ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3979/2011

Asupra recursurilor de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 45 din 21 februarie 2011

pronunțată de Tribunalul Harghita în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea

încadrării juridice a infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 6, art. 7

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de luare de mită prevăzută

de art. 6, 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) și

(2) C. pen.

În baza art. 6, 7 alin.

(1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea

art. 74 lit. a), c) și 76 lit. c) C. pen. a fost condamnată inculpata K. (S.) I.

la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru 1 an.

În baza art. 81 C.

pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, în baza art. 82

C. pen. a fost fixat un termen de încercare de 4 ani, iar în baza art. 83 i s-a

atras atenția inculpatei asupra revocării suspendării condiționate a executării

pedepsei aplicate, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen. inculpatei i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit.

a), b) C. pen. pentru 1 an.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată ziua reținerii, respectiv începând din data

de 17 iunie 2009 până în data de 18 iunie 2009 și durata arestării preventive începând

cu data de 18 iunie 2009 până la data de 8 iulie 2009.

În baza art. 254

alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea în favoarea statului a sumei de 1.000 RON

și s-a mai dispus depunerea acesteia la Trezoreria statului, după rămânerea definitivă

a sentințe.

În baza art. 191 C. proc.

pen., a fost obligată inculpata să plătească cheltuieli judiciare statului.

Pentru a adopta această

soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:

Prin rechizitoriul Parchetului

Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Târgu-Mureș, inculpata K.I.,

a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, faptă

prevăzută de art. 6, 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 254

alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În fapt s-a reținut că

în cursul lunii iunie 2009, în calitate de inspector la D.G.F.P. Harghita - Serviciul

de Inspecție Fiscală, în cursul unui control efectuat la SC N.A. SRL Miercurea Ciuc,

a pretins în mod repetat și în baza aceleiași măsuri infracționale, sume de bani

de la C.I. - administrator al firmei, pentru a favoriza societatea, respectiv a

primit în datele de 11 iunie 2009 și 17 iunie 2009 sumele de 300 RON și 1.000 RON,

cea din urmă fiind găsită asupra sa în geantă în cursul flagrantului realizat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita.

În baza probelor administrate,

prima instanță a apreciat că nu s-a probat în cauză că inculpata a persistat în

a pretinde în mod continuu sau la intervale diferite și a altor sume de bani, astfel

că a considerat că săvârșirea infracțiunii nu îmbracă forma continuată. În aceste

condiții, în baza art. 334 C. proc. pen., a procedat la schimbarea încadrării juridice

a faptei prin înlăturarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Târgu Mureș, solicitând schimbarea

încadrării juridice a faptei prin reținerea art. 41 alin. (2) C. pen. și majorarea

pedepsei prin înlăturarea reținerii circumstanțelor atenuante. S-a mai solicitat,

sub aspectul pedepsei complementare, interzicerea și a drepturilor prev. de

art. 64 lit. c) C. pen.

Instanța de apel a apreciat

ca fiind întemeiat, în parte, apelul declarat de Parchet.

A reținut că din probele

administrate, respectiv declarațiile martorilor F.V. și K.E., rezultă fără echivoc

că inculpata, la data de 11 iunie 2009, a primit de la denunțătoarea C.I. suma de

300 RON, iar la aceeași dată, după ce a văzut că această sumă este prea mică în

raport cu suma solicitată privind rambursarea de TVA, a pretins suma de 4.500 RON,

din care, la data de 17 iunie 2009 a primit efectiv suma de 1.000 RON, fiind prinsă

în flagrant. Această faptă constituie infracțiunea de luare de mită în formă continuată

și nu în formă simplă, sens în care s-a apreciat ca fiind fondată critica Direcției

Naționale Anticorupție sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice a faptei.

Nu s-a apreciat ca întemeiată

solicitarea Parchetului de înlăturare a circumstanțelor atenuante și schimbare a

modalității de executare, care să se facă în regim de detenție.

Cu referire la pedeapsa

complementară, s-a reținut că prima instanță a aplicat interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru o perioadă de un an, dar aceste drepturi

nu au legătură cu comiterea faptei reținute în sarcina inculpatei, fiind însă absolut

necesară interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen., întrucât inculpata,

în calitate de inspector fiscal, în exercitarea atribuțiilor de control, a pretins

și primit diverse sume de bani de la denunțătoare.

În consecință, Curtea

de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin

decizia penală nr. 45/A din 24 iunie 2011 a admis apelul declarat de Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție -

Serviciul Teritorial Târgu Mureș împotriva sentinței penale nr. 45 din 21 februarie

2011 pronunțată de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. 2425/96/2009 și în consecință:

A desființat în parte

sentința atacată și, rejudecând cauza:

În baza art. 334 C. proc.

pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de luare de mită prev.

de art. 6, 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) și

(2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c) și art. 76 lit. c) C. pen. în infracțiunea

de luare de mită prev. de art. 6, 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la

art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 6, 7

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit.

c) C. pen., a condamnat pe inculpata K. (S.) I. la pedeapsa de 2 ani și 10 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată și

la interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen. pentru o perioadă de

1 an.

S-a fixat un termen de

încercare de 4 ani și 10 luni.

S-a eliminat din sentința

atacată dispozițiile art. 71 alin. (2) și art. 64 lit. a), b) C. pen.

S-au menținut celelalte

dispoziții din sentința atacată cu privire la suspendarea condiționată a executării

pedepsei, a deducerii reținerii și arestării preventive, a confiscării și a obligării

inculpatei la plata cheltuielilor judiciare.

Cheltuielile judiciare

în apel au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii

au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Târgu Mureș și inculpata K. (S.) I.

Parchetul a invocat cazul

de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând majorarea

pedepsei principale aplicate inculpatei, într-un cuantum care să reflecte gradul

de pericol social al faptei și care să fie executată în regim de detenție, menționarea

pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi și aplicarea pedepsei complementare

a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza a II-a, c) C. pen., pe

o durată mai mare.

Inculpata, a invocat,

de asemenea, cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., solicitând reducerea pedepsei.

Înalta Curte, analizând

decizia recurată, potrivit cazurilor de casare invocate de recurenți, precum și

conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciază ca fiind întemeiat

în parte recursul declarat de Parchet și ca neîntemeiat recursul declarat de inculpată.

Prima critică a Parchetului

vizează cuantumul pedepsei și modalitatea de executare a acesteia, susținându-se

netemeinicia reținerii circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen.,

în favoarea inculpatei și necesitatea executării pedepsei în regim de detenție.

Înalta Curte apreciază

aceste critici ca nefondate.

Reținerea circumstanței

atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. a fost pe deplin justificată de ambele

instanțe, motivată de împrejurarea că inculpata nu este cunoscută cu antecedente

penale, a lucrat timp de 20 ani ca inspector fiscal fără a avea abateri disciplinare,

s-a prezentat la toate termenele de judecată, a regretat sincer comiterea faptei.

Gravitatea și natura faptei

comise au determinat ca în apel să se dispună majorarea pedepsei aplicate în primă

instanță, de la 2 ani la 2 ani și 10 luni închisoare.

În condițiile incidenței

art. 74 lit. a) C. pen., se constată că s-a procedat la o coborâre redusă a pedepsei

sub minimul textului incriminator, care este de 3 ani, tocmai în considerarea modului

în care fapta a fost comisă.

Aceleași împrejurări,

precum și aspecte ce țin de statutul familial și social al inculpatei (trei copii

în întreținere, soțul grav bolnav) au condus, corect, instanțele la aprecierea că

nu este necesară „eliminarea inculpatei din societate pentru o perioadă”, așa cum

solicită Parchetul, scopurile pedepsei putând fi atinse și fără privarea acesteia

de libertate, în condițiile aplicării art. 81 C. pen.

Recursul Parchetului s-a

dovedit a fi întemeiat în ceea ce privește conținutul pedepsei complementare și

menționării aplicării pedepsei accesorii.

Interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen., se poate dispune, ca pedeapsă

complementară, chiar dacă nu există o legătură între infracțiunea săvârșită și drepturile

ce formează obiectul pedepsei, iar ca pedeapsă accesorie, aceasta se aplică de drept,

conform art. 71 alin. (2) C. pen., urmând ca în cazul suspendării condiționate a

executării pedepsei să se facă aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.

Pentru motivele arătate

mai sus, în analiza recursului Parchetului, privind cuantumul pedepsei, argumente

ce nu vor mai fi reluate, critica inculpatei pe acest aspect, dar prin care solicită

reducerea pedepsei, nu poate fi primită, Înalta Curte, apreciind ca fiind justă

și temeinică pedeapsa stabilită de instanța de apel.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite

recursul declarat de Parchet și va casa în parte decizia și sentința penală nr.

45/2011.

Rejudecând, se va aplica

inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64

lit. a) Teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 1 (un) an.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen. se va interzice inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64

lit. a) Teza a-II-a, b) și c) C. pen., ca pedeapsă accesorie, executarea acesteia

urmând a fi suspendată, conform art. 71 alin. (5) C. pen.

Se vor menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor recurate.

În baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatei va fi respins ca nefondat.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., inculpata va fi obligată la cheltuieli judiciare statului,

onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, urmând a fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională

Anticorupție - Serviciul Teritorial Târgu Mureș împotriva deciziei penale nr. 45/A

din 24 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Casează în parte decizia

recurată și sentința penală nr. 45 din 21 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul

Harghita, secția penală, și rejudecând:

Aplică inculpatei K. (S.)

I. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza

a-II-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 1 (un) an.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen. interzice inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) Teza a-II-a, b) și c) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate

a executării pedepsei închisorii.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor pronunțate în cauză.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de inculpata K. (S.) I.

Obligă recurenta inculpată

la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 50 RON reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 9 noiembrie 2011.