ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 178/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 201 din 16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Harghita, s-a dispus condamnarea inculpatei S.R.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 6, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei pe durata termenului de încercare de 5 ani. Inculpatei i s-au pus în vedere dispozițiile art. 83 și art. 84 C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării. În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 a fost obligată inculpata să plătească statului suma de 981,13 lei, dobândită prin săvârșirea infracțiunii.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în baza materialului probator administrat în cauză, că inculpata S.R.M. a fost angajata Direcției Regionale Vamale Brașov, Biroul Vamal Miercurea Ciuc în funcția de controlor vamal superior, fiind funcționar public cu atribuții de control, având, potrivit fișei postului, atribuții privind constatarea contravențiilor, respectiv întocmirea proceselor-verbale de contravenție și transmiterea lor către Compartimentul de Datorie Vamală. Așa cum rezultă din declarațiile inculpatei și ale martorilor, precum și din datele comunicate de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale (f. 189 vol. II dosar urmărire penală), la data de 23 august 2006 inculpata a participat la verificarea operațiunilor de import efectuate de SC N.T.

SRL. Inculpata a recunoscut că a intenționat să întârzie preluarea mărfii de către SC N.T. SRL și a anunțat în acest scop comisionarul vamal că intenționează să efectueze controlul fizic total al mărfurilor, lucru confirmat de martorele F.P. și O.M. Inculpata a arătat că nu dorea de fapt să facă acest lucru, care nici nu era posibil, decât în anumite condiții, ci dorea ca a doua zi să facă controlul fizic prin sondaj. Inculpata a explicat acest gest prin aceea că firma SC N.T. SRL venea întotdeauna târziu cu mărfurile în vamă, lăsând astfel să se înțeleagă că voia să sancționeze această atitudine prin crearea de neplăceri respectivei firme. Instanța de fond a considerat nesinceră această explicație prin prisma probelor ce vor fi analizate în continuare.

Așa cum a arătat martora M.J., inculpata s-a interesat anterior de obiectul de activitate al SC N.T. SRL, care era, printre altele, comerțul cu instalații termice. Este cert că inculpata intenționa să-și monteze o instalație termică în apartamentul său întrucât, așa cum a arătat martorul E.J., instalația de gaz era deja montată și adaptată în acest scop. După sosirea la sediul comisionarului vamal a reprezentantului SC N.T. SRL, martorul A.B.S., inculpata i-a spus și acestuia despre falsa sa intenție de a realiza controlul fizic total al mărfurilor, lucru ce implica blocarea acestora în vamă și pierderi pentru societate. Martora F.P. a arătat, de asemenea, că inculpata a adus în discuție posibilitatea aplicării unei amenzi contravenționale, infirmând astfel poziția inculpatei care a arătat că nu avea nici un motiv să aplice amendă.

Inculpata a recunoscut că toate discuțiile cu A.B.S. s-au purtat în prezența martorelor F.P. și O.M. A.B.S. a arătat și el că inculpata a pomenit despre aplicarea unei amenzi contravenționale în cazul neconcordanței documentelor cu mărfurile. Martora O.M. a arătat că A.B.S. a acceptat aplicarea amenzii, arătând că, ținând seama de experiența sa cu respectivul exportator din Ungaria, se vor constata astfel de neconcordante. Discuțiile între inculpată și A.B.S. au continuat pentru urgentarea eliberării mărfurilor din vamă. A.B.S. a recunoscut că i-a propus inculpatei ca firma SC N.T. SRL să-i instaleze o centrală termică de apartament. Inculpata s-a arătat interesată de această ofertă, astfel că A.B.S.

i-a oferit condiții avantajoase pentru achiziționarea centralei. Inculpata a dat declarații contradictorii arătând că a acceptat oferta dar nu a cunoscut faptul că primește o reducere de preț, deși anterior declarase că i s-a oferit centrata termică la prețui de 46 milioane tei vechi în vreme ce ea costa 55 milioane. De asemenea, inculpata a arătat că i s-a oferit facilitatea de a achita prețul în rate direct la firmă, fără a fi încheiat niciun document în acest sens. A.B.S. a arătat că i-a acordat inculpatei discount-ul maxim în virtutea atribuțiilor lui. De asemenea, a arătat că nu a oferit niciunui alt client atât discount maxim cât și plata prețului în rate. Martorul H.Ș., directorul SC N.T.

SRL, a declarat că plata prețului în rate direct la firmă era o facilitate acordată numai angajaților, precum și în alte situații speciale. Așa cum a rezultat după efectuarea expertizelor tehnice și contabile, prețul plătit de inculpată în final a fost cu 1.361,93 lei mai mic decât cei care ar fi rezultat după aplicarea discount-ului de 15% pe care firma îl practica cu ceilalți clienți (f. 130). Din această sumă calculată de expert, instanța a scăzut valoarea manoperei pentru instalația de gaz care era deja montată în apartamentul inculpatei, în sumă de 380,80 lei, potrivit facturii nr. 7335803 din data de 03.10.2006 emisă de SC N.T. SRL. În continuare, în ziua de 23 august 2006, ulterior înțelegerii dintre inculpată și A.B.S., acesta din urmă a primit documentele vamale putând pleca cu marfa din vamă în cursul aceleiași zile.

Inculpata a susținut că a putut realiza controlul fizic al mărfurilor prin sondaj mai rapid datorită ajutorul lui A.B.S. care i-a prezentat marfa. Acesta a infirmat prezența sa la vreuna din operațiunile de control, astfel că este îndoielnic faptul că s-a realizat un control fizic al mărfurilor. Inculpata era singurul lucrător vamal care trebuia să realizeze respectivul control fizic, astfel că semnarea ulterioară a documentelor vamale și de alți colegi, care trebuiau să verifice doar scriptele, este irelevantă în cauză. De asemenea, instanța a reținut că nu s-a demonstrat existenta vreunei sancțiuni contravenționale aplicate firmei SC N.T. SRL, în urma pretinsului controlul al inculpatei, deși A.B.S.

a indicat expres probabilitatea neconcordanței dintre documente și mărfuri. Instanța de fond a mai reținut că acest folos nu i se cuvenea inculpatei și a fost dat în scopul de a îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, respectiv să efectueze controlul necesar pentru eliberarea mărfurilor din vamă. S-a considerat că un folos este necuvenit și atunci când el este acordat în alte condiții decât cele normale după natura sa. în cauză, acordarea discount-ului de preț nu s-a realizat în condițiile negocierii libere, specifice libertății contractuale în materie comercială. Inculpata a beneficiat de facilități de preț care în condițiile unei negocieri libere între vânzător și cumpărător putea să nu le primească, tocmai pentru a îndeplini acte privitoare la îndatoririle sale.

De aceea, acordarea de către SC N.T. SRL de discount-uri altor clienți este irelevantă. La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatei, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. S-a reținut că pericolul social al faptei este unul sporit, având în vedere că inculpata a acționat premeditat, cu intenția directă de a obține un folos necuvenit de pe urma activității sale. Inculpata este însă o persoană fără antecedente penale, cunoscută cu un comportament bun, astfel că instanța de fond a apreciat că se impune orientarea pedepsei la minimul prevăzut de lege, respectiv 3 ani închisoare. Ținând seama de concluziile referatului de anchetă socială, unde se arată că inculpata are perspective reale de reintegrare în comunitate, iar pe viitor va analiza mai profund deciziile pe care le va lua, instanța de fond a considerat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate.

Având în vedere dispozițiile art. 19 din Legea nr. 78/2000, inculpata a fost obligată la plata sumei ce reprezintă contravaloarea foloaselor ce nu i se cuveneau, astfel cum ele au fost calculate pe baza expertizei contabile, așa cum s-a arătat mai sus. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpata și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. - Serviciul Teritorial Târgu Mureș. În motivele de apel formulate, inculpata a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit a fost condamnată, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit.d C. proc. pen. De asemenea, a mai arătat că nu s-a dat eficientă maximă prevederilor art. 76 C. pen., în sensul că pedeapsa ce i-a fost aplicată trebuia să fie redusă până la minimul general prevăzut de lege.

In apelul declarat de DNA s-a criticat greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatei, în sensul că pedeapsa dispusă de instanța de fond este prea mică în raport cu gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatei și în mod greșit s-a dispus suspendarea executării pedepsei, că nelegal s-a omis aplicarea unei pedepse complementare, obligatorie în contextul disp. art. 53 1 pct. 2 C. pen., raportat la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. și în mod greșit s-a stabilit în sarcina inculpatei obligația de plată a sumei de 981,13 lei în loc de 2396,39 lei. Prin decizia penală nr. 56/A din 25 septembrie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A.

- Serviciul Teritorial Târgu Mureș împotriva sentinței penale nr. 201 din 16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Harghita. S-a desființat în parte sentința apelată și în rejudecare, în baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 53 C. pen., s-a dispus interzicerea față de inculpata S.R.M. a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. pe o durată de 2 ani. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate. S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata S.R.M.. Pentru a decide astfel, instanța de apel, în urma reanalizării probatoriului administrat în cauză, a constatat că situația de fapt a fost în mod corect stabilită de instanța de fond, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen.

raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Astfel, s-a reținut că solicitarea inculpatei de a fi achitată este neîntemeiată, întrucât apărarea acesteia că oricum ar fi apelat la această societate pentru a-și instala centrala termică, deoarece societatea anunța un discount public, este „pro cauza", în contextul în care apelarea la reprezentantul societății a avut loc doar în timp ce verifica operațiunile de import ale societății și mai ales în calitate de funcționar public, lucrător vamal. În ceea ce privește critica referitoare la individualizarea pedepsei aplicate de instanța de fond, formulată atât de inculpată, în sensul reducerii cuantumului pedepsei, cât și de parchet, în sensul majorării acestui cuantum, instanța de prim control judiciar Ie-a apreciat că sunt nefondate.

Astfel, s-a reținut că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 72 C. pen., ținând cont de toate criteriile de individualizare cerute de lege, precum și de prevederile art. 52 C. pen. referitoare la scopul pedepsei. S-a apreciat că modalitatea de executare a pedepsei, dispusă de către instanța de fond, este întemeiată pe circumstanțele personale ale inculpatei, care se află la prima încălcare a legii penale și care prezintă garanții în sensul atingerii scopului pedepsei și fără privare de libertate.

S-a constatat că apelul parchetului este întemeiat sub aspectul încălcării prevederilor art. 53 1 pct. 2 C. pen., raportat la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., în sensul că instanța trebuia ca, odată cu aplicarea pedepsei principal, să aplice și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, conform prevederilor exprese ale legii, întrucât sancționarea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen., este complexă, respectiv compusă dintr-o pedeapsă principală și o pedeapsă complementară, indiferent de modalitatea de executare a pedepsei principale. Împotriva deciziei instanței de apel, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A.

- Serviciul Teritorial Târgu Mureș și inculpata S.R.M. Prin recursul declarat, întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 385 9 pct. 14 și 10 C. proc. pen., parchetul a solicitat reindividualizarea pedepsei inculpatei, în sensul aplicării unei pedepse într-un cuantum mai ridicat, cu înlăturarea dispozițiilor art. 81 C. pen., și obligarea inculpatei la achitarea sumei de 2.396,39 lei, reprezentând foloase necuvenite, întrucât în mod greșit instanța de fond a avut în vedere discount-ul de 15% anunțat de SC N.T. SRL. Recurenta inculpată a invocat cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen. și a solicitat, în principal, achitarea , în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., întrucât lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura obiectivă, iar în subsidiar reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii cuantumului acesteia, sub minimul special. Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins, pentru considerentele următoare: Instanțele au reținut o stare de fapt corespunzătoare realității, în baza probelor administrate în cauză, din care rezultă cu certitudine săvârșirea de către inculpată a infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen.

raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Din declarațiile martorilor A.B.S. (f. 46-61 vol. l dos.u.p. și f. 34 dos. i.f.), H.Ș. (f. 19-31 vol. l dos.u.p. și f. 36 dos. i.f.), M.J. (f. 167-175 vol. l dos.u.p. și f. 37 dos. i.f.), F.P. (f. 187-199 vol. l dos.u.p. și f. 53 dos. i.f.), O.M. (f. 209-222 vol. l dos.u.p.și f. 54 dos. i.f.), E.J. (f. 55 dos. i.f.), care se coroboreză cu concluziile raportului de expertiză contabilă (f. 106-109 și 129 -131 dos. i.f.) și ale raportului de expertiză tehnică (f. 113-120 dos. i.f.), rezultă că inculpata, în calitate de funcționar public, controlor vamal superior la Direcția Vamală Brașov - Biroul Vamal Miercurea Ciuc, la data de 23 august 2006, în timp ce verifica operațiunile de import ale SC N.T.

SRL Miercurea Ciuc, jud. Harghita, invocând posibilitatea aplicării unei amenzi de 80 milioane lei Rol și a efectuării unui control fizic al mărfurilor, a acceptat promisiunea reprezentantului societății si a achiziționat de la această societate o centrală termică, care i-a fost instalată ulterior la domiciliu, beneficiind de foloase necuvenite, constând în discount preț centrală termică, materiale și manoperă de instalare. Astfel, fapta inculpatei de a accepta promisiunea unui folos precum și de a primi ulterior acest folos în momentul montării centralei termice și plății prețului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen., astfel că cererea de achitare, în baza art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen. , este neîntemeiată, cazul de casare casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. nefiind incident în cauză. Înalta Curte constată că în cauză nu este incident nici cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., invocat de parchet și de inculpată, pedeapsa aplicată de instanța de fond fiind corect individualizată, în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen. și este de natură să realizeze funcția de constrângere și reeducare, precum și scopul pedepsei, potrivit art. 52 C. pen. Nu este fondată nici critica formulată de parchet, în sensul că inculpata a fost obligată în mod greșit să plătească statului numai suma de 981,13 lei dobândită prin săvârșirea infracțiunii, deși foloasele necuvenite de care a beneficiat se ridică la suma de 2 396, 39 Ron, întrucât firma acorda discount-uri numai clienților fideli.

Astfel, având în vedere declarațiile martorilor A.B.S., H.Ș., dar mai ales înscrisul existent la dosarul cauzei ( fila 38 dos. i.f.) din care rezultă că SC N.T. SRL Miercurea Ciuc acorda un discount de 15% reducere oricărei persoane care cumpăra marfă la un preț mai mare de 1000 lei, instanța de fond a stabilit în mod corect cuantumul sumei dobândită de inculpată prin săvârșirea infracțiunii. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial Târgu Mureș și de intimata inculpată S.R.M. împotriva deciziei penale nr. 56/A din 25 septembrie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial Târgu Mureș și de intimata inculpată S.R.M. împotriva deciziei penale nr. 56/A din 25 septembrie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2009.