ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1411/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1411/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
SC T.C. SRL București a solicitat
anularea H.G. nr. 185/2003 și H.G. nr.186/2003, întrucât acestea încalcă
principiul autonomiei de voință și al libertății contractuale, prevăzute de
Codul civil și de Legea nr. 41/1994, modificată prin O.G. nr. 18/2003, stabilind
cuantumul și procedura de încasare a taxelor pentru prestarea serviciului
public de radiodifuziune, respectiv de televiziune.
Ulterior, hotărârile atacate au fost
abrogate, prin H.G. nr. 977/2003 și H.G. nr. 978/2003, motiv pentru care, în
ședința de judecată din 9 septembrie 2003, apărătorul reclamantei a arătat că
acțiunea a rămas fără obiect și a solicitat cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel București, secția
contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1289 din 9 septembrie 2003,
a respins acțiunea reclamantei, precum și cererile de intervenție accesorie,
formulate de S.R.T. și S.R.D., ca rămase fără obiect.
Totodată, a obligat Guvernul
României să plătească reclamantei, suma de 1.071.000 lei, reprezentând
cheltuieli de judecată, motivând că pârâtul are o culpă procesuală în
declanșarea litigiului.
Împotriva sentinței a declarat
recurs Guvernul României, susținând că în mod greșit a fost obligat la plata
cheltuielilor de judecată, având în vedere că acțiunea reclamantei a fost
respinsă, ca rămasă fără obiect.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc.
civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească
cheltuieli de judecată.
Deci, partea care a pierdut procesul,
suportă atât cheltuielile făcute de ea, cât și cheltuielile făcute de partea
care a câștigat, deoarece este în culpă procesuală.
Or, în cauză, acțiunea nu a fost
examinată în fond, cu privire la legalitatea și temeinicia pretențiilor, ci a
fost respinsă ca rămasă fără obiect, astfel că pârâtul nu a căzut în pretenții,
pentru a fi incidente dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., cum greșit
a reținut prima instanță.
În consecință, recursul este fondat,
urmând să fie admis și modificată sentința, în sensul înlăturării măsurii de
obligare a Guvernului României, la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Guvernul
României împotriva sentinței civile nr. 1289 din 9 septembrie 2003 a Curții de
Apel București, secția de contencios administrativ.
Modifică sentința atacată, în sensul
că înlătură obligarea Guvernului României, la plata cheltuielilor de judecată.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 15 aprilie 2004.