ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3530/2003

Asupra contestației în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin contestația în anulare

introdusă la data de 25 august 2003, contestatorul B.I. a solicitat

desființarea deciziei nr. 1597 din 28 martie 2003 a Curții Supreme de Justiție,

pronunțată în dosarul nr. 30/2003 și să se dispună achitarea, întrucât nu este

vinovat pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, în subsidiar contestatorul

solicitând schimbarea încadrării juridice.

În motivarea contestației

condamnatul învederează că actele aflate în dosar nu confirmă existența

tentativei la infracțiunea de omor, unul dintre martorii audiați se face

vinovat de infracțiunea de mărturie mincinoasă, iar pe de altă parte instanțele

nu au analizat în amănunt depozițiile martorilor.

În cauză s-a dispus atașarea

dosarului de fond.

Contestația în anulare nu este

fondată.

Potrivit art. 386 C. proc. pen.,

împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în

următoarele cazuri:

a) Când procedura de citare a părții

pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost

îndeplinită conform legii;

b) Când partea dovedește că la

termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în

imposibilitate de a se prezenta;

c) Când instanța de recurs nu s-a

pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele

prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) și i), cu privire la care existau probe

în dosar;

d) Când împotriva unei persoane s-au

pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

În speță, motivele invocate de

condamnat nu se regăsesc printre cazurile expres și limitativ arătate de art. 386

C. proc. pen., ele pot constitui, eventual, motive pentru formularea unui

memoriu pentru un recurs în anulare.

De altfel, aceleași motive au fost

invocate de petiționar și în căile de atac ordinare declarate împotriva

sentinței penale nr. 183 din 13 septembrie 2002, pronunțată de Tribunalul

Buzău, instanțele de apel și recurs au verificat aspectele referitoare la

vinovăție, încadrarea juridică a faptelor și la probele administrate, așa cum

rezultă din considerentele hotărârilor pronunțate.

În raport de considerentele expuse,

contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată, iar în temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată,

contestația în anulare formulată de condamnatul B.I., împotriva deciziei penale

nr. 1597 din 28 martie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția penală.

Obligă pe contestator să

plătească statului 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 august 2003.