ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4754/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 11 din 11 februarie 2003, Tribunalul Constanța, în baza art. 453 lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată cererea de amânare a executării pedepsei formulată de condamnatul S.C.C. și a fost obligat petentul la 1.600.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 130.000 lei contravaloare expertiză s-a achitat din fondul Ministerului Justiției. În fapt, s-a reținut că petiționarul condamnat S.C.C. a formulat cerere de amânare a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 555 din 10 octombrie 2002 a Tribunalului Constanța, motivat de faptul că suferă de anumite afecțiuni care îl pun în imposibilitate să execute pedeapsa privativă de libertate.

Instanța a dispus efectuarea unei expertize la Serviciul Medico-Legal Constanța, iar din concluziile acesteia a rezultat că petentul prezintă diagnosticul „tumoră vezică urinară operată tratată chimic și radioterapeutic, actualmente recidivată și necesită tratament de specialitate oncologic”, care nu poate fi efectuat în rețeaua sanitară a D.G.P. impunându-se amânarea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni. Acest act medico-legal a fost trimis spre avizare la Comisia de Asigurare și Control din cadrul Institutului Medico-Legal Mina Minovici București. Acest institut a refuzat avizarea lucrării, pe motivul că, petentul condamnat anterior a mai fost expertizat de serviciul medico-legal teritorial și ca urmare, expertiza în cauză trebuie să fie efectuată de Institutul Medico-Legal Mina Minovici București.

Cu toate că a fost îndrumat să se adreseze institutului, s-a prezentat la 3 decembrie 2002 și după examenul de boli interne a fost trimis la unitățile chimice sanitare să efectueze examenele de specialitate oncologic și urologic, iar la data de 11 decembrie 2002 a pus la dispoziția comisiei rezultatul consultului oncologic, însă nu a mai revenit de la data respectivă pentru a pune la dispoziția comisiei și rezultatul celeilalte examinări medicale și astfel, expertiza medico-legală nu s-a putut finaliza. Având în vedere că de la data prezentării la comisie au trecut două luni, instanța a reținut că este evidentă încercarea de tergiversare a soluționării cererii, de amânare a executării pedepsei de către condamnat și astfel a respins-o ca nefondată.

Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 98/ P din 21 martie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat. Împotriva acestor hotărâri, condamnatul a declarat recurs, solicitând casarea lor și admiterea cererii de amânare a executării pedepsei, întrucât este grav bolnav. Recursul nu este întemeiat. Examinând actele dosarului, se constată că, în cauza de față, instanța a fost sesizată cu soluționarea unei cereri de amânare a executării pedepsei, pentru cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa. Din acte mai rezultă că de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare din 2000 și până în prezent, condamnatul a beneficiat de trei amânări de executare a pedepsei, pentru același motiv.

Conform protocolului dintre Ministerul Justiției și Institutul de Medicină Legală Profesor Mina Minovici, comisiile medico-legale din teritoriu pot efectua expertizele pentru amânare sau întrerupere a executării pedepsei de cel mult două ori, pe durate de câte 3 luni, pentru următoarele amânări sau întreruperi expertizele medico-legale urmând a fi făcute de Institutul de Medicină Legală. În raport de aceste dispoziții și de datele mai sus arătate, rezultă că în mod just instanțele nu au luat în considerare constatările comisiei medico-legale din teritoriu și a dispus efectuarea unei expertize medico-legale de către Institutul de Medicină Legală, pentru a se stabili afecțiunile de care condamnatul suferă și dacă pot fi tratate în rețeaua sanitară din cadrul D.G.P.

Condamnatul deși s-a prezentat la Institutul de Medicină Legală pentru efectuarea unor controale medicale nu a depus rezultatul acestora și nici nu s-a mai prezentat la institut pentru întocmirea raportului de expertiză. În atare situație, prima instanță a respins temeinic și legal cererea condamnatului ca nefondată și, pe cale de consecință, corectă este și decizia instanței de apel, care a confirmat hotărârea primei instanțe. Astfel fiind, recursul de față este neîntemeiat, urmând a fi respins ca atare, cu obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.C.C. împotriva deciziei penale nr. 98/ P din 21 martie 2003 a Curții de Apel Constanța. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare. Pronunțată în ședință publică, azi 24 octombrie 2003.