ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 938/2005

HOTĂRÂRE

09.02.2005

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 938/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului penal de față;

Din actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 168 din 25 martie 2004, Tribunalul Constanța a respins în baza art. 453 C. proc. pen., ca nefondată cererea de amânarea executării pedepsei formulată de condamnatul S.C.C.

În motivarea soluției s-a reținut că, prin sentința penală nr. 555 din 10 octombrie 2000 a Tribunalului Constanța, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 943 din 11 aprilie 2002 a Curții Supreme de Justiție, a fost condamnat petentul la un an și 6 luni închisoare, fiind emis mandatul de executare a pedepsei. În cererea de amânare a executării pedepsei s-a susținut că prezintă o maladie gravă ce face imposibilă executarea pedepsei, aceasta neputând fi tratată în regim de detenție.

Soluția de respingere a cererii pronunțată de prima instanță a fost motivată pe concluziile raportului de expertiză medico-legală, potrivit căruia nu este justificată amânarea executării pedepsei, deoarece rețeaua sanitară din cadrul D.G.P. îi poate asigura asistența medicală de specialitate (urologie) în Spitalul Penitenciar Rahova.

Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu apel de către inculpat, care a solicitat o nouă examinare medico-legală.

Din adresa A.5/13.093 din 10 mai 2004, emisă de I.N.M.L. Mina Minovici București, comisia de Nouă Expertiză, la solicitarea instanței de apel, urmare cererii condamnatului, rezultă că din documentația medicală existentă la dosar, că, condamnatul S.C.C. prezintă diagnosticul „suspiciune tumoară vezicală” multiplu operată endoscopic începând cu anul 1997. S-a mai concluzionat că, afecțiunea nu îl pune pe condamnat în imposibilitatea executării pedepsei din punct de vedere medical.

Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs condamnatul care a susținut că nu s-au avut în vedere la efectuarea raportului medico-legal, Comisia de Nouă Expertiză, actele recent eliberate și depuse la dosar pentru stabilirea unor concluzii, fără echivoc, în ce privește imposibilitatea executării pedepsei de către condamnat, pe motiv medical.

Critica formulată este fondată și atrage casarea hotărârii pronunțate în apel potrivit cazului de casare prevăzută de art. 385

alin. (1) pct. 17

C. proc. pen.

Astfel, raportul medico-legal, C.N.E. nu își întemeiază concluziile pe totalitatea actelor și datelor care la acel moment puteau stabili un diagnostic de certitudine numai în raport de care se putea opina asupra posibilității sau imposibilității executării pedepsei din punct de vedere medical; afirmația are în vedere împrejurarea că, noua expertiză medico-legală (efectuată în apel), preia în totalitate constatările și concluziile R.N.E.M.L. nr. A.5/13039 din 20 februarie 2004 (act pe baza căruia s-a soluționat în primă instanță cererea condamnatului) și totodată se referă la examenul citoscopic nr. 92 din 31 martie 2004 efectuat de spitalul clinic Prof. Th. Burghele, Clinica Urologie, act care însă a lipsit la data efectuării primei expertize.

În aceste condiții noua expertiză medico-legală efectuată în apel trebuia să constate că, consultul urologic nr. 5 din 26 ianuarie 2004 efectuat la Spitalul Clinic Th. Burghele Clinica Urologie care se află la baza concluziilor primei expertize medico-legale (efectuate la instanța de fond) nu mai era de actualitate impunându-se refacerea lui în condiții de internare.

Într-adevăr, concluziile consultului urologic din 26 ianuarie 2004, consemnate la pct. 4-2 din R.N.E.M.L. A.5/13093/2002 din 20 februarie 2004 stipulează că, în raport de refuzul pacientului de a accepta cistoscopia nu se poate formula un diagnostic cu certitudine și nici nu se putea stabili conduita terapeutică optimă.

Aceste concluzii sunt preluate de concluziile finale ale expertizei medico-legale care în lipsa unui diagnoscut actual de certitudine și al refuzului condamnatului de a accepta efectuarea investigațiilor mediale necesare precizării diagnosticului, consideră că menținerea în libertate a petentului ar fi nejustificată, pe o patologie incertă.

Aceleași concluzii, bazate pe o patologie incertă, se mențin și cu ocazia celei de a doua expertize medico-legale efectuată în apel, deși de această dată fusese realizată investigația cerută de consultul urologic din 26 ianuarie 2004, respectiv, examenul citoscopic din 31 martie 2004 ce s-a efectuat de Spitalul clinic Prof. Th. Burghele.

Ori, în aceste condiții expertiza nu mai putea concluziona pe baza unui diagnostic incert, atâta timp cât, existau premizele ca prin repetarea consultului urologic, în condiții de efectuare a tuturor investigațiilor să se stabilească un diagnostic actual cert numai în raport de care se putea apoi concluziona ferm și real asupra posibilității sau imposibilității executării pedepsei din punct de vedere medical.

Preluând mecanic aceste concluzii, instanța de apel a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică privind cererea de amânarea executării pedepsei formulată de recurent, bazată pe date și acte medicale incerte și fără a fi actualizate.

Acestea sunt considerentele pentru care, în conformitate cu art. 385

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de condamnat, se va casa hotărârea pronunțată în apel și cauza se va trimite spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării se va dispune refacerea expertizei medico-legale cu indicația repetării consultului urologic, care să aibe în vedere la stabilirea unui diagnostic cert și examenul cistoscopic ce a fost efectuat între timp de condamnat.

Expertiza medico-legală să se pronunțe cu privire la posibilitatea sau imposibilitatea executării pedepsei și în raport de mențiunea din buletinul cistoscopic referitor la necesitatea unei intervenții chirurgicale de specialitate cu biopsie extemporanee, precum și dacă se impune spitalizarea condamnatului pentru efectuarea unui nou consult urologic.

După ce vor fi parcurse aceste examinări cât și investigațiile care se pot impune la acest moment datorită evoluției maladiei se poate formula o concluzie finală, fără echivoc, pe o patologie certă, din punct de vedere medical.

Și, în fine, apreciindu-se ca un caz deosebit patologia prezentată de condamnat, după efectuarea expertizei, se poate solicita și opinia comisiei de avizare și control din cadrul I.M.L. București pentru a pronunța o soluție conformă legii și stării de sănătate reală și actuală a condamnatului.