ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5757/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1432 din 25 septembrie 2001 Tribunalul București, secția a IV – a civilă, a respins ca inadmisibilă, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, acțiunea civilă de drept comun prin care reclamanta C.P. a revendicat de la pârâții Ministerul de Finanțe și SC B.T. SA un imobil situat în București, pretins a fi fost preluat abuziv de stat. Apelurile declarate de reclamantă și secunda pârâtă au făcut obiectul dosarului nr. 4959/2001 pe rolul Curții de Apel București, secția a III – a civilă, care, la cererea reclamantei și în temeiul prevederilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 a dispus suspendarea judecății prin Încheierea din 17 octombrie 2003. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta SC B.T.

SA solicitând casarea ei și trimiterea cauzei în vederea continuării judecății de către instanța de apel. Dezvoltând recursul, pârâta susține că instanța de apel a dispus nelegal măsura suspendării în temeiul unei dispoziții legale inaplicabile în cauză, dat fiind că acțiunea a fost introdusă de reclamantă ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001. Recursul a fost admis în principiu prin Încheierea din 29 aprilie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Recursul este întemeiat. Așa cum rezultă din sentința civilă nr. 1432 din 25 septembrie 2001 a Tribunalului București, secția a IV – a civilă, acțiunea în revendicare a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Conform certificatului depus în recurs, pe rolul Curții de Apel București, secția a VII – a de conflicte de muncă și asigurări sociale, se află apelul declarat de C.P. împotriva sentinței civile nr. 183 din 9 martie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV – a civilă, prin care a fost soluționată acțiunea introdusă de reclamantă împotriva pârâtei Primăria Municipiului București având ca obiect restituirea unui imobil în temeiul Legii nr. 10/2001. Potrivit art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, prevederile prezentei legi sunt aplicabile și în cazul acțiunilor în curs de judecată, persoana îndreptățită putând alege calea prezentei legi, renunțând la judecarea cauzei sau solicitând suspendarea cauzei.

Textul citat permite astfel suspendarea cauzei în curs de judecată la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, nefiind aplicabil acțiunilor introduse ulterior. Ca urmare, măsura suspendării dispusă de instanța de apel este lipsită de temei legal, ceea ce constituie caz de casare potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fiind incidente prevederile art. 313 C. proc. civ. în sensul trimiterii cauzei la instanța de apel pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta SC B.T. SA împotriva Încheierii din 17 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a III – a civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2004.