ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4259/2003

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 4 august 1998,

reclamanta S.C. A. S.A. Filiași a solicitat obligarea pârâtei D.G.F.P.C.F. Dolj

și C.F. Filiași la plata sumei de 408.840.517 lei reprezentând TVA deductibil

nerambursat, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta a formulat cerere reconvențională și a

solicitat obligarea reclamantei la restituirea sumei de 263.000.316 lei TVA

nerambursat aferent perioadei 1 aprilie 1995- iulie 1996.

Tribunalul Dolj prin sentința civilă nr. 1314

din 15 septembrie 1998 a declinat competența de soluționare a litigiului în

favoarea Curții de Apel Craiova și a reținut că reclamanta trebuia să urmeze o

procedură specială prevăzută de art. 37 din O.G. nr. 3/1992 pentru acțiunile de

contencios administrativ.

Prin sentința nr. 304 din 13 iulie 1999 Curtea de

Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea

reclamantei cu motivarea că aceasta a funcționat din punct de vedere fiscal ca

persoană juridică, și-a menținut calitatea de plătitor de TVA, situație în care

nu putea să solicite scutire de plată a TVA.

Curtea Supremă de Justiție a admis recursul

declarat de reclamantă prin decizia nr. 1224 din 4 aprilie 2000 împotriva sus

menționatei sentințe pe care a casat-o și a trimis cauza spre competentă

soluționare Tribunalului Dolj.

S-a reținut de instanță că obiectul acțiunii

este patrimoniul care nu pune în discuție legalitatea unui act administrativ de

autoritate sau a unui act administrativ jurisdicțional care atrage competența

instanțelor de drept comun.

Reclamanta și-a majorat pretențiile la suma de

1.203.217.642 lei reprezentând TVA deductibil nerambursat la indicele de

devalorizare a monedei naționale de la data efectuării plății și la 48.859.353

lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și onorariu de avocat.

Prin sentința nr. 1480 din 3 noiembrie 2000

Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, a respins

acțiunea reclamantei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut că prin hotărârea nr. 5/1995 a Consiliului Local Filiași regia a fost

reorganizată ca „Sector Servicii Publice”, dar aceasta a fost anulată în luna

octombrie 1997. Că reclamanta a beneficiat de deducere TVA numai în perioada 1

aprilie 1995 - iulie 1996, nu și ulterior respectiv iulie 1996 - octombrie

1997.

Instanța a stabilit că Sectorul Servicii Publice

a aparținut de Consiliul Local Filiași care nu este plătitor de TVA, iar pe de

altă parte pentru a fi scutit de această taxă trebuia obținut avizul

Ministerului Finanțelor.

Cu privire la cererea reconvențională s-a reținut

că H.G. nr. 1178 din 27 noiembrie 1996 de aprobare a Normelor Metodologice TVA

nu retroactivează așa încât nu se aplică perioadei ce face obiectul acestei

cereri.

Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin

decizia nr. 992 din 31 octombrie 2001 a admis apelul reclamantei și a respins

ca nefondat apelul declarat de pârâtă, a schimbat sentința tribunalului în

sensul că a admis acțiunea, a respins cererea reconvențională și a obligat

pârâta la 408.840.517 lei actualizată cu indicele de inflație de la data

introducerii acțiunii 4 august 1998 și până la executare și la 66.894.529 lei

cheltuieli de judecată.

Instanța de apel a reținut că R.A.G.C.L. Filiași

a fost înregistrată ca persoană juridică în Registrul Comerțului încă din anul

1991 și în evidențele fiscale ca plătitor de TVA de la 28 noiembrie 1992

conform certificatului de înregistrare fiscală.

Referitor la cererea

reconvențională, s-a stabilit că în mod corect instanța de fond a respins-o

întrucât rambursarea sumei de 236.000.316 lei de la bugetul statului către

reclamantă în baza deconturilor lunare de TVA pentru perioada aprilie 1995 -

iunie 1996 a fost corectă și a avut la bază prevederile O.G. nr. 3/1992 așa cum

a reținut și expertul contabil.

Reclamanta a fost prejudiciată prin nerambursarea

de la bugetul statului a TVA deductibil cuvenit pentru perioada iunie 1996 - octombrie

1997 în valoare actualizată de 1.203.217.642 lei și a făcut dovada cu acte că a

îndeplinit condiția ținerii separate a evidenței contabile cerute pentru

rambursarea acestuia.

D.G.F.P. Dolj în nume propriu și în numele

Administrației Finanțelor Publice Filiași a declarat recurs și a susținut că

decizia instanței de apel este nelegală și netemeinică.

A arătat recurenta că în mod greșit instanța a

reținut că R.A.G.C.L. Filiași și Sectorul Servicii Publice Filiași sunt una și

aceeași persoană juridică, iar acesta din urmă nu avea calitatea de plătitor de

TVA.

În cel de-al doilea motiv recurenta a susținut

că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii întrucât instanța a

ignorat dispozițiile art. 25 lit. a) din decizia nr. 9 din 23 iulie 1997 a

Ministerului Finanțelor care prevăd că subunitățile unei unități de bază

neplătitoare de TVA ce doresc să obțină această calitate, au obligația de a

avea avizul Direcției Generale a Impozitelor Indirecte din cadrul Ministerului

Finanțelor.

Cum Sectorul Servicii Publice nu a obținut acest

aviz, nu putea avea calitatea de plătitor de TVA și nu era îndreptățit la

rambursarea sumei pretinsă în litigiul dedus judecății.

Prin întâmpinare, intimata S.C. A. S.A. Filiași

a solicitat respingerea recursului întrucât reclamanta reorganizată prin

hotărârea nr. 5 din 23 februarie 1995 a Consiliului Local Filiași ca Sector

Servicii Publice al acestui consiliu, în prezent S.C. A. S.A. Filiași a figurat

în evidențele organelor fiscale ca persoană juridică plătitoare de TVA în mod

neîntrerupt și este îndreptățită la rambursarea acestuia.

Recursul nu este fondat.

Reclamanta R.A.G.C.L. Filiași a fost

înregistrată ca persoană juridică în Registrul Comerțului la 18 februarie 199 conform

certificatului de înmatriculare și ulterior în evidențele fiscale potrivit

certificatului de înregistrare fiscală.

Prin hotărârea nr. 5 din 23 februarie 1995 a

Consiliului Local Filiași reclamanta a fost reorganizată în „Sector Servicii

Publice” cu sediul în orașul Filiași.

Această hotărâre a fost anulată printr-o altă

hotărâre nr. 39 din 10 octombrie 1997 a aceluiași Consiliu Local Filiași și s-a

revenit la vechea formă de reorganizare, respectiv R.A.G.C.L. Filiași conform

deciziei nr. 62/1991 a Prefectului Județ Dolj.

Susținerea recurentei că Sectorul Servicii

Publice nu este una și aceeași persoană juridică cu R.A.G.C.L. Filiași, va fi

înlăturată, cât timp de la data înmatriculării acesteia din urmă nu a fost

radiată așa cum rezultă din adresa nr. 9087 din 17 decembrie 1997.

Pe de altă parte, din adresa nr. 47179 din 10

noiembrie 1998 emisă de Ministerul Finanțelor - Direcția Generală Legislație

Impozite Indirecte rezultă că la data reorganizării reclamantei în Sector

Servicii Publice, aceasta îndeplinea condițiile de plătitor de TVA, nu avea

obligația să solicite scoaterea din evidență și nu putea să beneficieze de

scutirea prevăzută de art. 6 lit. a), k) din O.G. nr. 3/1992.

A fost îndeplinită și cealaltă condiție a

ținerii separate a evidenței contabile cerută de lege pentru rambursarea TVA

deductibil, așa cum rezultă din adresa nr. 39904 din 1 octombrie 1997 a D.G.F.P.C.F.S.

Din concluziile raportului de expertiză

contabilă efectuat la instanța de apel și la care nu s-au formulat obiecțiuni

rezultă că pentru perioada iunie 1996- octombrie 1997 ce formează obiectul

litigiului dedus judecății reclamantei S.C. A. S.A. Filiași (fostă R.A.G.C.L.)

în mod nelegal, prin nerespectarea O.G. nr. 3/1992 nu i s-a rambursat de la

bugetul statului TVA deductibil ce i se cuvenea pe perioada iunie 1996-

octombrie 1997 de 408.840.517 lei, în valoare reactualizată de 1.203.217.642

lei.

Că această sumă este datorată rezultă și din

adresa nr. 7848 din12 septembrie 2002 a Administrației Finanțelor Publice Oraș

Filiași care a comunicat reclamantei că această sumă și cheltuielile de

judecată vor fi achitate ulterior.

Referitor la cererea reconvențională în mod

corect instanța de apel a respins-o, întrucât reclamanta care avea calitatea de

plătitor de TVA și i s-a rambursat suma de 236.000.316 lei de la bugetul

statului reprezentând TVA deductibil pe perioada aprilie 1995 - iunie 1996

conform O.G. nr. 3/1992, așa cum rezultă și din raportul de expertiză

contabilă.

Nici cel de-al doilea motiv de recurs care se

referă la ignorarea dispoziției art. 25 lit. a) din decizia 9 din 23 iulie 1997

a Ministerului Finanțelor nu este întemeiat.

Aceasta prevede că pentru subunitățile unei

unități de bază neplătitoare de TVA care doresc să obțină această calitate are

obligația de a avea avizul Direcției Generale a Impozitelor Indirecte din

Ministerul Finanțelor.

În speță, Sectorul Servicii Publice avea

calitatea de plătitor de TVA, așa încât nu sunt incidente dispozițiile art. 25

lit. a) din decizia 9 din 23 iulie 1997 a Ministerului Finanțelor.

Pentru toate aceste considerente, Curtea

constată că decizia instanței de apel este legală și temeinică și urmează ca

potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să respingă ca nefondat recursul

declarat de pârâte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtele S.G.F.P. Dolj și Administrația Finanțelor Publice Filiași

împotriva deciziei nr. 992 din 31 octombrie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 5 noiembrie 2003.