ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1152/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 102 din 9 martie 2005 a Tribunalului Vaslui s-a dispus condamnarea inculpatului C.C. la următoarele pedepse: - un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr de înmatriculare fals, prevăzută de art. 77 alin. (2) din O.U.G.

nr. 195/2002; - 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de folosire la autoritatea vamală de documente vamale și transport care se refereau la alte bunuri decât cele prezentate la vamă, prevăzută de art. 177 din Legea nr. 141/1997 și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; - 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prevăzută de art. 292 C. pen.; - 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de înșelăciune, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1) și ( )C. pen.; - 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 C. pen., toate, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului C.C. în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Prin aceeași sentință a fost condamnat și inculpatul B.G.C. la următoarele pedepse: - un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr de înmatriculare fals, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 77 alin. (2) din O.U.G.

nr. 195/2002; - 2 ani închisoare și 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosirea la autoritatea vamală de documente vamale și transport care se refereau la alte bunuri decât cele prezentate la vamă, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 177 din Legea nr. 141/1997 - 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate de tentativă de înșelăciune, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.; - 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 C. pen., toate, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului B.G.C.

în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În temeiul art. 86 1 C. pen., instanța a dispus suspendarea executării pedepselor aplicate celor doi inculpați sub supraveghere. În baza art. 86 2 C. pen., a fixat termen de încercare pentru fiecare inculpat de 5 ani. Totodată, s-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen., privind revocarea. De asemenea, i-a obligat pe inculpați să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la S.P.V.R.S.I.

de pe lângă Tribunalul Vaslui la datele fixate de acesta; - să comunice orice schimbare de domiciliu; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență; În baza art. 255 alin. (4). raportat la art. 254 alin. (3) C. pen., confiscă de la inculpați trei bancnote de câte 10 Euro înregistrate în registrul de valori al Tribunalului Vaslui, la poziția 20/2004, bani ce fac obiectul dării de mită. În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligați inculpații să achite fiecare câte 2.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Inculpatul B.G.C., deținea funcția de administrator al SC E.T.

SRL Huși, având totodată în folosință, în perioada februarie 2003, un autoturism LADA 1500, autoturism închiriat de la martorul B.O.V., proprietarul autovehiculului sus-menționat. În anul 2002, inculpatul C.C. a achiziționat un autoturism marca LADA 1500, iar în ianuarie 2003 a încheiat cu SC A. SA contractul de asigurare nr. 111956 din 14 ianuarie 2003 pentru autoturismul LADA pentru avarii și furt pe teritoriul României și avarii în afara teritoriului României. Contractul de asigurare a fost încheiat pe o durată de un an, suma asigurată fiind de 1737 Euro. Având în vedere această situație inculpatul C.C. i-a propus inculpatului B.G.C. să-l ajute să-și vândă autoturismul LADA proprietatea sa, la un centru de dezmembrare auto, urmând ca după aceea să declare că autoturismul i-a fost furat pentru a încasa prima de asigurare.

Față de această propunere inculpatul B.G.C. s-a declarat de acord. În scopul sus-arătat cei doi inculpați s-au deplasat în municipiul Iași, la un centru de dezmembrări auto din localitate, oferind centrului de dezmembrări spre vânzare pentru dezmembrare autoturismul LADA 1500. Deoarece cei doi inculpați nu ofereau, odată cu autoturismul și actele de înmatriculare ale autoturismului vânzarea nu a putut fi perfectată în municipiul Iași astfel că s-au reîntors în municipiul Huși. Pentru a putea urma planul inițial, inculpatul C.C. i-a propus inculpatului B.G.C. să pună pe autoturismul său numerele de înmatriculare ale autoturismului LADA 1500, să treacă cu acesta în Republica Moldova unde urmau să lase autoturismul unor rude ale sale din localitatea Călmățui, pentru a-l dezmembra și a-l vinde astfel dezmembrat, iar apoi, la reîntoarcerea în România, să-l declare furat.

Întrucât inculpatul B.G.C. a fost de acord cu propunerea inculpatului C.C., cei doi s-au deplasat pe data de 6 octombrie 2003 la atelierul de reparații auto, proprietatea martorului P.P., unde se afla în reparații autoturismul LADA 1500, de pe care a luat numerele de înmatriculare, după care s-a deplasat împreună cu inculpatul C.C. la autoturismul proprietatea dânsului, în localitatea Râșești, județul Vaslui. Cei doi inculpați au demontat numerele de înmatriculare ale autoturismului LADA 1500, după care au montat pe acest autoturism numerele de înmatriculare. În seara aceleiași zile de 6 octombrie 2003, cei doi inculpați s-au prezentat în P.C.T.F. Albița, pe sensul de ieșire din țară cu autoturismul proprietatea inculpatului C.C., la volan aflându-se chiar proprietarul.

Acesta a prezentat agentului vamal din cadrul Biroului Vamal Albița pașapoartele, certificatul de înmatriculare al autoturismului LADA 1500. Întrucât pe certificatul de înmatriculare era trecut ca și proprietar altă persoană decât cele aflate în autoturism, agentul vamal a solicitat prezentarea unei procuri în temeiul căreia cei doi pot folosi autoturismul. Inculpatul B.G.C. a motiva că autoturismul este proprietatea cumnatului său, că are acordul acestuia pentru a-l folosi, astfel că la insistențele sale, agentul vamal le-a permis să iasă din țară cu autoturismul. Cei doi inculpați s-au deplasat cu autoturismul în localitatea Călmățui din Republica Moldova la o rudă a inculpatului C.C., au demontat de pe acesta numerele de înmatriculare, pe care inculpatul B.G.C.

le-a pus într-o sacoșă reîntorcându-se cu tăblițele de înmatriculare în România a doua zi, cu un microbuz înmatriculat în Republica Moldova. În ziua de 10 martie 2003 inculpatul C.C. s-a deplasat la Poliția Huși, arătând că, în noaptea de 9 octombrie 2003, i-a fost sustras autoturismul proprietate personală LADA 1500. În aceeași zi inculpatul C.C. s-a deplasat și la sediul S.A.R. A. – Agenția, declarându-le acestora furtul autoturismului proprietate personală. Conform prevederilor contractului de asigurare nr. 111956 din 14 ianuarie 2003 inculpatul C.C. urma să încaseze, după trecerea unei perioade de 30 de zile de la data înștiințării, suma asigurată de 1737 Euro. În urma activităților informativ-operative desfășurate de Poliția municipiului Iași, s-a constatat că învinuitul C.C.

era înregistrat la Vama Albița ca aflându-se, în data de 06 octombrie 2003, ora 18,00, împreună cu inculpatul B.G.C. în autoturismul cu care au trecut în Republica Moldova. În ziua de 7 octombrie 2003 cei doi inculpați erau înregistrați în Vama Albița, intrând în țară cu autoturismul înmatriculat în Republica Moldova. Pentru verificarea aspectelor relatate, în ziua de 30 octombrie 03, inculpatul C.C. a fost audiat de agentul de poliție A.O. de la biroul judiciar din cadrul Poliției municipiului Huși. Inculpatul B.G.C. fiind citat pentru a fi audiat, l-a consultat pe inculpatul C.C. cu privire la audierile efectuate față de acesta. Cu această ocazie inculpatul C.C. i-a sugerat inculpatului B.G.C.

să-i ofere o sumă de bani lucrătorului de poliție, pe care inculpatul C.C. îl cunoștea, întrucât locuiau în aceeași zonă, pentru a nu mai întreprinde cercetări privind deplasarea în Republica Moldova. Inculpatul B.G.C. a fost de acord cu propunerea inculpatului C.C., deplasându-se împreună cu acesta din urmă, în ziua de 31 octombrie 03, la domiciliului agentului de poliție A.O. Inculpatul C.C. i-a dat inculpatului B.G.C. suma de 150 Euro compusă din trei bancnote de 50 Euro, pentru a i-o oferi agentului de poliție într-un plic. După ce a ajuns la locuința agentului de poliție și acesta i-a deschis ușa, inculpatul B.G.C. i-a oferit suma de 150 Euro pentru a nu mai efectua cercetări, arătându-i totodată agentului de poliție și plicul cu bancnotele pe care i le oferea.

Agentul de poliție a refuzat suma oferită invitându-i pe cei doi inculpați la sediul Poliției municipiului Huși, pentru cercetări. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații C.C. și B.G.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, inculpatul B.G.C. a susținut că a avut calitatea de complice la infracțiunea prevăzută de art. 255 C. pen., întrucât a fost mandatat de coinculpatul C.C. să remită banii martorului A.O. Față de cele arătate atât inculpatul B.G.C. și coinculpatul C.C. au solicitat redozarea pedepselor aplicate, considerându-le prea aspre, raportat la circumstanțele reale și personale. Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 377 din 15 noiembrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații C.C.

și de B.G.C., menținând sentința penală nr. 102 din 9 martie 2005 a Tribunalului Vaslui. Totodată, i-a obligat pe inculpații apelați la plata sumelor de câte 30 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a dispune astfel, instanța de control judiciar a apreciat că în cauză fapta inculpatului B.G.C. de a oferi agentului de poliție A.O. suma de 150 Euro pentru a nu continua cercetarea penală în cauză întrunește elementele infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 C. pen. și nu pe aceea de complicitate la această infracțiune, întrucât inculpatul B.G.C. este cel ce a oferit nemijlocit banii agentului de poliție în scopul menționat.

S-a mai reținut că în speță raportul între mituitor și mituit s-a realizat, mituirea fiind reglementată ca o faptă bilaterală, la săvârșirea căreia concurează cel ce dă mită și cel care pretinde, primește sau nu respinge mita, în scopul îndeplinirii sau încălcării îndatoririlor de serviciu cu privire la efectuarea unui act. De asemenea, nici critica privind reindividualizarea pedepselor nu a fost reținută, întrucât au fost deja avute în vedere atât cauzele ce agravează răspunderea penală și cele care o atenuează. Fiind nemulțumit de soluția pronunțată, inculpatul B.G.C., în termen legal a formulat recurs invocând drept motiv dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat redozarea pedepsei aplicate.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor urma. Din verificarea dosarului cauzei, Înalta Curte constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în concordanță cu probele administrate, iar încadrarea juridică a faptelor este, de asemenea, corectă. Cât privește individualizarea judiciară a pedepsei este necesar a se reține că împrejurările în care a fost săvârșită o infracțiune pot conduce la reținerea atât a unor cauze de agravare cât și a unor cauze de atenuare a răspunderii penale. Ori de câte ori se constată existența cumulativă a acestora, instanța are obligația, în procesul de individualizare judiciară a pedepsei să respecte ordinea în care urmează a se face aplicarea circumstanțelor agravante, a circumstanțelor atenuante și a stării de recidivă, atunci când acestea sunt în concurs.

În speță, inculpatul a săvârșit infracțiunile de complicitate la infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 77 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 și complicitate la infracțiunea de folosire la autoritatea vamală de documente vamale și de transport care se referă la alte bunuri decât cele prezentate în vamă, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 177 din Legea nr. 141/1997, complicitate la infracțiunea de tentativă la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 20 C. pen., art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. și infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen., toate în concurs real.

Înalta Curte constată că instanța de fond și apoi cea de control judiciar au procedat corect atunci când la individualizarea judiciară a pedepsei rezultante aplicate inculpaților au ținut seama de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., reținând gradul de pericol social al faptelor comise, modalitățile concrete de săvârșirea faptelor precum și circumstanțele personale ale inculpaților care sunt infractori primari, au recunoscut și regretat faptele comise. Se apreciază că în speță nu pot fi reținute elemente de natură a permite coborârea pedepsei sub limita deja stabilită de instanța de fond și menținută de instanța de control judiciar, astfel că o nouă individualizare a pedepsei nu poate fi luată în discuție.

Față de acele arătate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G.C. iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga pe acesta la cheltuieli judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G.C. împotriva deciziei penale nr. 377 din 15 noiembrie 2005 a Curții de Apel Iași. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 februarie 2006.