ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2984/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 717 din 30

octombrie 2003 a Tribunalului Dolj, inculpatul P.M.L. a fost condamnat la

pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a), b) și c) C. pen., pe timp de un an pentru săvârșirea infracțiunii de

luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 7 din

Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 254 alin. ultim C.

pen., inculpatul a fost obligat să restituie denunțătorului O.D. suma de

3.000.000 lei.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 2.000.000 lei.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

Inculpatul P.M.L. a avut calitatea

de funcționar vamal (referent) la Biroul vamal de control și vămuire la

interior Craiova, printre atribuțiile sale de serviciu fiind și acelea de a

stabili existența documentelor anexate la declarația vamală în detaliu,

potrivit regimului vamal solicitat, regimul juridic al operațiunilor de import

și export în funcție de actele depuse și de solicitările agenților economici și

de a face propuneri pentru soluționarea cererilor depuse de persoanele fizice

și juridice și de a întocmi lucrările legate de acestea.

Pe data de 4 februarie 2003,

inculpatul a pretins suma de 3.000.000 lei pentru a aplica o sancțiune

contravențională mai blândă pentru depășirea termenului de valabilitate a două

autorizații temporare pentru import de utilaje în copie S.C. C.I.R. SRL.

Pe data de 5 februarie 2003,

inculpatul a primit suma cerută de la martorul Ș.S. și denunțătorul O.D.

Situația de fapt și

vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator

administrat în cauză: proces-verbal de consemnare a denunțului, fișei postului

conținând atribuțiile de serviciu, documentele vamale, procese-verbale de

contravenție, declarațiile martorilor M.O.C., O.D., Ș.S., B.A.L., A.E.S., D.I.,

procese-verbale de confruntare, declarațiile inculpatului care nu a recunoscut

săvârșirea infracțiunii.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

penală nr. 167 din 24 martie 2004, a admis apelul declarat de inculpat, a

desființat sentința instanței de fond, înlăturând dispozițiile art. 71 și art.

64 C. pen., și a aplicat prevederile art. 81 C. pen., dispunând suspendarea

condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului în

baza art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000 cu

aplicarea art. 74 lit. a) – art. 76 C. pen., pe un termen de încercare de 4 ani.

S-a atras atenția asupra

consecințelor din art. 83 C. pen.

Celelalte dispoziții ale sentinței

au fost menținute.

Instanța de control judiciar a

constatat că situația de fapt și vinovăția inculpatului sunt corect stabilite

și dovedite în cauză, neimpunându-se achitarea inculpatului pentru săvârșirea

infracțiunii de luare de mită și nici schimbarea de încadrare a acestei fapte

în aceea de primire de foloase necuvenite, astfel cum s-a cerut prin motivele

de apel formulate.

Cu privire la modalitatea de executare

a pedepsei, Curtea de Apel Craiova a apreciat că scopul pedepsei prevăzut de

art. 52 C. pen., poate fi atins și fără executarea acesteia, având în vedere

conduita profesională anterioară a inculpatului, împrejurările concrete în care

a fost comisă fapta.

Împotriva acestei decizii penale a

declarat recurs inculpatul P.M.L., solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârilor atacate și achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2

lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

și

18 C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.

Din analiza actelor și lucrărilor de

la dosarul cauzei, rezultă că instanțele de judecată au reținut în mod corect

și complet situația de fapt și au stabilit în mod just vinovăția inculpatului

P.M.L.

Declarațiile martorilor M.O., O.D.

și Ș.S. se coroborează pe deplin în demonstrarea conduitei inculpatului care a

pretins suma de bani și apoi a primit-o în scopul de a aplica o sancțiune

contravențională societății comerciale la care sus-numiții erau angajați.

Susținerile acestora se coroborează

și cu înscrisurile și documentele vamale existente la dosarul cauzei, succesiunea

și conținutul acestora demonstrând fără dubiu săvârșirea infracțiunii de luare

de mită de către inculpat.

Pentru aceste considerente și,

constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Înalta Curte de

Casație și Justiție urmează să respingă recursul inculpatului ca nefondat.

Recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.M.L. împotriva deciziei penale nr. 167 din 31 martie

2004 a Curții de Apel Craiova.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

iunie 2004.