ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4288/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Iași, prin sentința penală

nr. 645 din 19 noiembrie 2002, a respins cererea de revizuire, a sentinței

penale nr. 101/1996 pronunțată de Tribunalul Iași, formulată de condamnatul

C.L. și l-a obligat pe condamnat la 500.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Instanța a reținut că în motivarea

cererii de revizuire condamnatul a susținut că:

- a fost judecat în lipsă, fiindu-i

încălcat dreptul la apărare, deoarece în perioada 1995 – 2001, a lipsit din

țară, iar citarea s-a făcut la domiciliul părinților săi;

- fără să conteste vinovăția privind

complicitatea la furt, a arătat că în mod greșit instanțele l-au condamnat

pentru infracțiunea de dare de mită, deoarece a tratat cu inculpații T.M. și

B.I. cărora le-a plătit bani și aceștia au dat mită pentru a putea sustrage

țeava de la T. Iași;

- nu s-a efectuat expertiza

medico-legală psihiatrică.

S-a mai reținut că prin sentința

penală nr. 101/1996, rămasă definitivă prin decizia nr. 904/2000 pronunțată de

Curtea Supremă de Justiție, C.L. a fost condamnat la 3 pedepse de câte 5 ani

închisoare pentru complicitate la furt, faptă prevăzută de art. 26, raportat la

art. 208 – art. 209 lit. a) și e) C. pen.; la 3 pedepse de câte 5 ani

închisoare pentru trei infracțiuni de dare de mită, prevăzute de art. 255 alin.

(1) C. pen., la patru pedepse de câte 3 ani pentru 4 infracțiuni, prevăzute de

art. 26, raportat la art. 289 C. pen. și la 4 pedepse de câte 2 ani închisoare

pentru infracțiunile, prevăzute de art. 290 și art. 291 C. pen.

Conform art. 33 și art. 34 lit. b)

C. pen., pedepsele au fost contopite și prin adăugarea unui spor de pedeapsă de

3 ani s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani închisoare.

Instanța a constatat că în cauză nu

sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 46 din 6

februarie 2003, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondat, apelul declarat de

condamnat și l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, reținând

că soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, deoarece nu

sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Condamnatul a formulat recurs. A

susținut oral că a fost judecat în lipsă de procedură și nu este vinovat de

săvârșirea infracțiunilor de dare de mită și a cerut casarea hotărârilor și

revizuirea sentinței prin care a fost condamnat.

Recursul nu este fondat.

Revizuirea unei hotărâri penale

definitive poate fi cerută numai în cazurile și în condițiile prevăzute expres

și limitativ de art. 394 C. proc. pen.

Motivele invocate de revizuient

privesc judecata în fond a cauzei, desfășurarea judecății, corecta sau

incorecta citare cum și stabilirea dacă o faptă întrunește sau nu elementele

constitutive ale infracțiunii de dare de mită.

Aceste motive au fost ridicate ca

apărări în fața instanțelor și mai ales la judecarea recursului la Curtea

Supremă de Justiție.

Prin înscrisurile depuse condamnatul

a încercat să obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte deja cunoscute și

verificate de către instanțele care au soluționat în fond, apel și recurs

cauza.

Motivele invocate nu sunt din cele

prevăzute de art. 394 C. proc. pen., ele însă pot forma obiectul unei cereri

adresată procurorului general în vederea declarării unui recurs în anulare în

favoare.

Așa fiind, recursul va fi respins ca

nefondat conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnatul C.L. împotriva deciziei penale nr.

46 din 6 februarie 2003 a Curții de Apel Iași.

Obligă condamnatul la plata sumei de

500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

octombrie 2003.