ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4754/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 11 din 11 februarie

2003, Tribunalul Constanța, în baza art. 453 lit. a) C. proc. pen., a respins,

ca nefondată cererea de amânare a executării pedepsei formulată de condamnatul

S.C.C. și a fost obligat petentul la 1.600.000 lei cheltuieli judiciare

statului, din care 130.000 lei contravaloare expertiză s-a achitat din fondul

Ministerului Justiției.

În fapt, s-a reținut că petiționarul

condamnat S.C.C. a formulat cerere de amânare a executării pedepsei de un an și

6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 555 din 10 octombrie 2002 a

Tribunalului Constanța, motivat de faptul că suferă de anumite afecțiuni care

îl pun în imposibilitate să execute pedeapsa privativă de libertate.

Instanța a dispus efectuarea unei

expertize la Serviciul Medico-Legal Constanța, iar din concluziile acesteia a

rezultat că petentul prezintă diagnosticul „tumoră vezică urinară operată

tratată chimic și radioterapeutic, actualmente recidivată și necesită tratament

de specialitate oncologic”, care nu poate fi efectuat în rețeaua sanitară a

D.G.P. impunându-se amânarea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni. Acest

act medico-legal a fost trimis spre avizare la Comisia de Asigurare și Control

din cadrul Institutului Medico-Legal Mina Minovici București. Acest institut a

refuzat avizarea lucrării, pe motivul că, petentul condamnat anterior a mai

fost expertizat de serviciul medico-legal teritorial și ca urmare, expertiza în

cauză trebuie să fie efectuată de Institutul Medico-Legal Mina Minovici

București. Cu toate că a fost îndrumat să se adreseze institutului, s-a

prezentat la 3 decembrie 2002 și după examenul de boli interne a fost trimis la

unitățile chimice sanitare să efectueze examenele de specialitate oncologic și

urologic, iar la data de 11 decembrie 2002 a pus la dispoziția comisiei

rezultatul consultului oncologic, însă nu a mai revenit de la data respectivă

pentru a pune la dispoziția comisiei și rezultatul celeilalte examinări

medicale și astfel, expertiza medico-legală nu s-a putut finaliza.

Având în vedere că de la data prezentării

la comisie au trecut două luni, instanța a reținut că este evidentă încercarea

de tergiversare a soluționării cererii, de amânare a executării pedepsei de

către condamnat și astfel a respins-o ca nefondată.

Curtea de Apel Constanța, prin

decizia penală nr. 98/ P din 21 martie 2003, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de condamnat.

Împotriva acestor hotărâri,

condamnatul a declarat recurs, solicitând casarea lor și admiterea cererii de

amânare a executării pedepsei, întrucât este grav bolnav.

Recursul nu este întemeiat.

Examinând actele dosarului, se

constată că, în cauza de față, instanța a fost sesizată cu soluționarea unei

cereri de amânare a executării pedepsei, pentru cazul prevăzut de art. 453

alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cel condamnat suferă de o boală care îl pune

în imposibilitate de a executa pedeapsa.

Din acte mai rezultă că de la data

rămânerii definitive a hotărârii de condamnare din 2000 și până în prezent,

condamnatul a beneficiat de trei amânări de executare a pedepsei, pentru același

motiv.

Conform protocolului dintre

Ministerul Justiției și Institutul de Medicină Legală Profesor Mina Minovici,

comisiile medico-legale din teritoriu pot efectua expertizele pentru amânare

sau întrerupere a executării pedepsei de cel mult două ori, pe durate de câte 3

luni, pentru următoarele amânări sau întreruperi expertizele medico-legale

urmând a fi făcute de Institutul de Medicină Legală.

În raport de aceste dispoziții și de

datele mai sus arătate, rezultă că în mod just instanțele nu au luat în

considerare constatările comisiei medico-legale din teritoriu și a dispus

efectuarea unei expertize medico-legale de către Institutul de Medicină Legală,

pentru a se stabili afecțiunile de care condamnatul suferă și dacă pot fi

tratate în rețeaua sanitară din cadrul D.G.P.

Condamnatul deși s-a prezentat la

Institutul de Medicină Legală pentru efectuarea unor controale medicale nu a

depus rezultatul acestora și nici nu s-a mai prezentat la institut pentru

întocmirea raportului de expertiză.

În atare situație, prima instanță a

respins temeinic și legal cererea condamnatului ca nefondată și, pe cale de

consecință, corectă este și decizia instanței de apel, care a confirmat

hotărârea primei instanțe.

Astfel fiind, recursul de față este

neîntemeiat, urmând a fi respins ca atare, cu obligarea condamnatului la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul S.C.C. împotriva deciziei penale nr. 98/ P din 21

martie 2003 a Curții de Apel Constanța.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 octombrie 2003.