunțat la beneficiul regulii specialității pentru a putea fi judecat în cauza prezentă. Totodată, în considerentele încheierii, s-a menționat emiterea unei adrese către Curtea de Apel Oradea pentru solicitarea completării cererii de extrădare privindu-l pe inculpat și referitor faptelor din cauză (acesta, la acea dată, se afla în procedura extrădării din Regatul Olandei).

Judecătoria Oradea, în Dosarul nr. 3900/2004, prin sentința penală nr. 88 din 22 ianuarie 2007, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului U.L.P., din infracțiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13, a art. 41 alin. (2) C. pen., în aceeași infracțiune, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13, a art. 41 alin. (2), a art. 37 lit. b) C. pen., inculpatul fiind condamnat la 4 ani închisoare, din infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13, a art. 41 alin. (2), a art. 37 lit. b) C. pen., inculpatul fiind condamnat la 4 ani închisoare și din infracțiunea prevăzută de art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în aceeași infracțiune prevăzută de art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 37 lit. b) C. pen., inculpatul fiind condamnat la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor, executarea pedepsei cea mai grea, 4 ani închisoare sporită cu 4 luni închisoare, inculpatul urmând să execute 4 ani și 4 luni închisoare. În baza art. 71 alin. (2) C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b, c) C. pen.. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., aceluiași inculpat i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe durata de 5 ani. Coinculpatul C.E.P. a fost condamnat, pentru toate infracțiunile pentru care fusese trimis în judecată, la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, suspendată sub supraveghere pe termenul de încercare de 5 ani și 6 luni.

Pe latură civilă, cei doi inculpați, în solidar, au fost obligați, inculpatul U.L.P. în solidar și cu părțile responsabile civilmente SC M. SRL, la plata sumei de 870.971,78 RON plus majorări, penalități calculate începând cu data de 29 februarie 2004, cu titlu de despăgubiri civile pentru partea civilă A.N.A.F.. În baza art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la fiecare din cei doi inculpați, a sumei de 410.178,39 RON. În esență, instanța a reținut că inculpații, în intervalul de timp iunie 2002-martie 2003, pe lângă neevidențierea în contabilitatea SC M. SRL, a tranzacțiilor comerciale cu produse petroliere, au săvârșit ca autor inculpatul U.L.P.

și complice celălalt, infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prevăzută de art. 297 C. pen., prin substituirea produselor petroliere - fracții-reziduuri petroliere, combustibil M, solvent ușor, ulei mineral, motorină și benzină, fracțiile petroliere fiind valorificate ca motorină cu taxă de drum și benzină, reziduurile fiind „spălate” prin intermediul societății comerciale administrată, printre beneficiari numărându-se SC L. SRL, SC L.O. SRL, SC E.M. SRL, SC C. SRL, prețurile fiindu-le achitate (ca benzină și motorină) prin bancă sau în numerar, achiziționarea făcându-se prin intermediari (SC R. SRL, SC G.O. SRL, SC M.T. SRL, SC I.T. SRL). Aceiași inculpați au achiziționat și combustibil lichid ușor vândut ca fiind motorină.

Împotriva sentinței, inculpații au declarat apeluri, ei criticând hotărârea atât pe latură penală, cât și pe latură civilă în esență susținându-se că probele nu au dovedit fie existența faptelor, fie acestea nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost condamnați. Tribunalul Bihor, prin decizia penală nr. 94 A din 07 aprilie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 3900/271/2004 a admis apelurile, inculpatul U.L.P. fiind achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13, a art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen. și pentru infracțiunea prevăzută de art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 37 lit. b) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen.. Inculpatul C.E.P., de asemenea, a fost achitat pentru complicitate, prevăzută de art. 26 C. pen., la infracțiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13, a art. 41 alin. (2) C. pen. și la art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., temeiul fiind art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen..

Instanța de apel, examinând sentința a motivat că aceasta este temeinică și legală sub aspectul reținerii stării de fapt, probatoriul demonstrând că cei doi inculpați, în perioada iulie 2002-octombrie 2002, au „găsit” furnizori de combustibil tip M sau fracții petroliere, „spălate” prin intermediul SC M. SRL și vândute ca motorină, combustibilul tip M fiind transformat doar scriptic în motorină pentru ca beneficiarii finali să creadă că achiziționează motorină, la fel combustibil lichid ușor, și acesta, scriptic, fiind evidențiat ca motorină, aceeași manieră de lucru întinzându-se și în perioada februarie-martie 2003. Expertiza contabilă efectuată la urmărirea penală, printre altele, a reținut că neexistând, la SC M. SRL, toate facturile de aprovizionare și de vânzare, comparația între aprovizionări și vânzări este dificil de realizat, existând produse care au intrat în gestiune, dar nu se regăsesc la vânzare, dar și produse care nu intră în gestiune, dar se regăsesc în facturile de vânzare, la fel, diferențe între cantitățile aprovizionate și cele vândute, pe baza densităților, produselor petroliere (motorină și benzină) luându-se în considerare valorile medii ale acestora, s-a calculat o mare diferență la motorină, cantitatea vândută fiind mai mare cu 1.106.297 kg decât cea aprovizionată, reziduurile petroliere, deși aprovizionate nu se regăsesc deloc la vânzare.

Inculpatul U.L.P. a recunoscut că fracțiile petroliere au fost valorificate ca motorină. Instanța de apel, analizând starea de fapt a reținut că este nelegală condamnarea inculpaților pentru săvârșirea, printre altele, a infracțiunii de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prevăzută de art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în forma autoratului privindu-l pe inculpatul U.L.P. și cea a complicității privindu-l pe inculpatul C.E.P., în cauză neregăsindu-se o falsificare și nici substituire de mărfuri sau produse, odată ce falsificarea mărfii înseamnă denaturarea ei prin contrafacere sau alterare, în cazul contrafacerii marfa sau produsul este falsificat sau în preparare se introduc alte materii decât cele din care s-a fabricat, iar alterarea presupune schimbarea conținutului prin adăugarea de componente străine.

Substituirea constă din înlocuire cu o marfă sau un produs cu altul asemănător, dar de o calitate inferioară. În cauză, nu a existat falsificarea, alterarea sau substituirea produsului petrolier, acestea primind o altă denumire și un preț ce le-a conferit aparența de autenticitate, inculpații, prin fapta lor, înșelând cumpărătorii, aceștia, convinși că li se livrează motorină, au achiziționat în realitate produse de calitate inferioară. Totodată, pentru că eticheta sub care s-au vândut produsele petroliere, inferioare, scutite de taxe și accize (taxa MTR, taxa FSPP - motorină) aceasta fiind purtătoare de asemenea taxe și de accize, ceea ce a plătit cumpărătorul a inclus aceste diferențe suplimentare, deci, inducerea în eroare poartă asupra calității și costurilor produselor cumpărate.

Instanța de apel a reținut că fapta, astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., în condițiile infracțiunii continuate, potrivit art. 41 alin. (2) C. pen., cele induse în eroare fiind societățile comerciale cumpărătoare de motorină, acestea achiziționând produs petrolier brut, cunoșteau că li se livrează produs finit (motorină), plătind prețul specific acesteia.

Dar, avându-se în vedere că această încadrare juridică a faptei este mai gravă, chiar dacă din probatoriul cauzei rezultă existența infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., apelurile fiind declarate numai de către inculpați, în propria cale de atac nu li se putea îngreuna situația, considerent pentru care instanța de apel i-a achitat pe temeiul neîntrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor (art. 297 C. pen.), pentru inculpatul U.L.P. autor, celălalt, complice.

Taxele și accizele obținute de către inculpați, acestea fiind incluse în prețurile plătite de cumpărătorii induși în eroare, nu reprezintă obligații către bugetul de stat, ci este prejudiciu cauzat lor și folos material injust dobândit în mod fraudulos, ceea ce reprezintă neîntrunirea nici a elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 și a art. 41 alin. (2) C. pen.. Sumele astfel dobândite neputând fi restituite societăților comerciale vătămate, acestea nefiind identificate în cauză, deci, neservind despăgubirii, în baza art. 118 lit. d) C. pen. trebuie confiscată în folosul statului. Decizia instanței de apel a fost recuzată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală și de către inculpatul C.E.P..

Parchetul a criticat decizia pronunțată în apel pentru greșita achitare a celor doi inculpați, vinovăția acestora fiind probată cu privire la toate infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată. În ce privește infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (autor, inculpatul U.L.P., complice, inculpatul C.E.P.), s-a solicitat încetarea procesului penal pornit împotriva lor, fiind incidente dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. (prescripția răspunderii penale). Inculpatul C.E.P., în recurs, a criticat nelegalitatea deciziei instanței de apel pe considerentul intervenirii prescripției răspunderii sale penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 26 C. pen., a art. 13 și a art. 41 alin. (2) același cod.

În ce privește latura civilă a cauzei, inculpatul a susținut că obligarea sa la plata pretențiilor civile către partea civilă este nelegală, pentru că inculpatul U.L.P. avea îndatorirea să evidențieze tranzacțiile comerciale ale SC M. SRL Aleșd, acesta, deci, a comis o infracțiune prin omisiune, neputând exista o complicitate a sa la această faptă personală a coinculpatului autor. Partea civilă a criticat decizia pentru nelegala înlăturare a confiscării sumei de 410.178,39 RON în favoarea statului. Instanța de recurs, prin decizia penală nr. 756 R din 14 decembrie 2010, a admis recursurile declarate de parchet și de inculpatul C.E.P., a casat decizia pronunțată în apel și sentința instanței de fond și în baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc.

pen., cu aplicarea art. 122 lit. d) și a) art. 124 C. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva celor doi inculpați pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13, a art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen. pentru inculpatul U.L.P. (autor) și pentru inculpatul C.E.P. (complice, fără reținerea, în ce-l privește, a recidivei), constatându-se intervenită prescripția specială a răspunderii lor penale. Recursul declarat de partea civilă a fost respins ca nefondat. Hotărârile expuse mai sus au fost pronunțate în Dosarul nr. 3900/271/2004. În ce-l privește pe inculpatul G.(C.)V., cauza sa formează obiectul Dosarului nr. 6.994/271/2006. În acest dosar, Judecătoria Oradea, prin sentința penală nr. 599 din 03 mai 2010, în baza art. 334 C. proc.

pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor, după cum urmează: -din art. 26 C. pen., raportat la art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13, a art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 26 C. pen., raportat la art. 12 din aceeași lege, cu aplicarea art. 13, a art. 41 alin. (2) și a art. 37 lit. a) C. pen., infracțiune pentru care, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. inculpatul G.(C.)V. a fost achitat. Schimbarea încadrării juridice s-a dispus și pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în sensul reținerii și a art. 37 lit. a) C. pen., noua încadrare juridică pentru care, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., același inculpat a fost achitat. Totodată, reținându-se art. 37 lit. a) C. pen. și în încadrarea juridică a faptei prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 și a art. 41 alin. (2) C. pen., același inculpat a fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare în regim de detenție. În baza art. 39 alin. (2) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare ca pedeapsa de 1391 zile închisoare aplicată anterior prin sentința penală nr. 937/2001 a Judecătoriei Pitești, definitivă prin decizia penală nr. 704/2002 a Curții de Apel Pitești, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1.391 zile închisoare. În baza art. 71 alin. (2) C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen..

Din pedeapsa aplicată, în baza art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus perioada executată de la 22 septembrie 2005 la 18 aprilie 2007 și de la 09 iulie 2008, la 17 noiembrie 2008. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe durata de 5 ani. Pe latură civilă, în baza art. 14, a art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998, 1003, 1003 alin. (3) C. civ., inculpatul G.(C.)V., a fost obligat, în solidar cu inculpații U.L.P. și C.E.P., la plata sumei de 870.971,78 RON plus majorările și penalitățile calculate cu începere de la 29 februarie 2004 cu titlu de despăgubiri civile pentru partea civilă A.N.A.F..

Judecătorul fondului acestei cauze privindu-l pe inculpatul G.(C.)V., în motivarea referitoare la complicitatea inculpatului la infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, în formă continuată, a reținut că starea de fapt nu a reliefat existența vreunei substituiri sau falsificări ale unor mărfuri sau produse fie cu altele asemănătoare, fie o înlocuire cu altele sau cu unele asemănătoare, dar de calitate inferioară, ci prin acțiunile infracționale întreprinse, inculpatul a indus în eroare cumpărătorii, aceștia, în realitate primind fracții petroliere, convinși că li s-a furnizat motorină sau benzină, deci latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 297 C. pen. nu există.

De asemenea, motivează judecătorul fondului, fapta inculpatului s-ar circumscrie întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) C. pen., dar nereținându-se, prin rechizitoriu, o acțiune de inducere în eroare, reținerea infracțiunii menționate presupune schimbarea cadrului procesual penal prin extinderea procesului penal, în cauză această măsură nesolicitându-se, din oficiu, instanța neavând competența de a o face. Împotriva sentinței, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea și inculpatul.

Apelul declarat de parchet a fost motivat pe nelegala achitare a inculpatului pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, odată ce instanța de fond a apreciat că starea de fapt a relevat că nu a avut loc o substituire sau falsificare a produselor petroliere vândute, ci au fost induși în eroare cumpărătorii, aceștia achiziționând fracții petroliere cu convingerea că achiziționează benzină sau motorină, mărfurile primite fiindu-le prezentate sub aceste denumiri și cu un preț ce le conferea aparența de autenticitate. Ca atare, parchetul a susținut că instanța de fond, în virtutea rolului activ, trebuia să procedeze la schimbarea încadrării juridice a faptei, situația de fapt nemodificându-se față de descrierea faptei din rechizitoriu, cercetarea judecătorească neaducând date sau elemente noi.

Totodată, parchetul a susținut că sumele reprezentând accize, taxe FSPP, MTR, aferente acțiunilor ilicite de vânzare a fracțiilor petroliere ca fiind motorină și benzină, respectiv 410.178,39 RON, în baza art. 118 lit. e) C. pen. trebuie confiscate de la inculpat. În ce privește achitarea inculpatului pentru celelalte fapte, parchetul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și condamnarea, expertiza contabilă probând că tranzacțiile licite, respectiv vânzările reale de benzină și de motorină, nu au fost evidențiate, nu s-au achitat taxele datorate către buget, inculpatul ajutându-l pe inculpatul U.L.P. să găsească beneficiari, furnizori, i-a comunicat date necesare întocmirii facturilor fiscale, s-a implicat în activități de plată, toate acestea nefiind evidențiate în actele societății comerciale.

Un alt motiv de apel a vizat neaplicarea, față de inculpat, a pedepsei accesorii a interzicerii exercitării și a drepturilor prevăzute de lit. c) a art. 64 C. pen., materialul probator evidențiind că G.(C.)V. s-a comportat ca un administrator, a efectuat, în numele și pentru SC M. SRL Aleșd acte de comerț și a reprezentat-o în relațiile cu terții. Inculpatul, în apel, a criticat sentința pentru greșita condamnare pentru complicitate la infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, iar pe latură civilă, a cerut înlăturarea obligării la despăgubiri civile, evidențierea tranzacțiilor comerciale în actele societății fiind obligația exclusivă a celorlalți. În subsidiar, pentru fapta menționată, inculpatul a cerut încetarea procesului penal pentru intervenirea prescripției speciale.

Referitor motivului parchetului, de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, în infracțiunea prevăzută de art. 215, inculpatul a susținut că fiind vorba de o schimbare a cadrului procesual ce se poate face numai prin extindere, procurorul nesolicitând aplicarea art. 336 C. proc. pen., inculpatul a cerut respingerea apelului parchetului.

Tribunalul Bihor, prin încheierea de la termenul de judecată 17 martie 2011 (dosar apel), după ce dispusese amânarea pronunțării deciziei pentru 25 februarie 2011, 10 martie 2011, 17 martie 2011, a repus cauza pe rol pentru punerea în discuție a schimbării încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., pentru verificarea competenței materiale, pentru citarea tuturor părților vătămate, a părții civile, termenul fixat fiind 18 aprilie 2011. Prin decizia penală nr. 155 A din 30 mai 2011, Tribunalul Bihor a admis apelul declarat de parchet, a desființat sentința și în baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului G.(C.)V.

din complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 297, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 37 lit. a) C. pen., în complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 37 lit. a) C. pen.. S-au menținut celelalte încadrări juridice. În baza art. 379 pct. 2 lit. b) teza finală, cu aplicarea art. 27 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus rejudecarea pe fond a cauzei, de către Tribunalul Bihor. Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat.

Împotriva deciziei, inculpatul a declarat recurs, cale de atac motivată pe greșita schimbare a încadrării juridice a faptei în ce-l privește, el susținând că, în condițiile în care coinculpații au fost definitiv achitați pentru infracțiunea prevăzută de art. 297 C. pen., schimbarea încadrării juridice a complicelui într-o faptă mai gravă, este nelegală, instanța de apel nemotivându-și soluția pe apelul său. Prin decizia penală nr. 1087/R din 06 decembrie 2011, Curtea de Apel Oradea, a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Pe rolul Tribunalului Bihor, Dosarul nr. 6994/271/2006 ** a fost înregistrat la secția I civilă, pe baza rezoluției președintelui secției penale, din data de 16 ianuarie 2012 (Tribunalul Bihor), dosar în care procedura de citare a fost dispusă pentru inculpat, partea responsabilă civilmente SC M. SRL Aleșd, părți vătămate SC G.B.

SRL, SC E. SRL, SC S.O. SRL, SC M. SRL, SC A.G. SRL, SC A.D. SRL, SC T.D. SRL, SC S. SRL, SC L. SRL, SC U.P. SRL, SC L.T. SRL, SC T.I. SRL, partea civilă A.N.A.F.. La termenul de judecată 29 februarie 2012, judecătorul i-a adus la cunoștință inculpatului dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. astfel cum a fost redactat prin Legea nr. 202/2010. Inculpatul, personal și asistat de avocat ales, a menționat că nu se prevalează de dispoziția legală ce i se adusese la cunoștință, el adăugând că nu recunoaște faptele, nu a înșelat pe nimeni, activitatea pe care a întreprins-o fiind numai aceea de a intermedia tranzacțiile. La același termen de judecată, instanța, prin adrese, a dispus ca părțile vătămate să comunice dacă fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul le-a cauzat prejudiciu și să indice sumele cu care, eventual, au fost prejudiciate.

Această din urmă dispoziție a fost reiterată și la termenul de judecată 12 martie 2012, dar și ulterior, la mai multe termene de judecată. Prin sentința penală nr. 904 C din 25 iunie 2012, inculpatul G.(C.)V., în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat la 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru complicitate, prevăzută de art. 26 C. pen., la infracțiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 și a art. 41 alin. (2) C. pen..

În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., corelat cu art. 121 C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru complicitate, prevăzută de art. 26 C. pen., la infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 și a art. 41 alin. (2) C. pen.. În baza art. 39 alin. (2) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., cu restul de pedeapsă de 1391 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 937/2001 a Judecătoriei Pitești, definitivă prin decizia penală nr. 704/2002 a Curții de Apel Pitești, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară sus-arătată.

Pe latură civilă, în baza art. 14, a art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998, art. 1003, art. 1003 alin. (3) C. civ., inculpatul, în solidar cu inculpații U.L.P. și C.E.P., a fost obligat la plata sumei de 870.971,78 RON plus majorări, penalități, calculate cu începere de la 29 februarie 2004, către partea civilă A.N.A.F.. În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea, de la inculpat, a sumei de 410.178,39 RON. În motivarea existenței, în ce-l privește pe inculpat, a infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(deci în forma autoratului) instanța a reținut că fapta acestuia, din intervalul iunie 2002-martie 2003, de a-l ajuta pe condamnatul U.L.P., cu complicitatea lui, la a achiziționa fracții petroliere de tip combustibil M, solvent ușor, uleiuri minerale, scutite de plata accizelor și a taxelor MTR și FSPP, ce au fost revândute ca fiind motorină purtătoare de accize, taxe, aplicând și adaos comercial de 10% întrunește elementele constitutive ale respectivei infracțiuni (Dosar Tribunalul Bihor nr. 6994/271/2006**). Sentința a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și de către inculpat. Parchetul și-a motivat apelul pe greșita condamnare a inculpatului pentru autorat în ce privește infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, omisiunea indicării temeiului legal în baza căruia s-a dispus contopirea pedepsei din cauză cu restul de pedeapsă și pentru netemeinicia pedepsei sub aspectul cuantumului.

Apelul inculpatului a vizat nelegala sa condamnare pentru infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, odată ce nu s-a probat că ar fi indus în eroare, nu există, în cauză, prejudiciu, nici o parte vătămată nu s-a constituit parte civilă, pentru aceste considerente impunându-se achitarea sa fie pentru inexistența faptei în materialitate, fie pentru lipsa elementelor constitutive, respectiv latura subiectivă.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr. 108A din 01 octombrie 2012 a admis apelul declarat de parchet și a desființat sentința în sensul că a reținut forma complicității prevăzută de art. 26 C. pen., la infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 37 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora a menținut pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., astfel cum au fost aplicate de instanța de fond. S-a reținut ca temei al contopirii pedepsei din cauză cu restul de pedeapsă de 1391 zile închisoare, art. 39 alin. (2) și art. 34 lit. b) C. pen..

Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat. Decizia menționată a fost recurată de inculpat, cazurile de casare și motivele de recurs fiind detaliate în încheierea de la termenul de dezbateri din data de 26 februarie 2013. Recursul declarat de inculpat va fi admis pentru motivele care se vor arăta: În prealabil, Înalta Curte menționează următoarele: În cauza de față, s-a considerat necesară menționarea soluțiilor pronunțate în Dosarul nr. 3900/2004 privindu-i pe inculpații U.L.P. și C.E.P., pe considerentul că acest dosar, din care cauza privindu-l pe inculpatul G.(C.)V. s-a disjuns, a fost judecat corespunzător actului de sesizare, respectiv rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea din 05 mai 2004. Infracțiunile pentru care se dispusese trimiterea în judecată a inculpaților erau de competența materială în fond, a judecătoriei.

La fel, hotărârea primă pronunțată în cauza privindu-l pe acest din urmă inculpat, a fost a judecătoriei (nr. 599 din 03 mai 2010). În ambele dosare, la date diferite (2007, Dosar nr. 3900/2004, 2010, Dosar nr. 6994/271/2006), completul a fost alcătuit din același judecător (C.C.J.), or, potrivit dispozițiilor art. 47 alin. (2) C. proc. pen. nu mai poate participa la judecarea cauzei judecătorul care și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția care ar putea fi dată în acea cauză. Prin soluționarea cauzei, respectiv stabilirea existenței faptei și a vinovăției, activitate finalizată prin una dintre soluțiile prevăzută în art. 345 alin. (1) C. proc. pen., de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, judecătorul administrând probe, prin soluția pronunțată în 2007 a reținut că faptele inculpaților, în considerente menționându-l și pe coinculpatul G.(C.)V.

la acea dată, inclusiv pentru infracțiunea prevăzută de art. 297 C. pen. (vânzarea unor produse substituite), există, coinculpații fiind condamnați. În anul 2010, în dosarul disjuns, inculpatul G.(C.)V. fiind judecat, printre altele, pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, același judecător, situația de fapt neschimbându-se față de cea reținută în dosarul nr. 3900/2004, a reținut că situația de fapt nu a reliefat existența vreunei substituiri sau falsificări ale unor mărfuri sau produse fie cu altele asemănătoare, dar de calitate inferioară, ci, prin acțiunile infracționale întreprinse, inculpatul a indus în eroare cumpărătorii, deci în ce-l privește, latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 297 C. pen.

nu există, dispunând, în consecință, achitarea. Or, pe aceeași situație de fapt, pronunțându-se în baza acelorași probe judecătorul este incompatibil în modalitatea prevăzută de art. 47 (2) C. proc. pen., în cauză neavând aplicabilitate, față de datele expuse, dispoziția din Regulamentul de organizare a instanțelor care permite ca același judecător să ia parte și la soluționarea unei cauze disjunse. Ca atare, în cauză, Înalta Curte reține că judecătorul amintit, chiar dacă indirect, prin considerentele hotărârii, și-a exprimat părerea în Dosarul nr. 3900/2004 cu privire la soluție, este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 3 C. proc. pen., existența cazului de incompatibilitate atrăgând casarea hotărârilor.

Această stare de incompatibilitate a judecătorului este relevată și de principiul expus de Înalta Curte în soluționarea unui recurs în interesul legii; astfel, potrivit deciziei nr. 17/2012 din 12 noiembrie 2012, publicată in M. Of. nr. 820/06/12/2012 „Judecătorul care a soluționat cauza conform procedurii prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen. cu privire la unii dintre inculpați nu devine incompatibil să judece acțiunea penală și civilă cu privire la ceilalți inculpați, în ipoteza în care trimiterea în judecată a tuturor inculpaților s-a făcut prin același rechizitoriu, pentru infracțiuni între care există stare de conexitate sau indivizibilitate. Judecătorul devine incompatibil doar dacă în considerentele hotărârii pronunțate conform art. 320 1 C. proc.

pen. și-a exprimat părerea cu privire la soluția ce ar putea fi dată în cauza disjunsă”. Având în vedere că, privindu-l pe inculpatul G.(C.)V., prin calea de atac promovată de procuror s-a apreciat că fapta sa ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în forma complicității, competența materială aparține, în primă instanță, tribunalului. În sprijinul constatării incompatibilității judecătorului amintit, cu titlu de exemplu, din actele Dosarului nr. 6994/271/2006* se remarcă declarațiile de abținere formulate, succesiv, de judecătorii C.R., D.D.V., O.G., F.F., O.M., C.M., declarații admise, toți aceștia motivându-și poziția pe considerentul că au pronunțat soluții în Dosarul nr. 3900/271/2004 privindu-i pe inculpații U.L.P.

și C.E.P.. De asemenea, din verificarea actului de sesizare, se reține că în ce privește infracțiunea prevăzută de art. 297 C. pen., faptele sunt descrise ca făcând parte din „piața neagră a petrolului”, U.L.P., atrăgându-i și pe G.(C.)V. și C.E.P., între ei intervenind o înțelegere în aprovizionarea și desfacerea produselor petroliere de către SC M. SRL Aleșd, relațiile de afaceri cu aceasta s-au derulat în sensul găsirii de furnizori, de combustibil lichid ușor sau tip M beneficiarilor, marfa fiindu-le vândută ca fiind motorină, transformarea făcându-se scriptic, se acționa asupra combustibilului tip M, acesta se amesteca cu diferiți aditivi pentru a dobândi calități asemănătoare motorinei, în paralel, G.(C.)V.

și C.E.P. lucrând și independent. Privindu-l pe inculpatul G.(C.)V., actul de sesizare menționează că acesta săvârșește acte materiale ce intră în conținutul unei singure infracțiuni de evaziune fiscală și înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor în formă continuată, în descrierea acesteia din urmă infracțiuni menționându-se „substituirea fracțiilor petroliere în motorină” (rechizitoriu). Din descrierea faptei la care ne-am referit, comparativ celei în care s-a schimbat încadrarea juridică în ce-l privește pe inculpatul G.(C.)V. (complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave), schimbarea de încadrare juridică urmărind restabilirea unității structurale dintre faptă și încadrarea ei juridică, avându-se în vedere și diferența substanțială dintre incriminarea prevăzută de art. 215 C. pen.

- Titlul III - infracțiuni contra patrimoniului și cea prevăzută de art. 297 C. pen. - Titlul VIII - infracțiuni la regimul stabilit pentru anumite activități economice, este necesar ca în rejudecarea cauzei să se analizeze, alături de situația de fapt, părțile în procesul penal și dacă în sarcina inculpatului există complicitate la o infracțiune pentru care nu s-a stabilit un autor (inculpatul U.L.P. fiind definitiv judecat pentru autorat la infracțiunea prevăzută de art. 297 C. pen.). Considerând că incompatibilitatea arătată atrage nulitatea hotărârii potrivit art. 197 (2) C. proc. pen. (compunerea instanței), a fost invocată în recurs și, în conformitate cu alin. (3) al textului, nu poate fi înlăturată în niciun mod, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc.

pen. recursul declarat de inculpat va fi admis. Instanța de rejudecare va analiza și celelalte motive invocate în recursul declarat de inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul G.(C.)V. împotriva deciziei penale nr. 108/A din 1 octombrie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 904/C din 25 iunie 2012 a Tribunalului Bihor, secția I civilă. Trimite cauza pentru rejudecare la Tribunalul Bihor. Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului rămân în sarcina statului. Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși ai inculpatului, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 23 aprilie 2013.