ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4888/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 174 din 11

martie 2001, Tribunalul Timiș, în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000 a

condamnat pe inculpatul M.F.G., pentru infracțiunea de deținere de droguri,

pentru consum propriu la o pedeapsă de 2 ani și 3 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în baza art. 82 C. pen., a

stabilit termen de încercare de 4 ani și 3 luni, atrăgând atenția inculpatului

asupra prevederilor art. 83 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în

altă cauză.

În baza art. 88 C. pen., a fost

dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării

preventive de la 8.02.2003 la 11.03.2003.

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000

s-a confiscat de la inculpat cantitatea de 342,89 gr. rezină de canabis, depusă

prin dovadă la I.G.P., Direcția cazier judiciar și evidență operativă.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000.000 lei cheltuieli

judiciare către stat.

S-a reținut în fapt, în baza

probelor administrate, că, la data de 8 februarie 2003, în jurul orelor 22,00

organele de poliție ale orașului Sânnicolau Mare l-au identificat pe M.F.G. în

centrul orașului și după ce l-au condus la sediul poliției, au procedat la

percheziționarea acestuia. S-a găsit asupra sa o punguță din plastic în

interiorul căreia erau două plăcuțe de culoare maro închis, existând

suspiciunea că ar conține hașiș.

Fiind întrebat inculpatul a

confirmat că cele două plăcuțe, în greutate de aproximativ 300 gr. conțin

droguri, declarând, că, la domiciliul său mai deține o cantitate din acea

substanță. Drept urmare, la percheziția efectuată s-a mai găsit o plăcuță

identică în greutate de aproximativ 50 gr.

Din expertizarea substanței

menționate s-a stabilit că aceasta este rezimă de canabis, în greutate de

344,41 gr.,fiind menționată în tabelul 3, anexă la Legea nr. 143/2000.

Fiind întrebat, inculpatul a

recunoscut, că este consumator de droguri de circa 2 ani și jumătate.

Curtea de Apel Timișoara, secția

penală, prin decizia nr. 216/ A din 2 iunie 2003, a admis recursul declarat de

parchet, a casat sentința penală numai în ceea ce privește suspendarea

condiționată a executării pedepsei, măsură pe care a înlăturat-o, menținând

celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva ultimei hotărâri,

inculpatul a declarat, recurs solicitând casarea acesteia, și, după rejudecare,

menținerea sentinței instanței de fond prin care în mod corect s-a dispus, în

favoarea sa, suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Recursul declarat nu este fondat.

Chiar dacă inculpatul nu posedă

antecedente penale și a avut o poziție procesuală corectă, se apreciază că

executarea pedepsei în regim de detenție este necesară în raport de gradul

ridicat de pericol social concret al infracțiunii și ar servi ambelor scopuri

ale pedepsei, respectiv, reeducarea inculpatului cât și de prevenire a

săvârșirii de noi infracțiuni.

Astfel fiind, curtea va respinge

recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor

judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.F.G. împotriva deciziei penale nr. 216/ A din 2 iunie

2003 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă pe inculpat la plata sumei de

1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 octombrie 2003.