ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4259/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 4 august 1998, reclamanta S.C. A. S.A. Filiași a solicitat obligarea pârâtei D.G.F.P.C.F. Dolj și C.F. Filiași la plata sumei de 408.840.517 lei reprezentând TVA deductibil nerambursat, cu cheltuieli de judecată. Pârâta a formulat cerere reconvențională și a solicitat obligarea reclamantei la restituirea sumei de 263.000.316 lei TVA nerambursat aferent perioadei 1 aprilie 1995- iulie 1996. Tribunalul Dolj prin sentința civilă nr. 1314 din 15 septembrie 1998 a declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea Curții de Apel Craiova și a reținut că reclamanta trebuia să urmeze o procedură specială prevăzută de art. 37 din O.G.

nr. 3/1992 pentru acțiunile de contencios administrativ. Prin sentința nr. 304 din 13 iulie 1999 Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea reclamantei cu motivarea că aceasta a funcționat din punct de vedere fiscal ca persoană juridică, și-a menținut calitatea de plătitor de TVA, situație în care nu putea să solicite scutire de plată a TVA. Curtea Supremă de Justiție a admis recursul declarat de reclamantă prin decizia nr. 1224 din 4 aprilie 2000 împotriva sus menționatei sentințe pe care a casat-o și a trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului Dolj. S-a reținut de instanță că obiectul acțiunii este patrimoniul care nu pune în discuție legalitatea unui act administrativ de autoritate sau a unui act administrativ jurisdicțional care atrage competența instanțelor de drept comun.

Reclamanta și-a majorat pretențiile la suma de 1.203.217.642 lei reprezentând TVA deductibil nerambursat la indicele de devalorizare a monedei naționale de la data efectuării plății și la 48.859.353 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și onorariu de avocat. Prin sentința nr. 1480 din 3 noiembrie 2000 Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea reclamantei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin hotărârea nr. 5/1995 a Consiliului Local Filiași regia a fost reorganizată ca „Sector Servicii Publice”, dar aceasta a fost anulată în luna octombrie 1997. Că reclamanta a beneficiat de deducere TVA numai în perioada 1 aprilie 1995 - iulie 1996, nu și ulterior respectiv iulie 1996 - octombrie 1997. Instanța a stabilit că Sectorul Servicii Publice a aparținut de Consiliul Local Filiași care nu este plătitor de TVA, iar pe de altă parte pentru a fi scutit de această taxă trebuia obținut avizul Ministerului Finanțelor. Cu privire la cererea reconvențională s-a reținut că H.G. nr. 1178 din 27 noiembrie 1996 de aprobare a Normelor Metodologice TVA nu retroactivează așa încât nu se aplică perioadei ce face obiectul acestei cereri.

Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 992 din 31 octombrie 2001 a admis apelul reclamantei și a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă, a schimbat sentința tribunalului în sensul că a admis acțiunea, a respins cererea reconvențională și a obligat pârâta la 408.840.517 lei actualizată cu indicele de inflație de la data introducerii acțiunii 4 august 1998 și până la executare și la 66.894.529 lei cheltuieli de judecată. Instanța de apel a reținut că R.A.G.C.L. Filiași a fost înregistrată ca persoană juridică în Registrul Comerțului încă din anul 1991 și în evidențele fiscale ca plătitor de TVA de la 28 noiembrie 1992 conform certificatului de înregistrare fiscală.

Referitor la cererea reconvențională, s-a stabilit că în mod corect instanța de fond a respins-o întrucât rambursarea sumei de 236.000.316 lei de la bugetul statului către reclamantă în baza deconturilor lunare de TVA pentru perioada aprilie 1995 - iunie 1996 a fost corectă și a avut la bază prevederile O.G. nr. 3/1992 așa cum a reținut și expertul contabil. Reclamanta a fost prejudiciată prin nerambursarea de la bugetul statului a TVA deductibil cuvenit pentru perioada iunie 1996 - octombrie 1997 în valoare actualizată de 1.203.217.642 lei și a făcut dovada cu acte că a îndeplinit condiția ținerii separate a evidenței contabile cerute pentru rambursarea acestuia. D.G.F.P. Dolj în nume propriu și în numele Administrației Finanțelor Publice Filiași a declarat recurs și a susținut că decizia instanței de apel este nelegală și netemeinică.

A arătat recurenta că în mod greșit instanța a reținut că R.A.G.C.L. Filiași și Sectorul Servicii Publice Filiași sunt una și aceeași persoană juridică, iar acesta din urmă nu avea calitatea de plătitor de TVA. În cel de-al doilea motiv recurenta a susținut că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii întrucât instanța a ignorat dispozițiile art. 25 lit. a) din decizia nr. 9 din 23 iulie 1997 a Ministerului Finanțelor care prevăd că subunitățile unei unități de bază neplătitoare de TVA ce doresc să obțină această calitate, au obligația de a avea avizul Direcției Generale a Impozitelor Indirecte din cadrul Ministerului Finanțelor. Cum Sectorul Servicii Publice nu a obținut acest aviz, nu putea avea calitatea de plătitor de TVA și nu era îndreptățit la rambursarea sumei pretinsă în litigiul dedus judecății.

Prin întâmpinare, intimata S.C. A. S.A. Filiași a solicitat respingerea recursului întrucât reclamanta reorganizată prin hotărârea nr. 5 din 23 februarie 1995 a Consiliului Local Filiași ca Sector Servicii Publice al acestui consiliu, în prezent S.C. A. S.A. Filiași a figurat în evidențele organelor fiscale ca persoană juridică plătitoare de TVA în mod neîntrerupt și este îndreptățită la rambursarea acestuia. Recursul nu este fondat. Reclamanta R.A.G.C.L. Filiași a fost înregistrată ca persoană juridică în Registrul Comerțului la 18 februarie 199 conform certificatului de înmatriculare și ulterior în evidențele fiscale potrivit certificatului de înregistrare fiscală. Prin hotărârea nr. 5 din 23 februarie 1995 a Consiliului Local Filiași reclamanta a fost reorganizată în „Sector Servicii Publice” cu sediul în orașul Filiași.

Această hotărâre a fost anulată printr-o altă hotărâre nr. 39 din 10 octombrie 1997 a aceluiași Consiliu Local Filiași și s-a revenit la vechea formă de reorganizare, respectiv R.A.G.C.L. Filiași conform deciziei nr. 62/1991 a Prefectului Județ Dolj. Susținerea recurentei că Sectorul Servicii Publice nu este una și aceeași persoană juridică cu R.A.G.C.L. Filiași, va fi înlăturată, cât timp de la data înmatriculării acesteia din urmă nu a fost radiată așa cum rezultă din adresa nr. 9087 din 17 decembrie 1997. Pe de altă parte, din adresa nr. 47179 din 10 noiembrie 1998 emisă de Ministerul Finanțelor - Direcția Generală Legislație Impozite Indirecte rezultă că la data reorganizării reclamantei în Sector Servicii Publice, aceasta îndeplinea condițiile de plătitor de TVA, nu avea obligația să solicite scoaterea din evidență și nu putea să beneficieze de scutirea prevăzută de art. 6 lit. a), k) din O.G.

nr. 3/1992. A fost îndeplinită și cealaltă condiție a ținerii separate a evidenței contabile cerută de lege pentru rambursarea TVA deductibil, așa cum rezultă din adresa nr. 39904 din 1 octombrie 1997 a D.G.F.P.C.F.S. Din concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat la instanța de apel și la care nu s-au formulat obiecțiuni rezultă că pentru perioada iunie 1996- octombrie 1997 ce formează obiectul litigiului dedus judecății reclamantei S.C. A. S.A. Filiași (fostă R.A.G.C.L.) în mod nelegal, prin nerespectarea O.G. nr. 3/1992 nu i s-a rambursat de la bugetul statului TVA deductibil ce i se cuvenea pe perioada iunie 1996- octombrie 1997 de 408.840.517 lei, în valoare reactualizată de 1.203.217.642 lei.

Că această sumă este datorată rezultă și din adresa nr. 7848 din12 septembrie 2002 a Administrației Finanțelor Publice Oraș Filiași care a comunicat reclamantei că această sumă și cheltuielile de judecată vor fi achitate ulterior. Referitor la cererea reconvențională în mod corect instanța de apel a respins-o, întrucât reclamanta care avea calitatea de plătitor de TVA și i s-a rambursat suma de 236.000.316 lei de la bugetul statului reprezentând TVA deductibil pe perioada aprilie 1995 - iunie 1996 conform O.G. nr. 3/1992, așa cum rezultă și din raportul de expertiză contabilă. Nici cel de-al doilea motiv de recurs care se referă la ignorarea dispoziției art. 25 lit. a) din decizia 9 din 23 iulie 1997 a Ministerului Finanțelor nu este întemeiat.

Aceasta prevede că pentru subunitățile unei unități de bază neplătitoare de TVA care doresc să obțină această calitate are obligația de a avea avizul Direcției Generale a Impozitelor Indirecte din Ministerul Finanțelor. În speță, Sectorul Servicii Publice avea calitatea de plătitor de TVA, așa încât nu sunt incidente dispozițiile art. 25 lit. a) din decizia 9 din 23 iulie 1997 a Ministerului Finanțelor. Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că decizia instanței de apel este legală și temeinică și urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele S.G.F.P. Dolj și Administrația Finanțelor Publice Filiași împotriva deciziei nr. 992 din 31 octombrie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2003.