ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1563/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 159 din 11 septembrie 2001, Tribunalul Sibiu a condamnat pe inculpatul O.I.M. la 19 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) și la art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. și la 11 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. f) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat un spor de 2 ani închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute 21 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, de la 24 martie 2001 la zi. Inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile, așa cum rezultă din dispozitivul sentinței. În esență, s-au reținut următoarele: La data de 22 martie 2001, în scopul de a face rost de bani, inculpatul după consultarea ofertelor dintr-un ziar a contactat-o telefonic pe victima M.M.I., căruia după ce i s-a prezentat sub o identitate falsă, i-a solicitat un împrumut de 6.000 mărci germane, pe care-l garanta cu un imobil din municipiul Sibiu, al cărui proprietar pretindea că este. Conform înțelegerii, la 23 martie 2001, inculpatul s-a întâlnit cu victima și s-au deplasat la domiciliul inculpatului, unde, după refuzul victimei de a-i acorda împrumutul, inculpatul a început să-i aplice acesteia lovituri repetate în zone vitale ale corpului, cu o bardă și un cuțit, puse la îndemână anterior, în curtea casei.

Ulterior, după decesul victimei, inculpatul i-a secționat degetul inelar de pe care a luat verigheta și a sustras suma de 6.000 mărci germane, două telefoane mobile, o borsetă și autoturismul victimei, pe care l-a abandonat pe o stradă, după ce a sustras și radiocasetofonul auto. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 99/ A din 23 aprilie 2002, admițând apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu și apelul declarat de părțile civile M.C. și M.P.

a desființat sentința, în parte, și, rejudecând, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 lit. a) și art. 176 alin. (1) lit. a) și d) C. pen., la 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., dispunând ca, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., după contopirea pedepsei de 25 ani cu pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, sporită cu 5 ani, adică 30 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Prin aceeași decizie a fost respins apelul inculpatului O.I.M.

și s-a stabilit cuantumul daunelor morale la 200.000.000 lei către partea civilă M.C. și la 150.000.000 lei către partea civilă M.P. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, de la 24 martie 2001, la zi. Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat trimiterea cauzei la prima instanță pentru efectuarea unei noi expertize medicale, deoarece nu a fost internat în spital, când a fost supus primului control medical. Recursul inculpatului nu este fondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că faptele și vinovăția inculpatului sunt cert dovedite prin probele administrate în cauză, încadrate corect în dispozițiile legii, iar pedepsele aplicate, just individualizate.

Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, rezultă că inculpatul a fost internat în Spitalul de psihiatrie Sibiu, în perioada efectuării expertizei, în urma căreia s-a concluzionat că a săvârșit faptele cu discernământ. Așa fiind, obiecțiile recurentului nu sunt întemeiate. Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul să fie respins, ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul O.I.M. împotriva deciziei nr. 99 din 23 aprilie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, ca nefondat. Compută din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 26 martie 2001, la zi. Obligă pe recurent să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare. Pronunțată în ședință publică, azi 27 martie 2003.