ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1401/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1401/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra

recursului de față ;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul din 05 mai 2004 emis de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 57/P/2003, s-a

dispus trimiterea în judecată a inculpatului U.L.P., pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 12, 13 (art. 11 lit. b), c) din Legea nr.

87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., a art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 297

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), toate și cu aplicarea art. 33 lit. a)

și a) art. 34 C. pen., precum și a inculpaților C.E.P. și G.(C.)V., aceștia

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art.

12, 13 (art. 11 lit. b), c) din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13, a art.

41 alin. (2) C. pen., și de art. 26 C. pen., raportat la art. 297 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate și cu aplicarea art. 33 lit. a) și a

art. 34 C. pen..

Rechizitoriul a fost

înregistrat pe rolul Judecătoriei Oradea (Dosar nr. 3900/2004).

Această instanță,

prin încheierea de la termenul de judecată 12 iunie 2006 pronunțată în Dosarul

nr. 3900/2004 (Dosar nr. 6994/271/2006 Judecătoria Oradea) dispune disjungerea

cauzei față de inculpatul G.(C.)V. și în consecință formarea unui dosar nou,

dispoziție motivată pe înregistrarea, în dosar, a adresei nr. 1240/P/2006 din

31 mai 2006 a Curții de Apel Oradea, încheiere din 31 mai 2006, prin aceasta

atestându-se că inculpatul G.(C.)V. nu a renunțat la beneficiul regulii

specialității pentru a putea fi judecat în cauza prezentă.

Totodată, în

considerentele încheierii, s-a menționat emiterea unei adrese către Curtea de Apel

Oradea pentru solicitarea completării cererii de extrădare privindu-l pe

inculpat și referitor faptelor din cauză (acesta, la acea dată, se afla în

procedura extrădării din Regatul Olandei).

Judecătoria Oradea,

în Dosarul nr. 3900/2004, prin sentința penală nr. 88 din 22 ianuarie 2007, în

baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute

în sarcina inculpatului U.L.P., din infracțiunea prevăzută de art. 12 din Legea

nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13, a art. 41 alin. (2) C. pen., în aceeași

infracțiune, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13,

a art. 41 alin. (2), a art. 37 lit. b) C. pen., inculpatul fiind condamnat la 4

ani închisoare, din infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu

aplicarea art. 13, a art. 41 alin. (2), a art. 37 lit. b) C. pen., inculpatul

fiind condamnat la 4 ani închisoare și din infracțiunea prevăzută de art. 297

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în aceeași infracțiune

prevăzută de art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 37 lit.

b) C. pen., inculpatul fiind condamnat la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit.

a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor, executarea

pedepsei cea mai grea, 4 ani închisoare sporită cu 4 luni închisoare,

inculpatul urmând să execute 4 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b, c) C. pen..

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen., aceluiași inculpat i s-a aplicat pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C.

pen. pe durata de 5 ani.

Coinculpatul C.E.P. a

fost condamnat, pentru toate infracțiunile pentru care fusese trimis în

judecată, la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, suspendată sub

supraveghere pe termenul de încercare de 5 ani și 6 luni.

Pe latură civilă, cei

doi inculpați, în solidar, au fost obligați, inculpatul U.L.P. în solidar și cu

părțile responsabile civilmente SC M. SRL, la plata sumei de 870.971,78 RON

plus majorări, penalități calculate începând cu data de 29 februarie 2004, cu

titlu de despăgubiri civile pentru partea civilă A.N.A.F..

În baza art. 118 lit.

e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la fiecare din cei doi inculpați, a sumei de

410.178,39 RON.

În esență, instanța a

reținut că inculpații, în intervalul de timp iunie 2002-martie 2003, pe lângă neevidențierea

în contabilitatea SC M. SRL, a tranzacțiilor comerciale cu produse petroliere, au

săvârșit ca autor inculpatul U.L.P. și complice celălalt, infracțiunea de înșelăciune

cu privire la calitatea mărfurilor prevăzută de art. 297 C. pen., prin substituirea

produselor petroliere - fracții-reziduuri petroliere, combustibil M, solvent ușor,

ulei mineral, motorină și benzină, fracțiile petroliere fiind valorificate ca motorină

cu taxă de drum și benzină, reziduurile fiind „spălate” prin intermediul societății

comerciale administrată, printre beneficiari numărându-se SC L. SRL, SC L.O.

SRL, SC E.M. SRL, SC C. SRL, prețurile fiindu-le achitate (ca benzină și motorină)

prin bancă sau în numerar, achiziționarea făcându-se prin intermediari (SC R.

SRL, SC G.O. SRL, SC M.T. SRL, SC I.T. SRL). Aceiași inculpați au achiziționat și

combustibil lichid ușor vândut ca fiind motorină.

Împotriva sentinței, inculpații

au declarat apeluri, ei criticând hotărârea atât pe latură penală, cât și pe latură

civilă în esență susținându-se că probele nu au dovedit fie existența faptelor,

fie acestea nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care

au fost condamnați.

Tribunalul Bihor, prin

decizia penală nr. 94 A din 07 aprilie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 3900/271/2004

a admis apelurile, inculpatul U.L.P. fiind achitat pentru infracțiunea prevăzută

de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13, a art. 41 alin. (2),

art. 37 lit. b) C. pen. și pentru infracțiunea prevăzută de art. 297 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 37 lit. b) C. pen., în temeiul art. 11

pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen..

Inculpatul C.E.P., de

asemenea, a fost achitat pentru complicitate, prevăzută de art. 26 C. pen., la infracțiunea

prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13, a art. 41

alin. (2) C. pen. și la art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., temeiul fiind art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit.

d) C. proc. pen..

Instanța de apel, examinând

sentința a motivat că aceasta este temeinică și legală sub aspectul reținerii stării

de fapt, probatoriul demonstrând că cei doi inculpați, în perioada iulie 2002-octombrie

2002, au „găsit” furnizori de combustibil tip M sau fracții petroliere, „spălate”

prin intermediul SC M. SRL și vândute ca motorină, combustibilul tip M fiind transformat

doar scriptic în motorină pentru ca beneficiarii finali să creadă că achiziționează

motorină, la fel combustibil lichid ușor, și acesta, scriptic, fiind evidențiat

ca motorină, aceeași manieră de lucru întinzându-se și în perioada februarie-martie

2003.

Expertiza contabilă efectuată

la urmărirea penală, printre altele, a reținut că neexistând, la SC M. SRL, toate

facturile de aprovizionare și de vânzare, comparația între aprovizionări și vânzări

este dificil de realizat, existând produse care au intrat în gestiune, dar nu se

regăsesc la vânzare, dar și produse care nu intră în gestiune, dar se regăsesc în

facturile de vânzare, la fel, diferențe între cantitățile aprovizionate și cele

vândute, pe baza densităților, produselor petroliere (motorină și benzină) luându-se

în considerare valorile medii ale acestora, s-a calculat o mare diferență la motorină,

cantitatea vândută fiind mai mare cu 1.106.297 kg decât cea aprovizionată, reziduurile

petroliere, deși aprovizionate nu se regăsesc deloc la vânzare.

Inculpatul U.L.P. a recunoscut

că fracțiile petroliere au fost valorificate ca motorină.

Instanța de apel, analizând

starea de fapt a reținut că este nelegală condamnarea inculpaților pentru săvârșirea,

printre altele, a infracțiunii de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor

prevăzută de art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în forma autoratului

privindu-l pe inculpatul U.L.P. și cea a complicității privindu-l pe inculpatul

C.E.P., în cauză neregăsindu-se o falsificare și nici substituire de mărfuri sau

produse, odată ce falsificarea mărfii înseamnă denaturarea ei prin contrafacere

sau alterare, în cazul contrafacerii marfa sau produsul este falsificat sau în preparare

se introduc alte materii decât cele din care s-a fabricat, iar alterarea presupune

schimbarea conținutului prin adăugarea de componente străine. Substituirea constă

din înlocuire cu o marfă sau un produs cu altul asemănător, dar de o calitate inferioară.

În cauză, nu a existat

falsificarea, alterarea sau substituirea produsului petrolier, acestea primind o

altă denumire și un preț ce le-a conferit aparența de autenticitate, inculpații,

prin fapta lor, înșelând cumpărătorii, aceștia, convinși că li se livrează motorină,

au achiziționat în realitate produse de calitate inferioară. Totodată, pentru că

eticheta sub care s-au vândut produsele petroliere, inferioare, scutite de taxe

și accize (taxa MTR, taxa FSPP - motorină) aceasta fiind purtătoare de asemenea

taxe și de accize, ceea ce a plătit cumpărătorul a inclus aceste diferențe suplimentare,

deci, inducerea în eroare poartă asupra calității și costurilor produselor cumpărate.

Instanța de apel a reținut

că fapta, astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută

de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., în condițiile infracțiunii continuate,

potrivit art. 41 alin. (2) C. pen., cele induse în eroare fiind societățile comerciale

cumpărătoare de motorină, acestea achiziționând produs petrolier brut, cunoșteau

că li se livrează produs finit (motorină), plătind prețul specific acesteia.

Dar, avându-se în vedere

că această încadrare juridică a faptei este mai gravă, chiar dacă din probatoriul

cauzei rezultă existența infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și

(5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., apelurile fiind declarate numai

de către inculpați, în propria cale de atac nu li se putea îngreuna situația, considerent

pentru care instanța de apel i-a achitat pe temeiul neîntrunirii elementelor constitutive

ale infracțiunii de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor (art. 297 C.

pen.), pentru inculpatul U.L.P. autor, celălalt, complice.

Taxele și accizele obținute

de către inculpați, acestea fiind incluse în prețurile plătite de cumpărătorii induși

în eroare, nu reprezintă obligații către bugetul de stat, ci este prejudiciu cauzat

lor și folos material injust dobândit în mod fraudulos, ceea ce reprezintă neîntrunirea

nici a elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 12 din Legea

nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 și a art. 41 alin. (2) C. pen.. Sumele astfel dobândite

neputând fi restituite societăților comerciale vătămate, acestea nefiind identificate

în cauză, deci, neservind despăgubirii, în baza art. 118 lit. d) C. pen. trebuie

confiscată în folosul statului.

Decizia instanței de apel

a fost recuzată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, de partea civilă Direcția

Generală a Finanțelor Publice Bihor în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare

Fiscală și de către inculpatul C.E.P..

Parchetul a criticat decizia

pronunțată în apel pentru greșita achitare a celor doi inculpați, vinovăția acestora

fiind probată cu privire la toate infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.

În ce privește infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea

art. 13 C. pen. (autor, inculpatul U.L.P., complice, inculpatul C.E.P.), s-a solicitat

încetarea procesului penal pornit împotriva lor, fiind incidente dispozițiile

art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. (prescripția

răspunderii penale).

Inculpatul C.E.P., în

recurs, a criticat nelegalitatea deciziei instanței de apel pe considerentul intervenirii

prescripției răspunderii sale penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 din

Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 26 C. pen., a art. 13 și a art. 41 alin.

(2) același cod.

În ce privește latura

civilă a cauzei, inculpatul a susținut că obligarea sa la plata pretențiilor civile

către partea civilă este nelegală, pentru că inculpatul U.L.P. avea îndatorirea

să evidențieze tranzacțiile comerciale ale SC M. SRL Aleșd, acesta, deci, a comis

o infracțiune prin omisiune, neputând exista o complicitate a sa la această faptă

personală a coinculpatului autor.

Partea civilă a criticat

decizia pentru nelegala înlăturare a confiscării sumei de 410.178,39 RON în favoarea

statului.

Instanța de recurs, prin

decizia penală nr. 756 R din 14 decembrie 2010, a admis recursurile declarate de

parchet și de inculpatul C.E.P., a casat decizia pronunțată în apel și sentința

instanței de fond și în baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit.

g) C. proc. pen., cu aplicarea art. 122 lit. d) și a) art. 124 C. pen., a încetat

procesul penal pornit împotriva celor doi inculpați pentru infracțiunea prevăzută

de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13, a art. 41 alin. (2),

art. 37 lit. b) C. pen. pentru inculpatul U.L.P. (autor) și pentru inculpatul C.E.P.

(complice, fără reținerea, în ce-l privește, a recidivei), constatându-se intervenită

prescripția specială a răspunderii lor penale.

Recursul declarat de partea

civilă a fost respins ca nefondat.

Hotărârile expuse mai

sus au fost pronunțate în Dosarul nr. 3900/271/2004.

În ce-l privește pe inculpatul

G.(C.)V., cauza sa formează obiectul Dosarului nr. 6.994/271/2006.

În acest dosar, Judecătoria

Oradea, prin sentința penală nr. 599 din 03 mai 2010, în baza art. 334 C. proc.

pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor, după cum urmează:

-din art. 26 C. pen.,

raportat la art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13, a art. 41

alin. (2) C. pen., în art. 26 C. pen., raportat la art. 12 din aceeași lege, cu

aplicarea art. 13, a art. 41 alin. (2) și a art. 37 lit. a) C. pen., infracțiune

pentru care, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C.

proc. pen. inculpatul G.(C.)V. a fost achitat.

Schimbarea încadrării

juridice s-a dispus și pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat

la art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în sensul reținerii

și a art. 37 lit. a) C. pen., noua încadrare juridică pentru care, în baza art.

11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., același inculpat a

fost achitat.

Totodată, reținându-se

art. 37 lit. a) C. pen. și în încadrarea juridică a faptei prevăzută de art. 26

C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 și a

art. 41 alin. (2) C. pen., același inculpat a fost condamnat la 2 ani și 6 luni

închisoare în regim de detenție.

În baza art. 39 alin.

(2) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare ca pedeapsa

de 1391 zile închisoare aplicată anterior prin sentința penală nr. 937/2001 a Judecătoriei

Pitești, definitivă prin decizia penală nr. 704/2002 a Curții de Apel Pitești, inculpatul

urmând să execute pedeapsa de 1.391 zile închisoare.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen..

Din pedeapsa aplicată,

în baza art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus perioada executată de la 22 septembrie

2005 la 18 aprilie 2007 și de la 09 iulie 2008, la 17 noiembrie 2008.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c)

C. pen. pe durata de 5 ani.

Pe latură civilă, în baza

art. 14, a art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998, 1003, 1003 alin.

(3) C. civ., inculpatul G.(C.)V., a fost obligat, în solidar cu inculpații U.L.P.

și C.E.P., la plata sumei de 870.971,78 RON plus majorările și penalitățile calculate

cu începere de la 29 februarie 2004 cu titlu de despăgubiri civile pentru partea

civilă A.N.A.F..

Judecătorul fondului acestei

cauze privindu-l pe inculpatul G.(C.)V., în motivarea referitoare la complicitatea

inculpatului la infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor,

în formă continuată, a reținut că starea de fapt nu a reliefat existența vreunei

substituiri sau falsificări ale unor mărfuri sau produse fie cu altele asemănătoare,

fie o înlocuire cu altele sau cu unele asemănătoare, dar de calitate inferioară,

ci prin acțiunile infracționale întreprinse, inculpatul a indus în eroare cumpărătorii,

aceștia, în realitate primind fracții petroliere, convinși că li s-a furnizat motorină

sau benzină, deci latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 297 C. pen.

nu există.

De asemenea, motivează

judecătorul fondului, fapta inculpatului s-ar circumscrie întrunirii elementelor

constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3)

C. pen., dar nereținându-se, prin rechizitoriu, o acțiune de inducere în eroare,

reținerea infracțiunii menționate presupune schimbarea cadrului procesual penal

prin extinderea procesului penal, în cauză această măsură nesolicitându-se, din

oficiu, instanța neavând competența de a o face.

Împotriva sentinței, au

declarat apeluri Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea și inculpatul.

Apelul declarat de parchet

a fost motivat pe nelegala achitare a inculpatului pentru complicitate la infracțiunea

de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, odată ce instanța de fond a apreciat

că starea de fapt a relevat că nu a avut loc o substituire sau falsificare a produselor

petroliere vândute, ci au fost induși în eroare cumpărătorii, aceștia achiziționând

fracții petroliere cu convingerea că achiziționează benzină sau motorină, mărfurile

primite fiindu-le prezentate sub aceste denumiri și cu un preț ce le conferea aparența

de autenticitate. Ca atare, parchetul a susținut că instanța de fond, în virtutea

rolului activ, trebuia să procedeze la schimbarea încadrării juridice a faptei,

situația de fapt nemodificându-se față de descrierea faptei din rechizitoriu, cercetarea

judecătorească neaducând date sau elemente noi.

Totodată, parchetul a

susținut că sumele reprezentând accize, taxe FSPP, MTR, aferente acțiunilor ilicite

de vânzare a fracțiilor petroliere ca fiind motorină și benzină, respectiv 410.178,39

RON, în baza art. 118 lit. e) C. pen. trebuie confiscate de la inculpat.

În ce privește achitarea

inculpatului pentru celelalte fapte, parchetul a solicitat admiterea apelului, desființarea

sentinței și condamnarea, expertiza contabilă probând că tranzacțiile licite, respectiv

vânzările reale de benzină și de motorină, nu au fost evidențiate, nu s-au achitat

taxele datorate către buget, inculpatul ajutându-l pe inculpatul U.L.P. să găsească

beneficiari, furnizori, i-a comunicat date necesare întocmirii facturilor fiscale,

s-a implicat în activități de plată, toate acestea nefiind evidențiate în actele

societății comerciale.

Un alt motiv de apel a

vizat neaplicarea, față de inculpat, a pedepsei accesorii a interzicerii exercitării

și a drepturilor prevăzute de lit. c) a art. 64 C. pen., materialul probator evidențiind

că G.(C.)V. s-a comportat ca un administrator, a efectuat, în numele și pentru SC

M. SRL Aleșd acte de comerț și a reprezentat-o în relațiile cu terții.

Inculpatul, în apel, a

criticat sentința pentru greșita condamnare pentru complicitate la infracțiunea

prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, iar pe latură civilă, a cerut înlăturarea

obligării la despăgubiri civile, evidențierea tranzacțiilor comerciale în actele

societății fiind obligația exclusivă a celorlalți.

În subsidiar, pentru fapta

menționată, inculpatul a cerut încetarea procesului penal pentru intervenirea prescripției

speciale.

Referitor motivului parchetului,

de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune cu privire la

calitatea mărfurilor, în infracțiunea prevăzută de art. 215, inculpatul a susținut

că fiind vorba de o schimbare a cadrului procesual ce se poate face numai prin extindere,

procurorul nesolicitând aplicarea art. 336 C. proc. pen., inculpatul a cerut respingerea

apelului parchetului.

Tribunalul Bihor, prin

încheierea de la termenul de judecată 17 martie 2011 (dosar apel), după ce dispusese

amânarea pronunțării deciziei pentru 25 februarie 2011, 10 martie 2011, 17 martie

2011, a repus cauza pe rol pentru punerea în discuție a schimbării încadrării juridice

a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C.

pen., pentru verificarea competenței materiale, pentru citarea tuturor părților

vătămate, a părții civile, termenul fixat fiind 18 aprilie 2011.

Prin decizia penală

nr. 155 A din 30 mai 2011, Tribunalul Bihor a admis apelul declarat de parchet,

a desființat sentința și în baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării

juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului G.(C.)V. din complicitate la

infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prevăzută de

art. 26 C. pen., raportat la art. 297, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 37

lit. a) C. pen., în complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit

de grave, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3),

(5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 37 lit. a) C. pen..

S-au menținut celelalte

încadrări juridice.

În baza art. 379 pct.

2 lit. b) teza finală, cu aplicarea art. 27 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus

rejudecarea pe fond a cauzei, de către Tribunalul Bihor.

Apelul declarat de inculpat

a fost respins ca nefondat.

Împotriva deciziei, inculpatul

a declarat recurs, cale de atac motivată pe greșita schimbare a încadrării juridice

a faptei în ce-l privește, el susținând că, în condițiile în care coinculpații au

fost definitiv achitați pentru infracțiunea prevăzută de art. 297 C. pen., schimbarea

încadrării juridice a complicelui într-o faptă mai gravă, este nelegală, instanța

de apel nemotivându-și soluția pe apelul său.

Prin decizia penală

nr. 1087/R din 06 decembrie 2011, Curtea de Apel Oradea, a respins, ca nefondat,

recursul declarat de inculpat.

Pe rolul Tribunalului

Bihor, Dosarul nr. 6994/271/2006

**

a fost înregistrat la secția I civilă,

pe baza rezoluției președintelui secției penale, din data de 16 ianuarie 2012 (Tribunalul

Bihor), dosar în care procedura de citare a fost dispusă pentru inculpat, partea

responsabilă civilmente SC M. SRL Aleșd, părți vătămate SC G.B. SRL, SC E. SRL,

SC S.O. SRL, SC M. SRL, SC A.G. SRL, SC A.D. SRL, SC T.D. SRL, SC S. SRL, SC L.

SRL, SC U.P. SRL, SC L.T. SRL, SC T.I. SRL, partea civilă A.N.A.F..

La termenul de judecată

29 februarie 2012, judecătorul i-a adus la cunoștință inculpatului dispozițiile

art. 320

1

C. proc. pen. astfel cum a fost redactat prin Legea nr. 202/2010.

Inculpatul, personal și asistat de avocat ales, a menționat că nu se prevalează

de dispoziția legală ce i se adusese la cunoștință, el adăugând că nu recunoaște

faptele, nu a înșelat pe nimeni, activitatea pe care a întreprins-o fiind numai

aceea de a intermedia tranzacțiile.

La același termen de judecată,

instanța, prin adrese, a dispus ca părțile vătămate să comunice dacă fapta pentru

care a fost trimis în judecată inculpatul le-a cauzat prejudiciu și să indice sumele

cu care, eventual, au fost prejudiciate.

Această din urmă dispoziție

a fost reiterată și la termenul de judecată 12 martie 2012, dar și ulterior, la

mai multe termene de judecată.

Prin sentința penală

nr. 904 C din 25 iunie 2012, inculpatul G.(C.)V., în baza art. 215 alin. (1), (2),

(3), (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat

la 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c)

C. pen..

În baza art. 11 pct. 2

lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru

complicitate, prevăzută de art. 26 C. pen., la infracțiunea prevăzută de art. 12

din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 și a art. 41 alin. (2) C. pen..

În baza art. 11 pct. 2

lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., corelat cu art. 121 C. pen.,

s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru complicitate,

prevăzută de art. 26 C. pen., la infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea

nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 și a art. 41 alin. (2) C. pen..

În baza art. 39 alin.

(2) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa

complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., cu restul de pedeapsă de 1391 zile

închisoare rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 937/2001

a Judecătoriei Pitești, definitivă prin decizia penală nr. 704/2002 a Curții de

Apel Pitești, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, 10 ani închisoare

și 5 ani pedeapsa complementară sus-arătată.

Pe latură civilă, în baza

art. 14, a art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998, art. 1003, art. 1003

alin. (3) C. civ., inculpatul, în solidar cu inculpații U.L.P. și C.E.P., a fost

obligat la plata sumei de 870.971,78 RON plus majorări, penalități, calculate cu

începere de la 29 februarie 2004, către partea civilă A.N.A.F..

În baza art. 118 lit.

e) C. pen., s-a dispus confiscarea, de la inculpat, a sumei de 410.178,39 RON.

În motivarea existenței,

în ce-l privește pe inculpat, a infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215

alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (deci în

forma autoratului) instanța a reținut că fapta acestuia, din intervalul iunie 2002-martie

2003, de a-l ajuta pe condamnatul U.L.P., cu complicitatea lui, la a achiziționa

fracții petroliere de tip combustibil M, solvent ușor, uleiuri minerale, scutite

de plata accizelor și a taxelor MTR și FSPP, ce au fost revândute ca fiind motorină

purtătoare de accize, taxe, aplicând și adaos comercial de 10% întrunește elementele

constitutive ale respectivei infracțiuni (Dosar Tribunalul Bihor nr. 6994/271/2006**).

Sentința a fost apelată

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și de către inculpat.

Parchetul și-a motivat

apelul pe greșita condamnare a inculpatului pentru autorat în ce privește infracțiunea

de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, omisiunea indicării

temeiului legal în baza căruia s-a dispus contopirea pedepsei din cauză cu restul

de pedeapsă și pentru netemeinicia pedepsei sub aspectul cuantumului.

Apelul inculpatului a

vizat nelegala sa condamnare pentru infracțiunea de înșelăciune în formă continuată,

odată ce nu s-a probat că ar fi indus în eroare, nu există, în cauză, prejudiciu,

nici o parte vătămată nu s-a constituit parte civilă, pentru aceste considerente

impunându-se achitarea sa fie pentru inexistența faptei în materialitate, fie pentru

lipsa elementelor constitutive, respectiv latura subiectivă.

Curtea de Apel Oradea,

prin decizia penală nr. 108A din 01 octombrie 2012 a admis apelul declarat de parchet

și a desființat sentința în sensul că a reținut forma complicității prevăzută de

art. 26 C. pen., la infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5),

cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 37 lit. a) C. pen., texte de lege în baza

cărora a menținut pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară

a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a, lit. b) și c) C. pen., astfel cum au fost aplicate de instanța de fond.

S-a reținut ca temei al contopirii pedepsei din cauză cu restul de pedeapsă de 1391

zile închisoare, art. 39 alin. (2) și art. 34 lit. b) C. pen..

Apelul declarat de inculpat

a fost respins ca nefondat.

Decizia menționată a fost

recurată de inculpat, cazurile de casare și motivele de recurs fiind detaliate în

încheierea de la termenul de dezbateri din data de 26 februarie 2013.

Recursul declarat de inculpat

va fi admis pentru motivele care se vor arăta:

În prealabil, Înalta Curte

menționează următoarele:

În cauza de față, s-a

considerat necesară menționarea soluțiilor pronunțate în Dosarul nr. 3900/2004 privindu-i

pe inculpații U.L.P. și C.E.P., pe considerentul că acest dosar, din care cauza

privindu-l pe inculpatul G.(C.)V. s-a disjuns, a fost judecat corespunzător actului

de sesizare, respectiv rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea

din 05 mai 2004.

Infracțiunile pentru care

se dispusese trimiterea în judecată a inculpaților erau de competența materială

în fond, a judecătoriei.

La fel, hotărârea primă

pronunțată în cauza privindu-l pe acest din urmă inculpat, a fost a judecătoriei

(nr. 599 din 03 mai 2010).

În ambele dosare, la date

diferite (2007, Dosar nr. 3900/2004, 2010, Dosar nr. 6994/271/2006), completul a

fost alcătuit din același judecător (C.C.J.), or, potrivit dispozițiilor art. 47

alin. (2) C. proc. pen. nu mai poate participa la judecarea cauzei judecătorul care

și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția care ar putea fi dată în acea

cauză.

Prin soluționarea cauzei,

respectiv stabilirea existenței faptei și a vinovăției, activitate finalizată prin

una dintre soluțiile prevăzută în art. 345 alin. (1) C. proc. pen., de condamnare,

achitare sau încetare a procesului penal, judecătorul administrând probe, prin soluția

pronunțată în 2007 a reținut că faptele inculpaților, în considerente menționându-l

și pe coinculpatul G.(C.)V. la acea dată, inclusiv pentru infracțiunea prevăzută

de art. 297 C. pen. (vânzarea unor produse substituite), există, coinculpații fiind

condamnați.

În anul 2010, în dosarul

disjuns, inculpatul G.(C.)V. fiind judecat, printre altele, pentru complicitate

la infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, același judecător,

situația de fapt neschimbându-se față de cea reținută în dosarul nr. 3900/2004,

a reținut că situația de fapt nu a reliefat existența vreunei substituiri sau falsificări

ale unor mărfuri sau produse fie cu altele asemănătoare, dar de calitate inferioară,

ci, prin acțiunile infracționale întreprinse, inculpatul a indus în eroare cumpărătorii,

deci în ce-l privește, latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 297 C.

pen. nu există, dispunând, în consecință, achitarea.

Or, pe aceeași situație

de fapt, pronunțându-se în baza acelorași probe judecătorul este incompatibil în

modalitatea prevăzută de art. 47 (2) C. proc. pen., în cauză neavând aplicabilitate,

față de datele expuse, dispoziția din Regulamentul de organizare a instanțelor care

permite ca același judecător să ia parte și la soluționarea unei cauze disjunse.

Ca atare, în cauză, Înalta

Curte reține că judecătorul amintit, chiar dacă indirect, prin considerentele hotărârii,

și-a exprimat părerea în Dosarul nr. 3900/2004 cu privire la soluție, este incident

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 3 C. proc. pen.,

existența cazului de incompatibilitate atrăgând casarea hotărârilor.

Această stare de incompatibilitate

a judecătorului este relevată și de principiul expus de Înalta Curte în soluționarea

unui recurs în interesul legii; astfel, potrivit deciziei nr. 17/2012

din 12 noiembrie 2012,

publicată in M. Of. nr. 820/06/12/2012 „Judecătorul care a soluționat cauza conform

procedurii prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen. cu privire la unii dintre

inculpați nu devine incompatibil să judece acțiunea penală și civilă cu privire

la ceilalți inculpați, în ipoteza în care trimiterea în judecată a tuturor inculpaților

s-a făcut prin același rechizitoriu, pentru infracțiuni între care există stare

de conexitate sau indivizibilitate. Judecătorul devine incompatibil doar dacă în

considerentele hotărârii pronunțate conform art. 320

1

C. proc. pen. și-a

exprimat părerea cu privire la soluția ce ar putea fi dată în cauza disjunsă”.

Având în vedere că, privindu-l

pe inculpatul G.(C.)V., prin calea de atac promovată de procuror s-a apreciat că

fapta sa ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe

deosebit de grave în forma complicității, competența materială aparține, în primă

instanță, tribunalului.

În sprijinul constatării

incompatibilității judecătorului amintit, cu titlu de exemplu, din actele Dosarului

nr. 6994/271/2006* se remarcă declarațiile de abținere formulate, succesiv, de judecătorii

C.R., D.D.V., O.G., F.F., O.M., C.M., declarații admise, toți aceștia motivându-și

poziția pe considerentul că au pronunțat soluții în Dosarul nr. 3900/271/2004 privindu-i

pe inculpații U.L.P. și C.E.P..

De asemenea, din verificarea

actului de sesizare, se reține că în ce privește infracțiunea prevăzută de art.

297 C. pen., faptele sunt descrise ca făcând parte din „piața neagră a petrolului”,

U.L.P., atrăgându-i și pe G.(C.)V. și C.E.P., între ei intervenind o înțelegere

în aprovizionarea și desfacerea produselor petroliere de către SC M. SRL Aleșd,

relațiile de afaceri cu aceasta s-au derulat în sensul găsirii de furnizori, de

combustibil lichid ușor sau tip M beneficiarilor, marfa fiindu-le vândută ca fiind

motorină, transformarea făcându-se scriptic, se acționa asupra combustibilului tip

M, acesta se amesteca cu diferiți aditivi pentru a dobândi calități asemănătoare

motorinei, în paralel, G.(C.)V. și C.E.P. lucrând și independent. Privindu-l pe

inculpatul G.(C.)V., actul de sesizare menționează că acesta săvârșește acte materiale

ce intră în conținutul unei singure infracțiuni de evaziune fiscală și înșelăciune

cu privire la calitatea mărfurilor în formă continuată, în descrierea acesteia din

urmă infracțiuni menționându-se „substituirea fracțiilor petroliere în motorină”

(rechizitoriu).

Din descrierea faptei

la care ne-am referit, comparativ celei în care s-a schimbat încadrarea juridică

în ce-l privește pe inculpatul G.(C.)V. (complicitate la infracțiunea de înșelăciune

cu consecințe deosebit de grave), schimbarea de încadrare juridică urmărind restabilirea

unității structurale dintre faptă și încadrarea ei juridică, avându-se în vedere

și diferența substanțială dintre incriminarea prevăzută de art. 215 C. pen. - Titlul

III - infracțiuni contra patrimoniului și cea prevăzută de art. 297 C. pen. - Titlul

VIII - infracțiuni la regimul stabilit pentru anumite activități economice, este

necesar ca în rejudecarea cauzei să se analizeze, alături de situația de fapt, părțile

în procesul penal și dacă în sarcina inculpatului există complicitate la o infracțiune

pentru care nu s-a stabilit un autor (inculpatul U.L.P. fiind definitiv judecat

pentru autorat la infracțiunea prevăzută de art. 297 C. pen.).

Considerând că incompatibilitatea

arătată atrage nulitatea hotărârii potrivit art. 197 (2) C. proc. pen. (compunerea

instanței), a fost invocată în recurs și, în conformitate cu alin. (3) al textului,

nu poate fi înlăturată în niciun mod, în baza art. 385

15

pct. 2 lit.

c) C. proc. pen. recursul declarat de inculpat va fi admis.

Instanța de rejudecare

va analiza și celelalte motive invocate în recursul declarat de inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de inculpatul G.(C.)V. împotriva deciziei penale nr. 108/A din 1 octombrie 2012

a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează decizia atacată

și sentința penală nr. 904/C din 25 iunie 2012 a Tribunalului Bihor, secția I civilă.

Trimite cauza pentru rejudecare

la Tribunalul Bihor.

Cheltuielile judiciare

ocazionate de soluționarea recursului rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat

din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși ai inculpatului, în sumă de 100

RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 23 aprilie

2013.