ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5642/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția a II-a penală,

prin sentința penală nr. 664 din 6 iunie 2006, a respins, ca nefondată, cererea

de întreruperea executării pedepsei, formulată de condamnatul P.V.

Petentul condamnat se află în executarea

pedepsei de 7 ani și 6 luni aplicată prin sentința penală nr. 381 din 12 iulie

1999 a Tribunalului București, secția I penală, pentru infracțiunea de omor în

forma tentativei.

În motivarea cererii, condamnatul a

arătat că starea sa de sănătate s-a agravat în timpul detenției, iar bolile

sale nu pot fi tratate în sistemul sanitar din penitenciar.

În dovedirea cererii, petentul a

solicitat proba cu înscrisuri, precum și cu expertiza medico-legală, probă

încuviințată de către instanță, la dosar depunându-se raportul de expertiză

medico-legală nr. A 1/10805 din 8 mai 2006, întocmit de către I.N.M.L. Mina

Minovici.

S-au depus la dosar copii ale M.E.P.I.

nr. 559 din 9 februarie 2001 și sentința penală nr. 381 din 12 iulie 1999, pronunțată

de Tribunalul București, secția I penală.

Analizând actele și lucrările

dosarului, tribunalul a reținut că inculpatul condamnat se afla în executarea

pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 381/1999

pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, rămasă definitivă prin

decizia penală nr. 188 din 17 ianuarie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția

penală, în baza căreia a fost emis M.E.P.I. nr. 559 din 9 februarie 2001, fără

a mai fi beneficiat de amânări sau întreruperi ale executării pedepsei

închisorii, așa cum a rezultat din referatul întocmit de către Biroul Executări

Penale al Tribunalului București, secția I penală.

Din analiza probelor aflate la

dosar, tribunalul a apreciat că cererea de întrerupere a executării pedepsei

închisorii este neîntemeiată.

Astfel, potrivit raportului de expertiză

medico-legală cu nr. A1/10805/2006, întocmit de către I.N.M.L. Mina Minovici,

petentul condamnat prezintă diagnosticul de carcinom papilar vezical operat,

fără indicație de tratament în momentul actual și a o atrofie optică, tulburări

cristaliniene, putând fi tratat în rețeaua sanitară a A.N.P.

Față de concluziile raportului de

expertiză medico-legală, tribunalul în temeiul art. 455 C. proc. pen., raportat

la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată,

cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii formulată de petentul, condamnat

P.V.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat apel condamnatul, criticând soluția ca netemeinică și nelegală și

solicitând admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 570/ A din 21 iulie 2006, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de condamnatul P.V. împotriva sentinței penale nr. 664

din 6 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală.

Nemulțumit și de această hotărâre,

în termen legal, a declarat recurs condamnatul, nemotivat în scris. În

susținerea orală a acestuia, a reluat motivele cererii de întreruperea

executării pedepsei stăruind a se reține că e foarte suferind și nu poate fi

tratat în penitenciar.

Recursul este nefondat.

Reexaminând probatoriul cauzei,

Curtea reține că acesta a fost corect evaluat și în consecință hotărârea

atacată se impune a fi menținută, ca temeinică și legală.

Cu adevărat, petentul-condamnat

suferă de mai multe afecțiuni dar care față de concluziile raportului de

expertiză medico-legală efectuat la cererea sa, pot fi tratate în rețeaua

A.N.P. și recurentul nu se află în imposibilitate de a executa pedeapsa.

În consecință, nefiind întrunite

cerințele art. 453 lit. a) și art. 455 C. proc. pen., temeinic și legal,

cererea de întrerupere a executării pedepsei, a fost respinsă.

Așa fiind, recursul va fi respins,

ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor

aplica și prevederile aret.192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul P.V. împotriva deciziei penale nr. 570 din 21 iulie

2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Obligă recurentul condamnatul să plătească statului suma de

140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 septembrie 2006.