ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3571/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Călărași, prin sentința

civilă nr. 385, pronunțată la 4 septembrie 2000, a admis acțiunea reclamantei

SC R.A.I. SA București, împotriva pârâtei SC P.R. SA Călărași și a obligat-o pe

aceasta să plătească reclamantei suma de 7.115.871 lei, reprezentând

contravaloarea ratelor restante, plus 13.400.106 lei dobânzi penalizatoare și

1.716.278 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut că, în baza unui contract de vânzare-cumpărare, pârâta a

cumpărat de la SC D.A.R. SA un autoturism, prin intermediul SC S.E. SRL

Călărași, obligându-se să achite, timp de 5 ani, o rată lunară de 264 dolari

S.U.A., în lei, la cursul leu-dolar stabilit de B.N.R.

Potrivit contractului, în caz de

neplată a sumei scadente, vânzătorul este îndreptățit să urmărească încasarea

sumei datorate, cu dobândă penalizatoare de 0,4% pe zi întârziere.

În baza contractului de asigurare a

riscului de neplată, societatea reclamantă s-a subrogat în toate drepturile

asiguratului, inclusiv dreptul de a pretinde dobânda penalizatoare.

Reclamanta a făcut dovada că a

achitat asiguratului, SC D.A.R. SA, suma de 11.678.071 lei, riscul de plată, pentru

pârâta SC P.R. SRL Călărași.

Curtea de Apel București, secția

VI-a comercială, prin decizia civilă nr. 406, pronunțată la 22 martie 2001, în

dosarul nr. 4072/2000, a respins, ca tardiv motivat, apelul declarat de

societatea pârâtă împotriva sentinței tribunalului.

Împotriva acestei decizii,

apelanta-pârâtă a declarat recurs.

Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ., recurenta critică decizia atacată, pe care o consideră

pronunțată cu aplicarea greșită a legii, pe de-o parte, pentru că a solicitat

repunerea în termen, cerere nesusținută, având în vedere abrogarea prevederilor

O.G. nr. 13/1998 din O.U.G. nr. 290/2000, iar pe de altă parte, pentru că

instanța avea obligația să verifice, din oficiu, legalitatea sentinței, fără a

ține cont de tardiva motivare a acestuia.

Recursul declarat de societatea

pârâtă nu este fondat.

Instanța de apel a reținut corect,

în motivarea deciziei atacate, că, la data declarării apelului, potrivit art. 288

1

C. proc. civ., în redactarea dată de O.G. nr. 13/1998, motivarea apelului în

fapt și în drept, era obligatorie, la fel ca și prezentarea dovezilor în

susținerea acestuia, într-un termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii

atacate.

O.U.G. nr. 290/2000 nu putea fi

avută în vedere de instanța de apel, deoarece aceasta nu era în vigoare la data

declarării apelului.

Cererea de repunere în termen,

formulată de apelanta-pârâtă nu a fost pusă în discuția părților, pentru că

aceasta a declarat că nu o mai susține.

În aceste împrejurări, în baza

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de pârâtă, urmează să

fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC P.R. SA Călărași, împotriva deciziei nr. 406 din 22 martie 2001, pronunțată

de Curtea de Apel București, secția VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 18 septembrie 2003.