ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1563/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 159 din 11

septembrie 2001, Tribunalul Sibiu a condamnat pe inculpatul O.I.M. la 19 ani

închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art.

175 alin. (1) lit. a) și la art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. și la 11 ani

închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. f)

C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, la

care s-a adăugat un spor de 2 ani închisoare, urmând ca, în final, inculpatul

să execute 21 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

Totodată, a fost menținută starea de

arest a inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării

preventive, de la 24 martie 2001 la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata

despăgubirilor civile, așa cum rezultă din dispozitivul sentinței.

În esență, s-au reținut următoarele:

La data de 22 martie 2001, în scopul

de a face rost de bani, inculpatul după consultarea ofertelor dintr-un ziar a

contactat-o telefonic pe victima M.M.I., căruia după ce i s-a prezentat sub o

identitate falsă, i-a solicitat un împrumut de 6.000 mărci germane, pe care-l

garanta cu un imobil din municipiul Sibiu, al cărui proprietar pretindea că

este.

Conform înțelegerii, la 23 martie

2001, inculpatul s-a întâlnit cu victima și s-au deplasat la domiciliul

inculpatului, unde, după refuzul victimei de a-i acorda împrumutul, inculpatul

a început să-i aplice acesteia lovituri repetate în zone vitale ale corpului,

cu o bardă și un cuțit, puse la îndemână anterior, în curtea casei.

Ulterior, după decesul victimei,

inculpatul i-a secționat degetul inelar de pe care a luat verigheta și a

sustras suma de 6.000 mărci germane, două telefoane mobile, o borsetă și

autoturismul victimei, pe care l-a abandonat pe o stradă, după ce a sustras și

radiocasetofonul auto.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin

decizia penală nr. 99/ A din 23 aprilie 2002, admițând apelul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Sibiu și apelul declarat de părțile civile M.C. și M.P. a

desființat sentința, în parte, și, rejudecând, a majorat pedeapsa aplicată

inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la

art. 175 lit. a) și art. 176 alin. (1) lit. a) și d) C. pen., la 25 ani

închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen., dispunând ca, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., după

contopirea pedepsei de 25 ani cu pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată pentru

infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) C. pen., inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea, sporită cu 5 ani, adică 30 ani închisoare și 10

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Prin aceeași decizie a fost respins

apelul inculpatului O.I.M. și s-a stabilit cuantumul daunelor morale la

200.000.000 lei către partea civilă M.C. și la 150.000.000 lei către partea

civilă M.P.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive,

de la 24 martie 2001, la zi.

Prin recursul declarat, inculpatul a

solicitat trimiterea cauzei la prima instanță pentru efectuarea unei noi

expertize medicale, deoarece nu a fost internat în spital, când a fost supus

primului control medical.

Recursul inculpatului nu este

fondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului,

rezultă că faptele și vinovăția inculpatului sunt cert dovedite prin probele

administrate în cauză, încadrate corect în dispozițiile legii, iar pedepsele

aplicate, just individualizate.

Din raportul de expertiză

medico-legală psihiatrică, rezultă că inculpatul a fost internat în Spitalul de

psihiatrie Sibiu, în perioada efectuării expertizei, în urma căreia s-a

concluzionat că a săvârșit faptele cu discernământ.

Așa fiind, obiecțiile recurentului

nu sunt întemeiate.

Nefiind nici alte temeiuri de casare

care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul să fie

respins, ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul O.I.M. împotriva deciziei nr. 99 din 23 aprilie 2002 a Curții de

Apel Alba Iulia, ca nefondat.

Compută din pedeapsa aplicată

inculpatului durata arestării preventive de la 26 martie 2001, la zi.

Obligă pe recurent să plătească

statului 800.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 martie 2003.