ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1426/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința recurată, sentința

civilă nr. 852, pronunțată la data de 9 iunie 2003 în dosarul nr. 649/2003,

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins ca

nefondată, acțiunea formulată de reclamanta S.N. T.R. SA București, în

contradictoriu cu Consiliul Concurenței.

Pentru a pronunța această soluție, curtea

de apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin decizia nr. 11 din 4 februarie

2003, Plenul Consiliului Concurenței a constatat că S.N. T.R. SA București se

face vinovată de încălcarea dispozițiilor art. 6 lit. a), b), c) și d) din

Legea nr. 21/1996, prin folosirea în mod abuziv a poziției dominante deținute

pe piața țigaretelor din Români,a prin impunerea prețurilor de vânzare la

nivelul tuturor verigilor lanțului de comercializare, limitarea distribuției

țigaretelor sale, în dezavantajul consumatorilor, aplicarea unor condiții

inegale la prestații echivalente, prin revizuirea fără motive rezonabile, a

contractelor de distribuție pe parcursul anului 1999 și prin favorizarea SC T.D.G.

SRL, pe parcursul anului 2000.

A mai constatat că S.N. T.R. SA

București, la data de 11 iunie 1999, și alți 24 distribuitori exclusivi, au

semnat un protocol, semnat ulterior și de alți 7 distribuitori, prin care s-a

realizat o înțelegere expresă de fixare concertată a prețurilor între S.N. T.R.

și acești distribuitori, încălcând astfel prevederile art. 5 alin. (1) din

Legea nr. 21/1996.

În contestația adresată instanței de

fond, S.N. T.R. SA a susținut că procedura de selecție a distribuitorilor s-a

făcut în mod transparent prin publicitate într-un ziar de audiență națională,

că în perioada anilor 1999 – 2002, deținea numai 40% din piața cantitativă și,

respectiv, 25% din piața valorică a țigaretelor din România, neavând o poziție

dominantă.

A mai susținut că nu a impus

distribuitorilor exclusivi, prețuri unice, Protocolul semnat la data de 11

iunie 1999, la Târgu Jiu nefiind semnat din partea S.N. T.R. SA, de către o

persoană abilitată în acest sens.

În considerentele hotărârii

pronunțate, instanța de fond a motivat că autoritatea administrativă pârâtă a

stabilit în mod corect că S.N. T.R. SA a avut o poziție dominantă pe segmentul

țigaretelor de calitate submedie și populară, deținând o cotă de 70%.

A mai motivat că în mod corect

Consiliul Concurenței a reținut că Protocolul semnat la data de 11 iunie 1999 a avut ca scop și ca rezultat, fixarea unor prețuri unice pe piața de distribuție, fiind astfel

încălcate prevederile art. 6 lit. a) - d) și art. 5 alin. (1) lit. a), c) și g)

din Legea nr. 21/1996, care interzic abuzul de poziție dominantă sub diferite

forme și înțelegerile de fixare concertată a prețurilor care denaturează libera

concurență.

A mai motivat că, urmare a acestei

înțelegeri, S.N. T.R. SA a reziliat în cursul anului 1999, contractele de

distribuție, cu distribuitorii care nu semnaseră Protocolul din data de 11

iunie 1999, de la Târgu Jiu.

Împotriva acestei soluții a formulat

recurs S.N. T.R. SA, susținând, în esență, că instanța de fond a pronunțat o

soluție casabilă, în condițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Astfel, a susținut că S.N. T.R. SA a

reziliat contractele cu unii distribuitori, ca urmare a nerespectării de către

aceștia, a clauzelor contractuale; că Protocolul din 11 iunie 1999 nu are

valoarea unei înțelegeri de fixare a unui preț unic; că nu a impus condiții

discriminatorii între distribuitori; că în locul contractelor reziliate, au

fost încheiate în mod transparent, alte contracte de distribuție.

Recursul este nefondat.

Deși recursul de față a fost

încadrat de recurentă, în prevederile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., criticile formulate sunt, în alți termeni, susțineri făcute în contestația adresată

instanței de fond.

În baza probelor administrate în

faza investigațiilor făcute de Consiliul Concurenței, a susținerilor făcute în

faza de judecată, instanța de recurs reține că soluția instanței de fond și

actul administrativ atacat sunt legale și temeinice.

Astfel, în mod judicios a reținut

instanța de fond că S.N. T.R. SA a deținut în anii 1999 – 2000, poziția dominantă

pe piața țigaretelor de calitate submedie și populară și că a abuzat de această

poziție, prin impunerea unui preț unic la nivelul lanțului de distribuire și de

condiții discriminatorii între distribuitori, în raport cu respectarea

Protocolului din 11 iunie 1999, de la Târgu Jiu.

De asemenea, a reținut în mod corect

că scopul și efectele acelui Protocol au fost în sensul fixării unui preț unic

pe piața de distribuție și că astfel, au fost încălcate prevederile art. 5 și 6

din Legea nr. 21/1996.

În concluzie, rezultă că susținerile

recurentei sunt neîntemeiate, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.N. T.R.

SA București împotriva sentinței civile nr. 852 din 9 iunie 2003 a Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 aprilie 2004.