ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4288/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Iași, prin sentința penală nr. 645 din 19 noiembrie 2002, a respins cererea de revizuire, a sentinței penale nr. 101/1996 pronunțată de Tribunalul Iași, formulată de condamnatul C.L. și l-a obligat pe condamnat la 500.000 lei cheltuieli judiciare statului. Instanța a reținut că în motivarea cererii de revizuire condamnatul a susținut că: - a fost judecat în lipsă, fiindu-i încălcat dreptul la apărare, deoarece în perioada 1995 – 2001, a lipsit din țară, iar citarea s-a făcut la domiciliul părinților săi; - fără să conteste vinovăția privind complicitatea la furt, a arătat că în mod greșit instanțele l-au condamnat pentru infracțiunea de dare de mită, deoarece a tratat cu inculpații T.M.

și B.I. cărora le-a plătit bani și aceștia au dat mită pentru a putea sustrage țeava de la T. Iași; - nu s-a efectuat expertiza medico-legală psihiatrică. S-a mai reținut că prin sentința penală nr. 101/1996, rămasă definitivă prin decizia nr. 904/2000 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, C.L. a fost condamnat la 3 pedepse de câte 5 ani închisoare pentru complicitate la furt, faptă prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 – art. 209 lit. a) și e) C. pen.; la 3 pedepse de câte 5 ani închisoare pentru trei infracțiuni de dare de mită, prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen., la patru pedepse de câte 3 ani pentru 4 infracțiuni, prevăzute de art. 26, raportat la art. 289 C. pen. și la 4 pedepse de câte 2 ani închisoare pentru infracțiunile, prevăzute de art. 290 și art. 291 C. pen.

Conform art. 33 și art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele au fost contopite și prin adăugarea unui spor de pedeapsă de 3 ani s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani închisoare. Instanța a constatat că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Prin decizia penală nr. 46 din 6 februarie 2003, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat și l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, reținând că soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, deoarece nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Condamnatul a formulat recurs. A susținut oral că a fost judecat în lipsă de procedură și nu este vinovat de săvârșirea infracțiunilor de dare de mită și a cerut casarea hotărârilor și revizuirea sentinței prin care a fost condamnat.

Recursul nu este fondat. Revizuirea unei hotărâri penale definitive poate fi cerută numai în cazurile și în condițiile prevăzute expres și limitativ de art. 394 C. proc. pen. Motivele invocate de revizuient privesc judecata în fond a cauzei, desfășurarea judecății, corecta sau incorecta citare cum și stabilirea dacă o faptă întrunește sau nu elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită. Aceste motive au fost ridicate ca apărări în fața instanțelor și mai ales la judecarea recursului la Curtea Supremă de Justiție. Prin înscrisurile depuse condamnatul a încercat să obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte deja cunoscute și verificate de către instanțele care au soluționat în fond, apel și recurs cauza.

Motivele invocate nu sunt din cele prevăzute de art. 394 C. proc. pen., ele însă pot forma obiectul unei cereri adresată procurorului general în vederea declarării unui recurs în anulare în favoare. Așa fiind, recursul va fi respins ca nefondat conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.L. împotriva deciziei penale nr. 46 din 6 februarie 2003 a Curții de Apel Iași. Obligă condamnatul la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pronunțată în ședință publică, azi 7 octombrie 2003.