ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1764/2003

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 1142 din 26.11.2002,

Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins ca inadmisibilă cererea

de revizuire a sentinței penale nr. 524/2000 pronunțată de Tribunalul

București, secția a II-a penală, formulată de condamnatul G.A.

Tribunalul a reținut că motivele

invocate de condamnat în cele două cereri de revizuire (reaudierea martorilor

din lucrări și a celor propuși de el și testarea sa și a părții civile la

poligraf, precum și neadevărul declarat de martori, care nu au fost condamnați

pentru mărturie mincinoasă) nu sunt motive legale de revizuire, nefiind

prevăzute de art. 394 C. proc. pen. printre cazurile de revizuire a unei

hotărâri. Instanța a considerat că este inadmisibil ca pe calea extraordinară

de atac a revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte și

împrejurări deja cunoscute și verificate de către instanțele care au soluționat

cauza. În privința susținerii revizuientului privind existența unor mărturii

mincinoase ale unor martori, tribunalul a constatat că nu s-au depus hotărâri

judecătorești de condamnare ori ordonanțe ale procurorului care să constate

cele invocate.

Curtea de Apel Galați, secția

penală, prin decizia penală nr. 16/A din 16 ianuarie 2003, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de apelantul revizuient.

În considerentele deciziei, curtea a

reținut că soluția tribunalului este legală, deoarece motivele invocate de

revizuient nu constituie cazuri de revizuire, nefiind prevăzute de art. 394 C.

proc. pen.

Împotriva acestei decizii

condamnatul a declarat recurs, invocând aceleași motive indicate și în cererea

de revizuire. De asemenea, a susținut că nu trebuia condamnat pentru

infracțiunea de viol, întrucât nu a săvârșit această faptă.

Examinând recursul declarat de

condamnat, Curtea constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 394 C. proc. pen.,

revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive poate fi cerută când s-au

descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei [lit. a)], un martor, expert sau interpret a săvârșit

infracțiunea de mărturie mincinoasă [lit. b)], un înscris care a servit ca

temei al hotărârii de condamnare a fost declarat fals [lit. c)], un membru al

completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de

cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire

se cere [lit. d)] ori când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive

nu se pot concilia [lit. e)].

Examinând motivele de revizuire

invocate de condamnat, motive care se referă la reanalizarea probelor

efectuate, la reaudierea martorilor, la stabilirea nevinovăției revizuientului

pentru una din infracțiuni și la redozarea pedepsei aplicate prin sentința de

condamnare, Curtea constată că acestea nu constituie cazuri de revizuire dintre

cele prevăzute limitativ de textul procedural penal menționat.

Ca urmare, curtea va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnat, soluția de respingere a cererii de

revizuire, pronunțată de instanțe fiind legală.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul

condamnat urmează a fi obligat la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul

pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul revizuient G.A. împotriva deciziei penale nr. 16/A din

16 ianuarie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurentul

condamnat revizuient să plătească statului suma de 650.000 lei cheltuieli

judiciare, din care 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

aprilie 2003.