ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3402/2011

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului probator aflate în dosarul cauzei constată următoarele:

I.Tribunalul Giurgiu, secția penală, prin Sentința penală nr. 209 din 15 iunie 2010, în baza art. 302 rap. la art. 334 C. proc. pen. și art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei și consecutiv a condamnat pe inculpata S.M.R.  la pedeapsa principală de:

- 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus durata reținerii de 24 ore de la 11 martie 2009 la 12 martie 2009.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni stabilit conform art. 82 C. pen. S-a aplicat art. 359 alin. (1) C. proc. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus ca pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei să fie suspendată și executarea pedepsei accesorii.

S-a dispus restituirea sumei de 200 RON către martora denunțătoare.

Hotărând rezolvarea acțiunii penale prin condamnare în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. instanța a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 113/P/2009 din 18 august 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatei S.M.R. pentru comiterea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., ce s-a pretins a fi fost comisă prin aceea că în data de 11 martie 2009 în jurul orelor 9.30 a pretins și primit suma de 200 RON de la A.D. pentru ca, în calitate de medic la Spitalul Județean de Urgență Giurgiu să îi acorde asistența medicală necesară nepotului minor al martorei denunțătoare care se afla internată în secția de pediatrie (faptă ilicită a cărei existență a fost stabilită la urmărirea penală în baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de prindere în flagrant, fotografii judiciare operative, declarațiile inculpatei și ale martorilor A.D. și C.R.M., procese-verbale de confruntare și redare a convorbirilor purtate în mediul ambiental la data de 11 martie 2009 de către inculpată și martora denunțătoare).

În cursul cercetării judecătorești efectuate în condițiile art. 70 alin. (2), 171, 288 - 291 C. proc. pen. au fost administrate în ședință publică, nemijlocit și în mod contradictoriu probele în acuzare strânse la urmărirea penală, fiind audiată inculpata care s-a declarat nevinovată solicitând achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. cu motivarea că martora denunțătoare i-a introdus banii în buzunar fără știrea acesteia în momentul în care vorbea la telefon fiind chemată la o urgență.

Instanța, evaluând materialul probator administrat pe parcursul procesului penal în conformitate cu dispozițiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen. a reținut în fapt că la data de 07 martie 2009, martora C.R.M. a solicitat serviciul de ambulanță întrucât copilul său minor, A.G.V. se simțea rău, motiv pentru care a fost transportat la Spitalul Județean de Urgență Giurgiu și a fost consultat de inculpata S.M.R., în calitate de medic, care i-a prescris o rețetă și i-a recomandat să meargă acasă.

La data de 8 martie 2009, deoarece copilul se simțea în continuare rău, deși îi fusese administrat tratamentul prescris, s-a deplasat din nou la Spitalul Județean de Urgență Giurgiu unde după consultul medicului de gardă, fiind o zi de duminică, a fost internată cu copilul în secția de pediatrie.

În zilele de 9 și 10 martie 2009, deși martora C.R.M. a întrebat-o după fiecare vizită pe inculpata S.M.R. despre situația copilului, aceasta i-a răspuns de fiecare dacă să vină la cabinet pentru a discuta, sugerându-i astfel că dorește de la aceasta un folos material pentru a-și îndeplini îndatoririle de serviciu.

Întrucât martora C.R.M. o văzuse anterior pe una dintre pacientele din salon introducând în buzunarul halatului pe care îl purta inculpata suma de 50 RON, aceasta i-a telefonat martorei A.D., soacra sa, spunându-i să îi aducă o sumă de bani pentru a-i oferi medicului ca să fie determinată să îi acorde îngrijirile medicale adecvate copilului.

După denunțarea faptei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, pentru probarea activității infracționale, s-a procedat la marcarea criminalistică a sumei de 200 RON, compusă din bancnote de câte 50 RON care a fost înmânată martorei A.R.

În data de 11 martie 2009, în jurul orelor 9.30, martora A.R. s-a deplasat la cabinetul inculpatei S.M.R. cu care a purtat discuții, iar în acest timp i-a oferit inculpatei suma de 200 RON mai sus menționată, pe care aceasta a acceptat-o, asigurând-o apoi de faptul că nepotul său va fi îngrijit corespunzător.

Cu ocazia intrării în cabinet a organului de urmărire penală, asupra inculpatei a fost găsită suma de 200 RON care se afla în buzunarul stâng al halatului. În legătură cu acest fapt inițial, în declarația luată la data de 11 martie 2009 în prezența apărătorului ales, inculpata a arătat că martora denunțătoare „a scos ceva din buzunar și nu îmi amintesc dacă mi-a băgat sau nu în buzunar bancnotele sau Ie-a pus pe birou, întrucât mă grăbeam și nu am dat importanță acestui lucru", iar în instanță a susținut că denunțătoarea i-a strecurat banii în buzunar fără să observe.

Contrar susținerilor în apărare amintite, martora A.R. a declarat - această din urmă situație atestată și de celelalte probe în acuzare fiind aceea reținută de instanță - că a pus banii pe birou și au fost luați de acolo de către inculpată, fapt confirmat și de împrejurarea că la examinarea cu lampa UV a mâinilor inculpatei, s-a constatat că acestea prezentau urmele prafului fosforescent cu care au fost marcate bancnotele. În acest sens instanța a argumentat justificativ și că era greu ca inculpata să nu sesizeze că denunțătoarea i-a strecurat bancnotele în buzunar, în condițiile în care în birou se aflau doar inculpata și martora denunțătoare, iar după ce a primit banii, inculpata i-a spus denunțătoarei „mulțumesc", astfel cum rezultă din înregistrările în mediul ambiental.

În drept instanța a statuat că fapta inculpatei S.M.R. care în calitate de medic în cadrul secției de pediatrie a Spitalului Județean de Urgență Giurgiu, în data de 11 martie 2009, în jurul orelor 9.30, a primit de la martora A.D. suma de 200 RON pentru a-i acorda asistență medicală minorului A.G.V. în vârstă de un an, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. (având conținutul legal „fapta funcționarului care direct sau indirect pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu ..."), a cărei element material s-a consumat prin acceptarea primirii sumei de 200 RON în legătură cu exercitarea de către inculpată a atribuțiilor funcției sale de medic pediatru la Spitalul Județean de Urgență Giurgiu.

În consecință, instanța a respins cererea inculpatei de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 256 alin. (1) C. pen., în considerarea argumentului probatoriu sus-menționat și cu motivarea suplimentară că fapta acesteia de a accepta primirea sumei de bani după îndeplinirea în parte a unei îndatoriri de serviciu dar înainte de finalizare, constituie infracțiunea de luare de mită și nu aceea de primire de foloase necuvenite (modalitatea obiectivă sus-menționată a consumării infracțiunii de luare de mită - acceptarea primirii sumei de 200 RON - având loc în timp ce minorul era încă internat în spital și necesita în continuare îngrijiri medicale, ca remunerație necuvenită pentru îndeplinirea în continuare a actului medical).

De asemenea tribunalul a statuat că nu poate fi primită nici solicitarea de a se face aplicarea art. 18

1

C. pen., deoarece fapta ilicită săvârșită de inculpată în împrejurările anterior arătate prezintă gradul de pericol social concret specific infracțiunii de luare de mită.

La individualizarea pedepsei s-a făcut aplicarea prevederilor art. 72 C. pen., avându-se în vedere în acest sens gradul de pericol social al faptei, împrejurările comiterii acesteia, limitele de pedeapsă de la 3 la 12 ani închisoare stabilite în dispozițiile speciale ale art. 254 alin. (1) C. pen., dar și circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. evidențiate prin conduita bună anterioară, lipsa de antecedente penale, aprecierile pozitive la locul de muncă și în societate potrivit caracterizărilor în acest sens depuse la dosar de către inculpată, elemente de individualizare cumulate în baza cărora pedeapsa principală a fost stabilită la cuantumul de 3 luni închisoare, dispunându-se totodată și suspendarea condiționată a executării acesteia pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni în conformitate cu dispozițiile art. 81 și următoarele C. pen.

Referitor la aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi prevăzută prin dispozițiile speciale din art. 254 alin. (1) C. pen., posibilitatea aplicării acesteia în speță a fost exclusă avându-se în vedere cuantumul pedepsei închisorii anterior arătate de natură a atrage incidența art. 65 alin. (3) C. pen. potrivit cărora aplicarea acestei sancțiuni complementare este funcție și de stabilirea unei pedepse principale având cuantumul de cel puțin 2 ani.

II. Împotriva Sentinței penale nr. 209 din 15 iunie 2010 a Tribunalului Giurgiu, secția penală, apreciată ca netemeinică și respectiv nelegală au declarat în termen apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu și inculpata S.M.R.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu a solicitat „majorarea cuantumului pedepsei închisorii aplicate inculpatei și a termenului de încercare, cu menținerea modalității suspendării condiționate a pedepsei prin reaprecierea în acest sens a criteriilor de individualizare din art. 72 C. pen.

Inculpata a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 256 C. pen., cu motivarea că a acceptat primirea sumei de 200 RON, ca o recompensă, după încheierea exercitării atribuțiilor de serviciu pediatru la Spitalul Giurgiu ocazionate de asistența medicală a minorului A.G.V. În subsidiar, considerând că fapta amintită în raport de modalitatea și împrejurările în care a fost comisă este lipsită de pericol social concret infracțional a cerut achitarea în baza art. 18

1

C. pen. rap. la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin Decizia penală nr. 70/A din 10 martie 2011 în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate apelurile în cauză menținând ca legală și temeinică sentința atacată, pentru argumentele probatorii justificative din expunerea acesteia, preluate în totalitate și de instanța de control judiciar amintită.

III. Recursul în termen împotriva deciziei amintite declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București reiterând critica de netemeinicie din apel (majorarea cuantumului pedepsei închisorii aplicate inculpatei și a termenului de încercare, cu menținerea modalității suspendării condiționate a pedepsei) la care s-a adăugat suplimentar și aceea privind aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a b și c C. pen. („dreptul de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii") - circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. - este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

Conform art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. „hotărârile sunt supuse casării" și atunci „când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen." în speță, Înalta Curte examinând motivul de netemeinicie privind majorarea pedepsei a închisorii în cuantum de 3 luni aplicate inculpatei de primă instanță pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și (2) și 76 alin. (1) lit. c) C. pen. încadrare juridică necontestată de procuror inclusiv sub aspectul reținerii circumstanțelor atenuante judiciare - pedeapsă menținută în apel - apreciază la rândul său că această modificare a hotărârii este nejustificată întrucât în cauză operațiunea judiciară amintită a fost efectuată în concordanță cu prevederile art. 72 C. pen., luându-se în considerare atât fapta ilicită ca atare - în raport cu modalitatea și împrejurările în care a fost comisă constând în acceptarea primirii sumei de 200 RON după îndeplinirea în parte a îndatoririlor de serviciu de medic pediatru dar înainte de finalizare acestora - cât și circumstanțele personale ale inculpatei, medic pediatru cu o conduită profesională anterioară pozitivă, lipsită de antecedente penale, în vârstă de 65 ani.

Pentru considerentele arătate în sentință a căror repetare se apreciază a nu mai fi necesară aplicarea în cauză a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi nu este posibilă în raport cu dispozițiile imperative în acest sens ale art. 65 alin. (3) C. pen.

În consecință în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 70/A din 10 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe intimata inculpată S.M.R.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 70/A din 10 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe intimata inculpată S.M.R.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 04 octombrie 2011.

Procesat de GGC - NN