ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 599/2004

Asupra

recursului de față;

Din

actele dosarului, constată următoarele:

Parchetul

de pe lângă Tribunalul Constanța, prin rechizitoriul din 31 august 1999, îl

trimite în judecată pe inculpatul U.D. pentru infracțiunea de trafic de

stupefiante, prevăzută de art. 312 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen.

Actul

de învinuire reține, în esență că, la data de 8 aprilie 1999, cu prilejul unei

percheziții corporale, efectuate în penitenciarul Poarte Albă – unde era

reținut în executarea unei alte pedepse -, la inculpat s-au găsit țigări cu

hașiș.

Tribunalul

Constanța, prin sentința penală nr. 1385 din 14 septembrie 2001, schimbă

încadrarea juridică a faptei imputate inculpatului din art. 312 cu aplicarea

art.3 7 lit. a) C. pen. în art. 4 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen.

În baza

art.11 pct. 2 lit. a) raportat la art.10 lit. c) C. proc. pen., instanța îl

achită pe inculpat, cu motivarea, esențială, că nu el a comis fapta.

Parchetul

de pe lângă aceeași instanță declară apel, motivat că în mod eronat inculpatul

a fost exonerat de răspundere.

Curtea

de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 316/P din 18 decembrie 2002, admite

apelul, casează sentința și, în baza art. 4 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea

art. 37 lit. a) C. pen., condamnă pe inculpat la 2 ani de închisoare.

În baza

art. 39C. pen., contopește pedeapsa de 2 ani de închisoare cu aceea de un an,

aplicată prin sentința  penală nr.94/1999 a Tribunalului Constanța, urmând ca

inculpatul să execute 2 ani de închisoare, din care i se deduce detenția

preventivă, de la 8 aprilie până la 16 august 1999.

Inculpatul

este obligat la 300.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Prin

recursul de față, inculpatul critică decizia, motivând că n-a comis fapta

imputată.

Critica

nu este întemeiată.

Instanța

de apel a reținut corect situația de fapt, pe care a calificat-o corespunzător

și a dozat just pedeapsa aplicată inculpatului.

Procesul

verbal de percheziție – efectuat de patru subofițeri din cadrul Direcției

Generale a Penitenciarelor  atestă, fără dubiu, că asupra inculpatului s-au

găsit țigări cu hașiș, lucru confirmat și de inculpat, în prima sa declarație

și de martorii oculari. Revenirile, ulterioare – nemotivate – ale martorilor nu

pune în cauză veracitatea constatării.

Așa

fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., hotărârea

atacată va fi menținută, prin respingerea recursului, conform dispozitivului

deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul U.D. împotriva deciziei penale nr. 316/P

din 18 decembrie 2002 a Curții de Apel Constanța.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 ianuarie 2004.