ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1396/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 150 din 20

martie 2002 a Judecătoriei Zalău, inculpatul C.C. a fost condamnat la pedepse

de câte 5 ani închisoare pentru tentativă la două infracțiuni de viol și la

pedepse de câte 3 ani închisoare pentru tentativă la două infracțiuni de incest

prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (2) lit. b) și art. 20 raportat

la art. 203 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5

ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus perioada executată din pedeapsa aplicată de la 5

februarie 2002, la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare în sumă de 900.000 lei din care 600.000 lei

reprezentând onorariul apărătorului din oficiu va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

S-a reținut că în nopțile de 1 și 4

februarie 2002, inculpatul a încercat, prin constrângere, să întrețină

raporturi sexuale cu mama sa C.M.S.

Hotărârea judecătorească a rămas definitivă

prin neapelare.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii și, în

rejudecarea cauzei, aplicarea pedepsei complimentare a interzicerii unor

drepturi.

Temeiul juridic al recursului în

anulare îl constituie dispozițiile art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct.

4 teza a II-a C. proc. pen.

Examinând recursul în anulare,

Curtea constată că acesta este întemeiat.

Potrivit art. 65 C. pen., pedeapsa

complimentară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa

principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța constată

că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana

infractorului, această pedeapsă este necesară.

Aplicarea pedepsei interzicerii unor

drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă.

Condiția arătată în alin. (1) cu

privire la cuantumul pedepsei principale trebuie să fie îndeplinită și în cazul

în care aplicarea pedepsei prevăzute în acel aliniat este obligatorie.

În cauză, inculpatul a fost

condamnat la pedeapsa principală de 5 ani închisoare în baza art. 20 raportat

la art. 197 alin. (2) lit. b

1

) C. pen., astfel cum a fost modificat

prin O.U.G. nr. 89 din 26 iunie 2001, text potrivit căruia pedeapsa este

închisoarea de la 5 la 18 ani și interzicerea unor drepturi.

Astfel, fiind întrunite cumulative

cele două condiții, atât cu privire la cuantumul pedepsei principale, cât și la

necesitatea prevederii exprese în textul incriminator a pedepsei complimentare

a interzicerii exercițiului unor drepturi, instanța era obligată să dea

eficiență dispozițiilor art. 65 C. pen. și să aplice pedeapsa complimentară

pentru tentativă la cele două infracțiuni de viol.

Pentru aceste considerente, Curtea

urmează să admită recursul în anulare declarat de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale

nr. 150 din 20 martie 2003 a Judecătoriei Zalău pe care o va casa cu privire la

omisiunea aplicării pedepsei complimentare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen.,

se va interzice inculpatului C.C. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., pe timp de doi ani ca pedeapsă complimentară aplicată pe

lângă fiecare din cele două pedepse de câte 5 ani închisoare dispuse față de

inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin.

(2) lit. b1) C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art.

35 C. pen., inculpatul C.C. va executa pedeapsa complimentară de 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe lângă

pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

Se vor menține celelalte dispoziții

ale sentinței penale.

Onorariul apărătorului din oficiu în

sumă de 300.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Văzând și dispozițiile art. 414

1

,

art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței penale nr. 150 din 20 martie 2002 a Judecătoriei Zalău,

privind pe intimatul inculpat C.C.

Casează hotărârea atacată cu privire

la omisiunea aplicării pedepsei complimentare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen.,

interzice inculpatului C.C., pe timp de 2 ani, drepturile prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complimentară, aplicată pe lângă fiecare din

cele două pedepse de câte 5 ani închisoare aplicate inculpatului pentru

infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (2) lit. b

1

)

C. pen.

Conform art. 35 C. pen., se va

executa pedeapsa complimentară de 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe lângă pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 martie 2003.