ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1152/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1152/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 102 din 9

martie 2005 a Tribunalului Vaslui s-a dispus condamnarea inculpatului C.C. la

următoarele pedepse:

- un an închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu

număr de înmatriculare fals, prevăzută de art. 77 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002;

- 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de folosire la autoritatea vamală de documente vamale

și transport care se refereau la alte bunuri decât cele prezentate la vamă,

prevăzută de art. 177 din Legea nr. 141/1997 și un an interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

- 8 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prevăzută de art. 292 C. pen.;

- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de tentativă de înșelăciune, prevăzută de art. 20 C. pen.,

raportat la art. 215 alin. (1) și ( )C. pen.;

- 2 ani și 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 C. pen., toate,

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului C.C. în pedeapsa cea

mai grea de 3 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen.

Prin aceeași sentință a fost

condamnat și inculpatul B.G.C. la următoarele pedepse:

- un an închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de complicitate la conducerea pe drumurile publice a

unui autovehicul cu număr de înmatriculare fals, prevăzută de art. 26 C. pen.,

raportat la art. 77 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002;

- 2 ani închisoare și 6 luni

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosirea la autoritatea vamală de

documente vamale și transport care se refereau la alte bunuri decât cele

prezentate la vamă, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 177 din

Legea nr. 141/1997

- 2

ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

complicitate de tentativă de înșelăciune, prevăzută de art. 20 C. pen.,

raportat la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.;

- 3 ani

închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 C. pen., toate, cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului B.G.C. în pedeapsa

cea mai grea de 3 ani închisoare și 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 86

1

C.

pen., instanța a dispus suspendarea executării pedepselor aplicate celor doi

inculpați sub supraveghere.

În baza art. 86

2

C. pen.,

a fixat termen de încercare pentru fiecare inculpat de 5 ani.

Totodată, s-a atras atenția

inculpaților asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen., privind

revocarea.

De asemenea, i-a obligat pe

inculpați să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la S.P.V.R.S.I. de

pe lângă Tribunalul Vaslui la datele fixate de acesta;

- să comunice orice schimbare de

domiciliu;

- să comunice informații de natură a

putea fi controlate mijloacele lor de existență;

În baza art. 255 alin. (4). raportat

la art. 254 alin. (3) C. pen., confiscă de la inculpați trei bancnote de câte

10 Euro înregistrate în registrul de valori al Tribunalului Vaslui, la poziția

20/2004, bani ce fac obiectul dării de mită.

În baza art. 191 C. proc. pen., au

fost obligați inculpații să achite fiecare câte 2.500.000 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpatul B.G.C., deținea funcția

de administrator al SC E.T. SRL Huși, având totodată în folosință, în perioada februarie

2003, un autoturism LADA 1500, autoturism închiriat de la martorul B.O.V.,

proprietarul autovehiculului sus-menționat.

În anul 2002, inculpatul C.C. a achiziționat

un autoturism marca LADA 1500, iar în ianuarie 2003 a încheiat cu SC A. SA

contractul de asigurare nr. 111956 din 14 ianuarie 2003 pentru autoturismul

LADA pentru avarii și furt pe teritoriul României și avarii în afara

teritoriului României. Contractul de asigurare a fost încheiat pe o durată de

un an, suma asigurată fiind de 1737 Euro.

Având în vedere această situație

inculpatul C.C. i-a propus inculpatului B.G.C. să-l ajute să-și vândă

autoturismul LADA proprietatea sa, la un centru de dezmembrare auto, urmând ca

după aceea să declare că autoturismul i-a fost furat pentru a încasa prima de

asigurare.

Față de această propunere inculpatul

B.G.C. s-a declarat de acord.

În scopul sus-arătat cei doi

inculpați s-au deplasat în municipiul Iași, la un centru de dezmembrări auto

din localitate, oferind centrului de dezmembrări spre vânzare pentru

dezmembrare autoturismul LADA 1500.

Deoarece cei doi inculpați nu

ofereau, odată cu autoturismul și actele de înmatriculare ale autoturismului

vânzarea nu a putut fi perfectată în municipiul Iași astfel că s-au reîntors în

municipiul Huși.

Pentru a putea urma planul inițial,

inculpatul C.C. i-a propus inculpatului B.G.C. să pună pe autoturismul său

numerele de înmatriculare ale autoturismului LADA 1500, să treacă cu acesta în

Republica Moldova unde urmau să lase autoturismul unor rude ale sale din

localitatea Călmățui, pentru a-l dezmembra și a-l vinde astfel dezmembrat, iar

apoi, la reîntoarcerea în România, să-l declare furat.

Întrucât inculpatul B.G.C. a fost de

acord cu propunerea inculpatului C.C., cei doi s-au deplasat pe data de 6

octombrie 2003 la atelierul de reparații auto, proprietatea martorului P.P.,

unde se afla în reparații autoturismul LADA 1500, de pe care a luat numerele de

înmatriculare, după care s-a deplasat împreună cu inculpatul C.C. la

autoturismul proprietatea dânsului, în localitatea Râșești, județul Vaslui.

Cei doi inculpați au demontat

numerele de înmatriculare ale autoturismului LADA 1500, după care au montat pe

acest autoturism numerele de înmatriculare.

În seara aceleiași zile de 6

octombrie 2003, cei doi inculpați s-au prezentat în P.C.T.F. Albița, pe sensul

de ieșire din țară cu autoturismul proprietatea inculpatului C.C., la volan

aflându-se chiar proprietarul.

Acesta a prezentat agentului vamal

din cadrul Biroului Vamal Albița pașapoartele, certificatul de înmatriculare al

autoturismului LADA 1500. Întrucât pe certificatul de înmatriculare era trecut

ca și proprietar altă persoană decât cele aflate în autoturism, agentul vamal a

solicitat prezentarea unei procuri în temeiul căreia cei doi pot folosi

autoturismul.

Inculpatul B.G.C. a motiva că

autoturismul este proprietatea cumnatului său, că are acordul acestuia pentru

a-l folosi, astfel că la insistențele sale, agentul vamal le-a permis să iasă

din țară cu autoturismul.

Cei doi inculpați s-au deplasat cu

autoturismul în localitatea Călmățui din Republica Moldova la o rudă a

inculpatului C.C., au demontat de pe acesta numerele de înmatriculare, pe care

inculpatul B.G.C. le-a pus într-o sacoșă reîntorcându-se cu tăblițele de

înmatriculare în România a doua zi, cu un microbuz înmatriculat în Republica

Moldova.

În ziua de 10 martie 2003 inculpatul

C.C. s-a deplasat la Poliția Huși, arătând că, în noaptea de 9 octombrie 2003,

i-a fost sustras autoturismul proprietate personală LADA 1500.

În aceeași zi inculpatul C.C. s-a

deplasat și la sediul S.A.R. A. – Agenția, declarându-le acestora furtul

autoturismului proprietate personală.

Conform prevederilor contractului de

asigurare nr. 111956 din 14 ianuarie 2003 inculpatul C.C. urma să încaseze,

după trecerea unei perioade de 30 de zile de la data înștiințării, suma

asigurată de 1737 Euro.

În urma activităților

informativ-operative desfășurate de Poliția municipiului Iași, s-a constatat că

învinuitul C.C. era înregistrat la Vama Albița ca aflându-se, în data de 06

octombrie 2003, ora 18,00, împreună cu inculpatul B.G.C. în autoturismul cu

care au trecut în Republica Moldova.

În ziua de 7 octombrie 2003 cei doi

inculpați erau înregistrați în Vama Albița, intrând în țară cu autoturismul

înmatriculat în Republica Moldova.

Pentru verificarea aspectelor

relatate, în ziua de 30 octombrie 03, inculpatul C.C. a fost audiat de agentul

de poliție A.O. de la biroul judiciar din cadrul Poliției municipiului Huși.

Inculpatul B.G.C. fiind citat pentru

a fi audiat, l-a consultat pe inculpatul C.C. cu privire la audierile efectuate

față de acesta. Cu această ocazie inculpatul C.C. i-a sugerat inculpatului B.G.C.

să-i ofere o sumă de bani lucrătorului de poliție, pe care inculpatul C.C. îl

cunoștea, întrucât locuiau în aceeași zonă, pentru a nu mai întreprinde

cercetări privind deplasarea în Republica Moldova.

Inculpatul B.G.C. a fost de acord cu

propunerea inculpatului C.C., deplasându-se împreună cu acesta din urmă, în

ziua de 31 octombrie 03, la domiciliului agentului de poliție A.O. Inculpatul C.C.

i-a dat inculpatului B.G.C. suma de 150 Euro compusă din trei bancnote de 50 Euro,

pentru a i-o oferi agentului de poliție într-un plic.

După ce a ajuns la locuința agentului

de poliție și acesta i-a deschis ușa, inculpatul B.G.C. i-a oferit suma de 150 Euro

pentru a nu mai efectua cercetări, arătându-i totodată agentului de poliție și

plicul cu bancnotele pe care i le oferea.

Agentul de poliție a refuzat suma

oferită invitându-i pe cei doi inculpați la sediul Poliției municipiului Huși,

pentru cercetări.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel inculpații C.C. și B.G.C., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie. Astfel, inculpatul B.G.C. a susținut că a avut calitatea de

complice la infracțiunea prevăzută de art. 255 C. pen., întrucât a fost

mandatat de coinculpatul C.C. să remită banii martorului A.O.

Față de cele arătate atât inculpatul

B.G.C. și coinculpatul C.C. au solicitat redozarea pedepselor aplicate, considerându-le

prea aspre, raportat la circumstanțele reale și personale.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

penală nr. 377 din 15 noiembrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpații C.C. și de B.G.C., menținând sentința penală nr. 102 din

9 martie 2005 a Tribunalului Vaslui.

Totodată, i-a obligat pe inculpații

apelați la plata sumelor de câte 30 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, instanța de

control judiciar a apreciat că în cauză fapta inculpatului B.G.C. de a oferi

agentului de poliție A.O. suma de 150 Euro pentru a nu continua cercetarea

penală în cauză întrunește elementele infracțiunii de dare de mită, prevăzută

de art. 255 C. pen. și nu pe aceea de complicitate la această infracțiune, întrucât

inculpatul B.G.C. este cel ce a oferit nemijlocit banii agentului de poliție în

scopul menționat. S-a mai reținut că în speță raportul între mituitor și mituit

s-a realizat, mituirea fiind reglementată ca o faptă bilaterală, la săvârșirea

căreia concurează cel ce dă mită și cel care pretinde, primește sau nu respinge

mita, în scopul îndeplinirii sau încălcării îndatoririlor de serviciu cu

privire la efectuarea unui act.

De asemenea, nici critica privind

reindividualizarea pedepselor nu a fost reținută, întrucât au fost deja avute

în vedere atât cauzele ce agravează răspunderea penală și cele care o

atenuează.

Fiind nemulțumit de soluția

pronunțată, inculpatul B.G.C., în termen legal a formulat recurs invocând drept

motiv dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat

redozarea pedepsei aplicate.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce vor urma.

Din verificarea dosarului cauzei,

Înalta Curte constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și

vinovăția inculpatului în concordanță cu probele administrate, iar încadrarea juridică

a faptelor este, de asemenea, corectă.

Cât privește individualizarea

judiciară a pedepsei este necesar a se reține că împrejurările în care a fost

săvârșită o infracțiune pot conduce la reținerea atât a unor cauze de agravare

cât și a unor cauze de atenuare a răspunderii penale.

Ori de câte ori se constată

existența cumulativă a acestora, instanța are obligația, în procesul de

individualizare judiciară a pedepsei să respecte ordinea în care urmează a se

face aplicarea circumstanțelor agravante, a circumstanțelor atenuante și a

stării de recidivă, atunci când acestea sunt în concurs.

În speță, inculpatul a săvârșit

infracțiunile de complicitate la infracțiunea de conducere pe drumurile publice

a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare prevăzută de art. 26 C. pen.,

raportat la art. 77 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 și complicitate la

infracțiunea de folosire la autoritatea vamală de documente vamale și de

transport care se referă la alte bunuri decât cele prezentate în vamă,

prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 177 din Legea nr. 141/1997,

complicitate la infracțiunea de tentativă la infracțiunea de înșelăciune

prevăzută de art. 26 raportat la art. 20 C. pen., art. 215 alin. (1) și (3) C.

pen. și infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen., toate în

concurs real.

Înalta Curte constată că instanța de

fond și apoi cea de control judiciar au procedat corect atunci când la

individualizarea judiciară a pedepsei rezultante aplicate inculpaților au ținut

seama de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., reținând gradul de

pericol social al faptelor comise, modalitățile concrete de săvârșirea faptelor

precum și circumstanțele personale ale inculpaților care sunt infractori

primari, au recunoscut și regretat faptele comise.

Se apreciază că în speță nu pot fi

reținute elemente de natură a permite coborârea pedepsei sub limita deja

stabilită de instanța de fond și menținută de instanța de control judiciar,

astfel că o nouă individualizare a pedepsei nu poate fi luată în discuție.

Față de acele arătate mai sus,

Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct.

1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul B.G.C. iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga pe

acesta la cheltuieli judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.G.C. împotriva deciziei penale nr. 377 din 15

noiembrie 2005 a Curții de Apel Iași.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 220 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 februarie 2006.