ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1681/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 291

din 21 noiembrie 2002 a Tribunalului Vaslui a fost condamnat inculpatul A.M.D. la

următoarele pedepse:

- 3 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.,

pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1), cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.,

pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.;

- două pedepse de câte un an

închisoare, pentru două infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prevăzute de art. 246 C. pen.;

- două pedepse de câte 2 ani

închisoare, pentru două infracțiuni de abuz în serviciu, prevăzute de art. 246,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- două pedepse de câte un an

închisoare, pentru două infracțiuni de primire de foloase necuvenite, prevăzute

de art. 256 C. pen.;

- două pedepse de câte 2 ani

închisoare, pentru două infracțiuni de șantaj, prevăzute de art. 194 alin. (1),

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a),

art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele, urmând

să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

Conform art. 86

1

și art. 86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei pe un timp de încercare de 5 ani, stabilindu-se măsurile de

supraveghere, prevăzute de art. 86

3

alin. (1) lit. a), b), c) și d)

C. pen.

S-a dispus, de asemenea,

confiscarea de la inculpat a sumei de 19.508.000 lei, conform art. 118 lit. d)

C. pen.

S-au admis în parte

acțiunile civile formulate de părțile civile Ț.V. și A.T. fiind obligat

inculpatul să plătească lui Ț.V. despăgubiri în sumă de 10.200.000 lei și lui

A.T. despăgubiri în sumă de 23 milioane lei.

Pentru a pronunța această

sentință, tribunalul a reținut următoarele:

În perioada 1998 – 2000, în

care a îndeplinit funcția de director tehnic adjunct și, cu începere de la data

de 22 octombrie 1998, funcția de director al sucursalei Vaslui a R.A.I.F.,

inculpatul A.M.D. a abuzat de funcția îndeplinită și, prin numeroase acte de

intimidare și de șantajare a subordonaților săi a obținut de la aceștia

diferite foloase materiale, iar în unele cazuri a pretins și primit sume de

bani și alte foloase materiale pentru angajarea unor persoane.

Astfel, inculpatul,

exercitând o permanentă stare de intimidare a inginerului T.I., șeful

Sistemului Hidro Prut – Huși, l-a determinat pe acesta să-i dea, în repetate

rânduri diferite cantități de vin, păsări, produse agro-alimentare, în valoare

de 3.714.000 lei, cu motivația că trebuie să facă față unor cerințe de protocol

cu ocazia vizitelor unor persoane din conducerea Regiei sau din cadrul autorităților

locale. În același mod, inculpatul a pretins și primit de la B.M. și C.M. câte

un porc, iar de la inginerii Ț.V. și B.M. produse alimentare și scândură de

brad în valoare de 9.690.000 lei.

Alte produse alimentare i-au

fost date inculpatului sub amenințarea unor represalii disciplinare, de către

T.I. și alți salariați de la Sistemul Hidro Elan.

De asemenea, inculpatul a

pretins și primit sume de bani și produse alimentare de la N.N. (pentru

angajarea acestuia la barajul M.) și de la A.T. (pentru angajarea acestuia ca

electromecanic la Sistemul H.E.) și a primit foloase materiale de la N.G. (cu

răsplată pentru angajarea acestuia) și I.L. (după angajarea fiului acesteia).

Prin decizia penală nr. 387

din 23 octombrie 2003, Curtea de Apel Iași a admis apelul declarat de

inculpatul A.M.D. împotriva sentinței pronunțate de prima instanță, a

desființat hotărârea atacată în latura penală și, rejudecând cauza, a constatat

grațiate în baza art. 1 din Legea nr. 543/2000 pedepsele aplicate inculpatului

pentru infracțiunile de abuz în serviciu, prevăzute de art. 246 C. pen. și a

contopit pedepsele aplicate pentru celelalte infracțiuni, urmând ca inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și pedeapsa

complementară, în condițiile stabilite prin sentința instanței de fond.

Împotriva deciziei instanței

de apel a declarat recurs inculpatul A.M.D. care a solicitat casarea hotărârii

atacate, rejudecarea cauzei și achitarea sa sau restituirea dosarului, fie la

organul de urmărire penală, fie la prima instanță, cu motivarea că nu se face

vin ovat de comiterea faptelor penale reținute în sarcina sa și că probele

administrate sunt incomplete și contradictorii. În subsidiar, inculpatul

recurent a cerut redozarea pedepselor aplicate. De asemenea, inculpatul a

solicitat exonerarea sa de obligațiile de plată stabilite prin sentința primei

instanțe.

Recursul nu este fondat.

Faptele reținute în sarcina

inculpatului au fost dovedite prin probele concludente administrate în cursul

procesului și anume declarațiile părților vătămate și ale martorilor,

procesele-verbale de confruntare a inculpatului cu părțile vătămate și cu

martorii, precum și înregistrarea audio a convorbirilor telefonice dintre

martorul T.I. și inculpat, înregistrare necontestată de inculpat, din care

rezultă cu certitudine că acesta, cerea și primea de la martor și de la alți

salariați din subordine diferite foloase materiale în condițiile reținute prin

sentința de condamnare.

Având în vedere că probele

administrate sunt concludente și suficiente pentru stabilirea adevărului și

întrucât aceste probe au fost apreciate corect de către instanțele de judecată,

nu poate fi primită cererea recurentului de restituire a dosarului și nici de

achitare.

De asemenea, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că inculpatului i s-au aplicat pedepse mici, în

raport cu numărul și pericolul infracțiunilor comise, astfel că nu poate fi

primită nici cererea acestuia de redozare a pedepselor aplicate.

În sfârșit, ținând seama de

natura infracțiunilor pentru care a fost condamnat inculpatul, obligarea

acestuia la despăgubiri către părțile civile și confiscarea sumei pentru care

cei păgubiți nu s-au constituit parte civilă este legală, neexistând nici un

temei să se admită cererea recurentului de a fi exonerat de plata sumelor

stabilite prin hotărârile pronunțate în cauză.

În consecință, urmează ca

recursul inculpatului să fie respins, cu obligarea acestuia la plata

cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul A.M.D. împotriva deciziei penale nr. 387 din 23

octombrie 2003 a Curții de Apel Iași.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 martie 2005.