ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3571/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Călărași, prin sentința civilă nr. 385, pronunțată la 4 septembrie 2000, a admis acțiunea reclamantei SC R.A.I. SA București, împotriva pârâtei SC P.R. SA Călărași și a obligat-o pe aceasta să plătească reclamantei suma de 7.115.871 lei, reprezentând contravaloarea ratelor restante, plus 13.400.106 lei dobânzi penalizatoare și 1.716.278 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, în baza unui contract de vânzare-cumpărare, pârâta a cumpărat de la SC D.A.R. SA un autoturism, prin intermediul SC S.E. SRL Călărași, obligându-se să achite, timp de 5 ani, o rată lunară de 264 dolari S.U.A., în lei, la cursul leu-dolar stabilit de B.N.R.

Potrivit contractului, în caz de neplată a sumei scadente, vânzătorul este îndreptățit să urmărească încasarea sumei datorate, cu dobândă penalizatoare de 0,4% pe zi întârziere. În baza contractului de asigurare a riscului de neplată, societatea reclamantă s-a subrogat în toate drepturile asiguratului, inclusiv dreptul de a pretinde dobânda penalizatoare. Reclamanta a făcut dovada că a achitat asiguratului, SC D.A.R. SA, suma de 11.678.071 lei, riscul de plată, pentru pârâta SC P.R. SRL Călărași. Curtea de Apel București, secția VI-a comercială, prin decizia civilă nr. 406, pronunțată la 22 martie 2001, în dosarul nr. 4072/2000, a respins, ca tardiv motivat, apelul declarat de societatea pârâtă împotriva sentinței tribunalului.

Împotriva acestei decizii, apelanta-pârâtă a declarat recurs. Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta critică decizia atacată, pe care o consideră pronunțată cu aplicarea greșită a legii, pe de-o parte, pentru că a solicitat repunerea în termen, cerere nesusținută, având în vedere abrogarea prevederilor O.G. nr. 13/1998 din O.U.G. nr. 290/2000, iar pe de altă parte, pentru că instanța avea obligația să verifice, din oficiu, legalitatea sentinței, fără a ține cont de tardiva motivare a acestuia. Recursul declarat de societatea pârâtă nu este fondat. Instanța de apel a reținut corect, în motivarea deciziei atacate, că, la data declarării apelului, potrivit art. 288 1 C. proc.

civ., în redactarea dată de O.G. nr. 13/1998, motivarea apelului în fapt și în drept, era obligatorie, la fel ca și prezentarea dovezilor în susținerea acestuia, într-un termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate. O.U.G. nr. 290/2000 nu putea fi avută în vedere de instanța de apel, deoarece aceasta nu era în vigoare la data declarării apelului. Cererea de repunere în termen, formulată de apelanta-pârâtă nu a fost pusă în discuția părților, pentru că aceasta a declarat că nu o mai susține. În aceste împrejurări, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de pârâtă, urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC P.R. SA Călărași, împotriva deciziei nr. 406 din 22 martie 2001, pronunțată de Curtea de Apel București, secția VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 18 septembrie 2003.