ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 599/2004

Asupra recursului de față; Din actele dosarului, constată următoarele: Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, prin rechizitoriul din 31 august 1999, îl trimite în judecată pe inculpatul U.D. pentru infracțiunea de trafic de stupefiante, prevăzută de art. 312 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Actul de învinuire reține, în esență că, la data de 8 aprilie 1999, cu prilejul unei percheziții corporale, efectuate în penitenciarul Poarte Albă – unde era reținut în executarea unei alte pedepse -, la inculpat s-au găsit țigări cu hașiș. Tribunalul Constanța, prin sentința penală nr. 1385 din 14 septembrie 2001, schimbă încadrarea juridică a faptei imputate inculpatului din art. 312 cu aplicarea art.3 7 lit. a) C. pen.

în art. 4 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art.11 pct. 2 lit. a) raportat la art.10 lit. c) C. proc. pen., instanța îl achită pe inculpat, cu motivarea, esențială, că nu el a comis fapta. Parchetul de pe lângă aceeași instanță declară apel, motivat că în mod eronat inculpatul a fost exonerat de răspundere. Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 316/P din 18 decembrie 2002, admite apelul, casează sentința și, în baza art. 4 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., condamnă pe inculpat la 2 ani de închisoare. În baza art. 39C. pen., contopește pedeapsa de 2 ani de închisoare cu aceea de un an, aplicată prin sentința penală nr.94/1999 a Tribunalului Constanța, urmând ca inculpatul să execute 2 ani de închisoare, din care i se deduce detenția preventivă, de la 8 aprilie până la 16 august 1999. Inculpatul este obligat la 300.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Prin recursul de față, inculpatul critică decizia, motivând că n-a comis fapta imputată. Critica nu este întemeiată. Instanța de apel a reținut corect situația de fapt, pe care a calificat-o corespunzător și a dozat just pedeapsa aplicată inculpatului. Procesul verbal de percheziție – efectuat de patru subofițeri din cadrul Direcției Generale a Penitenciarelor atestă, fără dubiu, că asupra inculpatului s-au găsit țigări cu hașiș, lucru confirmat și de inculpat, în prima sa declarație și de martorii oculari. Revenirile, ulterioare – nemotivate – ale martorilor nu pune în cauză veracitatea constatării. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., hotărârea atacată va fi menținută, prin respingerea recursului, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul U.D. împotriva deciziei penale nr. 316/P din 18 decembrie 2002 a Curții de Apel Constanța. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 ianuarie 2004.