ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5410/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 354 din 27 martie 2006, Tribunalul București, secția I penală, a admis sesizarea Biroului executări penale din cadrul tribunalului și a constatat că, condamnatul G.C. se află în situația de a continua executarea pedepsei de 18 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 68 din 4 iulie 1991 pronunțată de Tribunalul București, astfel că a dispus încarcerarea acestuia. S-a reținut că, prin sentința penală nr. 480 din 26 noiembrie 1998, Tribunalul București, secția I penală, a dispus întreruperea executării pedepsei de 18 ani închisoare până la data la care condamnatul G.C.

se va găsi în situația de a o putea executa, având în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală din care rezulta că sus-numitul prezintă diagnosticul de „infecție HIV acută la debut” și necesită tratament de strictă specialitate într-o clinică a Ministerului Sănătății pe o perioadă de 6 luni, timp în care nu putea fi tratat în rețeaua sanitară a D.G.P. Prin sesizarea înregistrată, la data de 28 iulie 2005, Biroul executări penale din cadrul Tribunalului București, secția I penală, a solicitat verificarea stării de sănătate a condamnatului G.C. și a situației executării pedepsei a cărei întrerupere a fost dispusă în condițiile arătate mai sus. Conform raportului de nouă expertiză medico-legală nr. A5/12931/2005 din 10 martie 2006, întocmit de I.N.M.L.

Mina Minovici București, în prezent condamnatul G.C. prezintă diagnosticul „SIDA stadiul C II, hepatită cronică cu VHC, psoriazis, gastroduodenită cronică, dislipidemie, tulburare de personalitate de tip bordeline”. S-a concluzionat că asistența medicală poate fi asigurată în cadrul rețelei sanitare a A.N.P. și, în consecință, menținerea în stare de libertate din punct de vedere medical, ar fi nejustificată. În consecință, instanța de fond a admis sesizarea Biroului executări penale a Tribunalului București, secția I penală, și a dispus încarcerarea condamnatului în vederea continuării executării pedepsei de 18 ani închisoare. Apelul declarat de condamnat a fost respins de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 407/ A din 18 mai 2006, considerându-se că sus-numitul nu se află în imposibilitate de a executa pedeapsa, datorită afecțiunilor de care suferă, astfel că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 453 lit. a) C. proc.

pen. În termen legal, împotriva acestei decizii penale a declarat recurs condamnatul G.C., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și, în rejudecare, efectuarea unei nou expertize medico-legale care să aibă în vedere actele medicale depuse de sus-numit și din care rezultă că starea sănătății sale s-a agravat, nefiind posibilă tratarea în rețeaua sanitară a penitenciarelor. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este fondat pentru următoarele argumente: Comisia de nouă expertiză din cadrul I.N.M.L. Mina Minovici București, întocmind raportul nr. A5/12931/2005 din 10 martie 2006, a concluzionat că G.C., printre alte afecțiuni, suferă de SIDA stadiul C 2 și hepatită cronică virală VHC.

Printre documentele analizate, în vederea stabilirii concluziilor sale, alături de consulturile medicale de specialitate efectuate și care au confirmat existența și stadiul de evoluție al acestor boli, Comisia a avut la dispoziție și o copie a certificatului medical C/892 din 27 mai 2005 emis de Institutul de boli infecțioase Prof. Dr. Matei Balș care conchidea că G.C. „este suferind de SIDA, stadiul clinico-imunologic C 2 (stomatită micotică, psoriazis cu plăci, stafilococcie cutanată). Necesită însoțitor permanent”. Curtea constată că raportul de nouă expertiză medico-legală nu indică posibilitățile reale de tratament al condamnatului în rețeaua sanitară a A.N.P. În condițiile în care bolile de care suferă G.C.

sunt deosebit de grave și periculoase sub aspectul măsurilor de prevenire a riscului contaminării colectivității în care acesta se va afla, având în vedere specificul de viață al acestei colectivități, grupate într-un perimetru restrâns și în condiții de existență restrictive, dat fiind și recomandarea medicală arătată mai sus în sensul că, condamnatul are nevoie de un însoțitor permanent, explicarea măsurilor avute în vedere de Comisie de a fi luate în penitenciar pentru a-i asigura acestuia tratamentul, dar și pentru a proteja colectivitatea din care acesta va face parte, este absolut necesară, în absența acestor explicații instanța neputând aprecia în mod temeinic și legal asupra posibilității condamnatului de a executa pedeapsa prin privare de libertate.

În consecință, Curtea urmează să admită recursul contestatorului, că caseze hotărârile pronunțate și să trimită cauza spre rejudecare la instanța de fond, Tribunalul București în vederea completării raportului de nouă expertiză medico-legală întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici București, în sensul celor arătate mai sus, cu indicarea în concret a motivelor care justifică concluzia posibilității tratării condamnatului G.C. în rețeaua sanitară a A.N.P. în funcție de felul și natura bolilor de care suferă și consecințele acestora asupra colectivității locului de deținere în care condamnatul va fi depus. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de contestatorul G.C. împotriva deciziei penale nr. 407 din 18 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 354 din 27 martie 2006 a Tribunalului București, secția I penală, și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, Tribunalul București. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asistența juridică a recurentului contestator, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 septembrie 2006.