ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4888/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 174 din 11 martie 2001, Tribunalul Timiș, în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul M.F.G., pentru infracțiunea de deținere de droguri, pentru consum propriu la o pedeapsă de 2 ani și 3 luni închisoare. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în baza art. 82 C. pen., a stabilit termen de încercare de 4 ani și 3 luni, atrăgând atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză. În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 8.02.2003 la 11.03.2003.

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat cantitatea de 342,89 gr. rezină de canabis, depusă prin dovadă la I.G.P., Direcția cazier judiciar și evidență operativă. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut în fapt, în baza probelor administrate, că, la data de 8 februarie 2003, în jurul orelor 22,00 organele de poliție ale orașului Sânnicolau Mare l-au identificat pe M.F.G. în centrul orașului și după ce l-au condus la sediul poliției, au procedat la percheziționarea acestuia. S-a găsit asupra sa o punguță din plastic în interiorul căreia erau două plăcuțe de culoare maro închis, existând suspiciunea că ar conține hașiș.

Fiind întrebat inculpatul a confirmat că cele două plăcuțe, în greutate de aproximativ 300 gr. conțin droguri, declarând, că, la domiciliul său mai deține o cantitate din acea substanță. Drept urmare, la percheziția efectuată s-a mai găsit o plăcuță identică în greutate de aproximativ 50 gr. Din expertizarea substanței menționate s-a stabilit că aceasta este rezimă de canabis, în greutate de 344,41 gr.,fiind menționată în tabelul 3, anexă la Legea nr. 143/2000. Fiind întrebat, inculpatul a recunoscut, că este consumator de droguri de circa 2 ani și jumătate. Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin decizia nr. 216/ A din 2 iunie 2003, a admis recursul declarat de parchet, a casat sentința penală numai în ceea ce privește suspendarea condiționată a executării pedepsei, măsură pe care a înlăturat-o, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva ultimei hotărâri, inculpatul a declarat, recurs solicitând casarea acesteia, și, după rejudecare, menținerea sentinței instanței de fond prin care în mod corect s-a dispus, în favoarea sa, suspendarea condiționată a executării pedepsei. Recursul declarat nu este fondat. Chiar dacă inculpatul nu posedă antecedente penale și a avut o poziție procesuală corectă, se apreciază că executarea pedepsei în regim de detenție este necesară în raport de gradul ridicat de pericol social concret al infracțiunii și ar servi ambelor scopuri ale pedepsei, respectiv, reeducarea inculpatului cât și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni. Astfel fiind, curtea va respinge recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.F.G. împotriva deciziei penale nr. 216/ A din 2 iunie 2003 a Curții de Apel Timișoara. Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pronunțată în ședință publică, azi 30 octombrie 2003.