ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2685/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 9 din 9

ianuarie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca

neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de

condamnatul T.D., în temeiul dispozițiilor art. 455, raportat la art. 453 lit.

a) C. proc. pen.

Condamnatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 250.000 lei din care onorariul

apărătorului din oficiu în sumă de 150.000 lei se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

S-a reținut că petiționarul T.D. se

află în executarea unei pedepse de 20 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunilor de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit.

a) și art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și

tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a)

C. pen., dispusă prin sentința penală nr. 75 din 5 mai 1995 și rămasă

definitivă prin decizia penală nr. 8 din 23 ianuarie 1997 a Curții Militare de

Apel.

Condamnatul și-a motivat cererea de

întrerupere a executării pedepsei arătând că suferă de afecțiuni psihice și

fizice care nu fac posibilă continuarea executării pedepsei, starea sa de

sănătate fiind incompatibilă cu regimul de detenție.

Instanța de fond a dispus efectuarea

unei expertize medico-legale la nivelul Institutului național de medicină-legală

Mina Minovici București pe baza căreia a stabilit că afecțiunile de care suferă

condamnatul (tulburare de personalitate de tip instabil-impulsiv, lombosciatică

stânga) pot fi tratate în rețeaua sanitară a Direcției Generale a

Penitenciarelor și nu îl pun pe acesta în imposibilitatea executării pedepsei.

Apelul declarat de condamnat a fost

respins ca nefondat de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin

decizia penală nr. 151 din 12 martie 2003.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs condamnatul T.D., solicitând admiterea cererii sale și întreruperea

executării pedepsei pe motive medicale.

Examinând recursul, Curtea constată

că acesta nu este fondat.

Starea sănătății condamnatului T.D.

a fost examinată din punct de vedere medico-legal, iar expertiza efectuată în

cauză a concluzionat că afecțiunile de care suferă petiționarul nu îl pun în

imposibilitate de a executa în continuare pedeapsa.

În aceste împrejurări, Curtea

constată că nu sunt întrunite cerințele articolului 455, raportat la art. 453

lit. a) C. proc. pen. și urmează să respingă recursul ca nefondat.

Recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din

fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul T.D. împotriva deciziei penale nr. 151/ A din 12 martie

2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de

650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

iunie 2003.