ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 883/2007

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 883/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursurilor de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 43 din 31 ianuarie 2006 a Tribunalului Argeș au fost

condamnați inculpații:

- N.M.I., la 4 pedepse de

câte 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pentru 4 infracțiuni de luare de mită,

prevăzute de art. 254 C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000

și, la 4 pedepse de câte un an închisoare, pentru 4 infracțiuni de

abuz în serviciu prevăzute de art. 248 C. pen., raportat la art. 17 lit.

d) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 33 și 34 C. pen., s-a dispus ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen.

- T.M., la 4 pedepse de câte

3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea a 4 infracțiuni de

complicitate la luare de mită, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat

la art. 254 alin. (2) C. pen. și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000

și, la 4 pedepse de câte un an închisoare, pentru 4 infracțiuni de

abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzute de art. 248 C. pen.,

raportat la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 33 și 34 C.

pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

În baza art. 86

1

C.

pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor

pentru fiecare inculpat iar în baza art. 86

2

C. pen., s-a fixat

termen de încercare de câte 6 ani. S-a făcut aplicarea art. 86

3

C. pen., și s-a atras atenția inculpaților asupra

dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În baza art. 346 C. proc.

pen., și art. 998 C. civ., inculpații au fost obligați în

solidar la 100 milioane lei vechi despăgubiri civile către partea

civilă Ministerul Finanțelor Publice – D.G.F.P. Argeș și pe

inculpatul N.M.I. la 15 milioane lei vechi către partea civilă N.M.

În baza art. 357 alin. (2) lit.

c) C. proc. pen., s-au menținut măsurile asiguratorii pe bunurile

inculpaților.

În baza art. 191 C. proc.

pen., inculpații au fost obligați la câte 25 milioane lei vechi

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut următoarele.

Inculpații T.M. și

N.M.I. au fost șef de post și respectiv agent șef adjunct de

poliție în cadrul postului de poliție din comuna Bradu, jud. Argeș.

Ambii au avut atribuții

de combatere a furtului și comercializării ilegale a produselor

petroliere. În primul semestru al anului 2004 inculpații au

sancționat contravențional 3 persoane, respectiv pe N.M., M.M.

și R.V.D.

La 7 aprilie 2004, R.V.D. a

cumpărat ilegal de la N.M. 360 litri reziduri petroliere. Imediat

după încheierea tranzacției, inculpații l-au surprins pe R.V.D.

ieșind cu rezidurile din curtea lui N.M. Inculpatul T.M. a încheiat

procesul verbal AT 1533535 prin care a aplicat o amendă de 20.000.000 lei

vechi lui R.V.D. Coinculpatul N.M.I., în prezența primului inculpat i-a

cerut contravenientului să-i caute după 2-3 zile la postul de

poliție pentru a discuta în legătură cu plata efectivă a

amenzii.

Acest fapt s-a realizat, iar

inculpații i-au cerut lui R.V.D. ca împreună cu vânzătorul N.M.

să le dea o jumătate din amendă. R.V.D. a refuzat cererea, dar a

înțeles că inculpații ar fi mulțumiți dacă N.M.,

vânzătorul rezidurilor petroliere le-ar da suma de 15.000.000 lei vechi

pentru a nu pune în executare amenda stabilită prin procesul-verbal.

Inculpatul T.M. a consemnat

la poziția nr. 141 din registrul special al postului că a trimis

procesul verbal la A.F.P. Ștefănești la 8 mai 2004, fapt

contrazis de realitatea relevată de împrejurarea că debitul nu a fost

încasat pentru a fi făcut venit la bugetul statului.

Pentru vânzarea rezidurilor

a fost amendat și N.M., vânzătorul, cu suma de 30.000.000 lei vechi

prin procesul verbal de contravenție nr. 2351572 din 8 aprilie 2004

încheiat de inculpatul N.M.I. A doua zi același inculpat i-a cerut

contravenientului N.M. 15.000.000 lei vechi respectiv jumătatea amenzii

aplicate, pentru a nu trimite spre executare procesul-verbal de

contravenție. N.M. i-a dat inculpatului N.M.I. suma pretinsă, 15.000.000

lei vechi iar coinculpatul T.M. a consemnat în registrul postului că

procesul verbal ar fi fost trimis spre executare la A.F.P. Ștefănești

la 23 aprilie 2004 ceea ce nu corespunde realității.

La 26 mai 2006 N.M. a vândut

660 litri reziduri petroliere lui M.M. din comuna Bradu. La scurt timp cei doi

inculpați, agenți de poliție, au venit la domiciliul lui N.M.

căruia i-au spus că l-au surprins pe M.M. cu marfa

cumpărată ilegal de la el.

Inculpatul T.M. a întocmit

procesul verbal de contravenție AT – 1533549 din 26 mai 2004 în baza art. 9

din O.U.G. nr. 271/2000 prin care a aplicat o amendă de 40 milioane lei

vechi lui N.M., iar inculpatul N.M.I. a încheiat procesul verbal de

contravenție AT-1533548 din 26 mai 2004 prin care l-a amendat cu

10.000.000 lei vechi pe M.M. în baza art. 11 din O.U.G. nr. 271/2000 pentru

cumpărarea celor 660 litri de reziduu petrolier de la N.M.

Ulterior ca și în

cazurile precedente inculpații, agenți de poliție, i-au contactat

pe contravenienți și i-au cerut lui N.M. să le dea jumătate

din cuantumul amenzii de 40 milioane lei pentru a nu o pune în executare, iar

lui M.M. 5 milioane lei din amenda de 10 milioane lei, de asemenea, pentru a nu

o pune în executare.

N.M. i-a denunțat pe

inculpați la P.N.A. – Serviciul Teritorial Pitești care a organizat

la 24 iunie 2004 prinderea în flagrant a inculpatului N.M.I. care primise cei

20 milioane lei solicitați de contravenientul N.M. pentru a nu pune în

executare amenda de 40 milioane lei vechi aplicată anterior.

Anterior inculpatul T.M.

consemnase în registrul de Constatare a Contravențiilor că la 11

iunie 2004 procesele verbale fuseseră trimise spre executare la A.F.P. Ștefănești

din cadrul D.G.F.P. Argeș.

În motivarea sentinței

se reține că inculpatul N.M.I. a recunoscut în parte faptele dar a

solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de

înșelăciune cu motivarea că a intenționat să-l

inducă în eroare pe martor în legătură cu executarea procesului

verbal pentru a obține o sumă de bani.

Referitor la inculpatul T.M.

s-a arătat că acesta nu a recunoscut comiterea faptelor reținute

în sarcina lui prin actul de sesizare și că acesta a susținut

că nu a cunoscut activitatea infracțională a coinculpatului N.M.I.

Instanța de fond a

respins apărările inculpatului N.M.I. invocând declarațiile

martorilor R.V.D., N.M. și M.M. coroborate cu înregistrările

convorbirilor telefonice și procesul verbal de constatare a flagrantului

din care rezultă direct și neechivoc că inculpatul a pretins

sume de bani în scopul de a nu pune în executare procesele verbale de

contravenție încheiate în condițiile sus-arătate.

Apărările

inculpatului T.M. în sensul că nu a participat la comiterea faptelor au

fost respinse cu motivarea că declarațiile acelorași martori

relevă că inculpatul a fost prezent la discuțiile în care

coinculpatul N.M.I. solicita de la contravenienți jumătate din

cuantumul amenzilor pe care ambii inculpați le aplicaseră, pentru a

nu le pune în executare. S-a reținut că participarea inculpatului T.M.

la comiterea faptelor este de domeniul evidenței având în vedere că a

consemnat el însuși faptul nereal de a fi expediat spre executare cele 4

procese verbale de contravenție pentru executare la D.G.F.P. Argeș

ceea ce așa cum s-a dovedit în cursul procesului nu s-a realizat,

respectiva D.G.F.P. Argeș constituindu-se parte civilă cu suma de

100.000.000 lei vechi.

Prin decizia penală nr.

127/A/2006, Curtea de Apel Pitești a admis apelurile D.N.A. – Serviciul

Teritorial Pitești și partea civilă Statul Român prin A.N.A.F.,

reprezentată de D.G.F.P. Argeș împotriva sentinței penale nr. 43

din 31 ianuarie 2006 pronunțată de Tribunalul Argeș.

Instanța de apel a

desființat în parte hotărârea atacată și în baza art. 65 alin.

(1) C. pen., a interzis fiecărui inculpat și drepturile

prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., pe o perioadă de 3 ani

după executarea pedepsei principale.

Instanța de apel a

înlăturat dispozițiile privind obligarea în solidar a

inculpaților la plata sumei de 100.000.000 lei vechi către partea

civilă M.F.P. – D.G.F.P. Argeș; obligarea inculpatului N.M.I. la

plata despăgubirilor civile în valoare de 15.000.000 lei către partea

civilă N.M.; obligarea inculpaților la plata de despăgubiri

civile către M.F.P. – D.G.F.P. Argeș.

A constatat că în

procesul penal, calitatea de parte civilă revine Statului Român

reprezentat de A.N.A.F. București.

A obligat în solidar

inculpații și partea responsabilă civilmente I.P.J. Argeș

la plata către partea civilă Statul Român reprezentat de A.N.A.F.

București a sumei de 100.000.000 lei vechi.

A făcut aplicarea art. 255

alin. (3) C. pen., și s-a dispus obligarea inculpatului N.M.I. la

restituirea către denunțătorul N.M. a sumei de 15.000.000 lei

vechi.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

S-au respins, ca nefondate,

apelurile declarate de inculpații N.M.I. și T.M.

S-a luat act de retragerea

apelului declarat de partea responsabilă civilmente I.P.J. Argeș.

Apelanții

inculpați și partea responsabilă civilmente au fost

obligați la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut:

Potrivit art. 64 C. pen.,

pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi constă între

altele și în interzicerea drepturilor de a ocupa o funcție sau de a

exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru

comiterea infracțiunii.

Întrucât infracțiunile

au fost comise de inculpați în exercitarea calității de

polițist se impunea ca potrivit art. 64 lit. c) C. pen., să le fie

interzis dreptul de a exercita profesia de polițist de care s-a folosit

pentru săvârșirea infracțiunilor.

Instanța de apel a

motivat obligarea inculpaților la despăgubiri către partea

civilă A.N.A.F., în solidar cu partea responsabilă civilmente I.P.J.

Argeș invocând dispozițiile art. 14 C. proc. pen., potrivit

cărora acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere

civilă a inculpatului precum și a părții responsabile

civilmente și dispozițiile art. 1000 alin. (3) C. civ., potrivit cu

care, comitenții (I.P.J. Argeș în cauză) sunt responsabili de

prejudiciul cauzat de prepușii lor (inculpați în cauză) în

funcțiile ce li s-au încredințat, răspunderea lor fiind

angajată ori de câte ori faptele prepușilor au fost comise în cadrul

activității pe care o implică exercitarea funcției lor,

indiferent dacă săvârșirea faptelor a avut loc cu respectarea

sau depășirea limitelor funcției încredințate.

S-a mai reținut că

în mod greșit l-a obligat pe inculpatul N.M.I. la plata sumei de

15.000.000 lei vechi către N.M. cu titlu de despăgubiri civile. S-a

motivat că restituirea acestei sume nu poate face obiectul unei

acțiuni civile.

Restituirea sumei către

N.M. este necesară, aceasta făcându-se însă în temeiul art. 255 alin.

(5) C. pen., beneficiarul având calitate de martor și nu de parte civilă.

Restituirea banilor prin urmare, nu face obiectul unei acțiuni civile care

are alt temei juridic.

Referitor la apelurile

inculpaților, instanța le-a considerat nefondate, apreciind că

instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă în acord cu

probele administrate.

Restituirea sumei către

N.M. este necesară, aceasta făcându-se însă în temeiul art. 255 alin.

(5) C. pen., beneficiarul având calitate de martor și nu de parte

civilă. Restituirea banilor prin urmare, nu face obiectul unei

acțiuni civile care are alt temei juridic.

Referitor la apelurile

inculpaților, instanța le-a considerat nefondate, apreciind că

instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă în acord cu

probele administrate.

A motivat. de asemenea.

că încadrarea juridică dată faptelor este legală și

temeinică.

Referitor la reținerea

calității de parte civilă în cauză a Statului Român,

instanța de apel a motivat aceasta potrivit dispozițiilor art. 24 alin.

(1) lit. a) și art. 24 alin. (2) pct. 42 din H.G. nr. 208/2005.

Împotriva deciziei au

declarat recurs inculpații, partea responsabilă civilmente Ministerul

Administrației și Internelor – I.P.J. Argeș și Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul

Teritorial Pitești.

În recursurile lor

inculpații critică hotărârile pronunțate după cum

urmează:

Inculpatul N.M.I.

recunoaște doar comiterea faptei pentru care s-a organizat prinderea lui

în flagrant despre care susține că greșit a fost încadrată

în infracțiunea de luare de mită în loc de infracțiunea de

înșelăciune motiv de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

17 C. proc. pen.

Cât privește celelalte

infracțiuni de luare de mită și abuz în serviciu contra

intereselor publice reținute în sarcina lui, inculpatul recurent N.M.I.

susține că printr-o gravă eroare de fapt a fost condamnat

întrucât nu a comis faptele sau ele nu întrunesc elementele infracțiunii,

în cauză fiind aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) lit. a) și d)

C. proc. pen., cauză care împiedică punerea în mișcare a

acțiunii penale.

Motivul de casare invocat

este prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Ultimul motiv de casare

invocat de inculpatul N.M.I. este cel prevăzut de art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen.

Recurentul motivează

că având în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., se impunea ca

și în condițiile reținerii celor 4 infracțiuni de luare de

mită și 4 infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor

publice, instanțele să se orienteze la o pedeapsă sub minimul

prevăzut de lege pentru aceste infracțiuni făcând aplicarea art.

74 și art. 76 C. pen. Recurentul arată că anterior nu a mai

comis fapte antisociale, a avut o viață de familie exemplară

și are 3 copii minori în întreținere. De asemenea, susține

că a recunoscut fapta pentru care a fost surprins în flagrant.

În latura civilă

recurentul critică obligarea lui la 100.000.000 lei vechi despăgubiri

civile către Statul Român și la restituirea sumei de 15.000.000 lei

către denunțătorul N.M. din moment ce persoanele amendate sunt 3

contravenienți a căror răspundere contravențională nu

a fost înlăturată.

În referire la obligarea lui

la restituirea sumei de 15.000.000 lei către N.M., recurentul susține

că este greșită întrucât nu sunt aplicabile prevederile art. 255

alin. (5) C. proc. pen.

Recurentul inculpat T.M.

critică hotărârile pentru greșita condamnare, întrucât din

probele dosarului nu rezultă că ar fi comis faptele pentru care este

trimis în judecată, motiv de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

18 C. proc. pen.

Recursurile

inculpaților nu sunt fondate.

Instanța de fond

și de apel au reținut o stare de fapt corespunzătoare probelor

administrate în cauză.

Instanța de apel a

făcut o amplă analiză a probelor care relevă că

inculpații au pretins de la persoanele arătate în hotărâre sume

de bani ce nu li se cuveneau în scopul de a nu pune în executare procesele

verbale de contravenție tot de ei întocmite persoanelor care au fost

surprinse comercializând ilegal produse petroliere.

În acest sens au fost citate

declarațiile martorilor R.V.D., B.E.L., N.M., M.M.

Instanța de apel

motivează că vinovăția inculpatului T.M. în

legătură cu faptele reținute este relevată de

mențiunea de la fila 126 verso poziția 141 din registrul de procese

verbale de constatare a contravențiilor aflat în volumul 3 al dosarului.

Înregistrarea este

făcută de inculpatul T.M., se referă la procesul verbal de

contravenție AT 1533535 din 7 aprilie  2004, încheiat contravenientului R.V.D.

de inculpat, pentru contravenția la art. 11 din O.U.G. nr. 271/2000.

La rubrica „unde s-a trimis

procesul verbal” apare cu litere îngroșate și în afara ordinii

succesive firești a datelor înșiruite în registru la rubrica D. că

procesul verbal a fost expediat pentru executarea amenzii de 20 milioane lei la

8 mai 2004 la D.G.F.P. Argeș U.A.T. Ștefănești.

Or această amendă

n-a fost trimisă spre executare și n-a fost executată

niciodată după cum a rezultat din actele dosarului.

În realitate așa cum au

reținut instanțele, inculpatul N.M.I. în complicitate cu inculpatul T.M.,

șeful postului, cel care avea competența să completeze registrul

de procese verbale de constatare a contravențiilor să transmită

spre executare amenzile contravenționale și să

urmărească dacă executarea efectivă a avut loc, au

urmărit să uzeze de funcțiile lor, de atribuțiile lor în

folos propriu.

Astfel, au ajuns să

constate contravențiile, să întocmească procesele verbale pe

care le-au folosit ca mijloace de presiune asupra contravenienților

cărora le-au pretins sume de bani situate de regulă la jumătatea

cuantumului amenzilor urmând să nu le mai trimită spre executare,

consemnările din registru fiind fictive.

De aceiași manieră

inculpații colaborând unul cu altul, profitând de faptul că T.M.

șeful de post era cel care avea în putere absolută și sub

propriul control registrul de evidență a aplicării și executării

efective a amenzilor contravenționale, au procedat în cazul procesului

verbal de contravenție de la poziția 143 din registrul proceselor

verbale de contravenție, și de la pozițiile 177-178 din

același registru.

În toate cele 4 cazuri

procesele verbale de contravenții însumând amenzi de 100.000.000 lei n-au

fost trimise spre executare prin voința inculpatului T.M. care avea

datoria să completeze registrul și să trimită spre

executare procesele verbale și care în complicitate cu inculpatul N.M.I.

au pretins de la contravenienți foloase materiale la valoare

înjumătățită față de cuantumul amenzilor.

În mod pertinent

instanța curții de apel sesiza din motivarea deciziei sale că

urmărirea penală în mod „discutabil” nu a efectuat cercetări sub

aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 289 C. pen. și 242 C.

pen., având în vedere consemnările evident nereale din registrul

menționat.

Înalta Curte a sesizat acest

aspect cât și faptul că urmărirea penală s-a rezumat strict

la cele 4 poziții din registrul de procese verbale contravenționale

deși era evident că în absența oricărui control profesional

din partea organelor I.P.J. Argeș inculpații au comis

infracțiuni tocmai prin operarea asupra registrului de procese verbale de

constatare a contravențiilor.

Înalta Curte nu are

posibilitatea de a îndrepta aceste neajunsuri având în vedere că se

află în recursul inculpaților cărora nu le poate crea o

situație mai grea.

În referire la probele

pentru vinovăția inculpaților, Curtea de Apel Pitești a mai

invocat procesele verbale de verificare a evidențelor A.F.P. Ștefănești

care relevă că procesele verbale de contravenție care au

făcut obiectul cercetărilor nu au fost primite la această

administrație întrucât nici nu au fost trimise așa cum corect au

reținut instanțele.

S-au mai reținut ca

relevante în acest sens verificările din care rezultă că nu

apare corespondență referitoare la procesele verbale ale

contravențiilor ce au făcut obiectul cauzei nici în evidențele

oficiilor poștale Ștefănești și Bradu.

Faptul că

inculpații au comis faptele și modalitatea săvârșirii lor,

rezultă neîndoielnic și din procesele verbale de redare a

discuțiilor înregistrate dintre R.V.D. și N.M. și inculpatul N.M.I.

În acest sens elocventă

este afirmația inculpatului N.M.I. către cei doi contravenienți

potrivit căruia: „Hârtiile pe registru sunt scăzute, că sunt

trimise la D.G.F.P.S. Ștefănești, în realitate nu e trimis

nimic, aicea la mapă e adresă că e trimisă la

Ștefănești și ele sunt la foc”.

Că verificările

organelor ierarhic superioare erau inexistente ori de mântuială încurajând

inculpații la a-și folosi funcțiile în propriul beneficiu

după bunul lor plac rezultă din aceeași convorbire.

Astfel, contrariat el

însăși de procedeele polițiștilor inculpați,

parcă nevenindu-i să creadă, contravenientul R.D. întreabă:

- „Păi și seria de

la ele, nu sunt înseriate?

La aceasta inculpatul

răspunde: „Deci pe noi ne verifică la mapă, mapa la mine

figurează la Ștefănești, care-i problema? Exact când iei

amendă de radar, ai înțeles exact cum e și cu amenda de radar,

aceiași chestie”.

Este adevărat că

probele cele mai zdrobitoare cu privire la evidența faptelor apar în

raport cu inculpatul N.M.I.

Acesta a fost prins în

flagrant cu banii luați de la mituitori și acesta este înregistrat în

timp ce pertracta cu mituitorii.

Așa cum s-a arătat

însă, totul a fost făcut de conivență cu coinculpatul T.M.

Martorii audiați au reluat că acesta din urmă a fost prezent

când s-au pretins foloase necuvenite în favoarea ambilor inculpați care

făcuseră constatări în legătură cu comiterea

contravențiilor.

T.M. era șeful postului

și avea atribuțiile de înscriere și procesare efectivă a

sancțiunilor contravenționale, or așa cum s-a arătat în

cele 4 cazuri de contravenții acesta nu a trimis spre executare procesele

verbale.

În acest sens sunt toate

declarațiile date în fața tribunalului de funcționarii A.F.P. Ștefănești

din care rezultă că toate procesele verbale de sancționare cu

amendă contravențională, odată primite de la organele

constatatoare (inclusiv poliție) erau înscrise în registru de

evidență. Mai mult funcționarii administrației avea

formulare tipizate prin care confirmau întotdeauna primirea spre executare a

proceselor verbale confirmările fiind expediate la organul constatator.

Or, în cazul celor 4 procese verbale nu s-au completat

și nu s-au expediat confirmări de primire de către A.F.P.

Ștefănești către Poliția Bradu, pentru că

inculpatul T.M., în mod mincinos a atestat în registru că a expediat

procesele verbale de contravenție pentru executare, în realitate după

afirmațiile coinculpatului N.M. făcute în fața

contravenienților acestea au fost distruse chiar de cei care le-au

întocmit.

Faptul că inculpatul T.M.

era obligat să se ocupe de punerea efectivă în executare a amenzilor

și de evidențierea lor rezultă fără echivoc din

declarația dată la instanță de martorul L.N., agent de

poliție.

Pentru motivele arătate

de instanța de apel încadrările juridice reținute sunt legale

și temeinice față de faptele comise.

Că persoanele

cărora inculpații le-au întocmit procesele verbale de

contravenție au comis faptele respective sunt împrejurări

incontestabile pe care nici contravenienții nu le-au contestat.

Din actele dosarului

rezultă însă că aceștia n-au fost executați din vina

inculpaților iar în prezent potrivit art. 13 din O.G. nr. 2/2001

executarea este prescrisă.

Prin urmare, vinovați

de neîncasarea la bugetul statului a sumei de 100.000.000 lei vechi de la

contravenienți sunt inculpații care astfel au comis pe lângă

infracțiunile de corupție și pe acelea de abuz în serviciu contra

intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen., pe care le

contestă în recursurile lor.

Așa fiind, în mod

corect au fost obligați la despăgubiri civile către stat,

critica recurenților pentru aceste motive fiind și ea nefondată.

Nici critica cu privire la

pedeapsă nu este întemeiată. Inculpații au comis în

participație mai multe infracțiuni de corupție în concurs. În

raport de pericolul concret al faptelor și făptuitorilor și cu

celelalte criterii de individualizare între care limitele de pedeapsă prevăzute

de lege și împrejurările comiterii faptelor pedepsele aplicate nu

sunt severe.

Și dispoziția

privind obligarea inculpatului N.M. la restituirea către N.M. a sumei de

15.000.000 lei este legală și temeinică.

S-a stabilit corect nu numai

că inculpații au pretins de la denunțător această

sumă dar inculpatul N.M. a și primit-o efectiv așa că în

cauză sunt aplicabile prevederile art. 255 alin. (5) C. proc. pen.

Nici recursul

părții responsabile civilmente Ministerul Administrației și

Internelor – I.P.J. Argeș care a criticat obligarea sa în solidar cu

inculpații la plata despăgubirilor către stat prin A.N.A.F., nu

este fondat.

Contrar susținerilor

recurentei parte responsabilă civilmente, Înalta Curte apreciază

că aceasta se află în situația prevăzută de art. 1000 alin.

(3) C. civ., potrivit căruia comitenții sunt responsabili de

prejudiciul cauzat de prepușii lor în funcțiile ce li s-au

încredințat.

Este neîndoielnic că

inculpații din cauză au calitatea de prepuși ai persoanei

responsabile civilmente fiind angajați ai acesteia în funcția de

polițiști.

Nu poate fi primită

necondiționat apărarea recurentei potrivit căreia nu trebuie

să răspundă pentru prepușii inculpați în cauză

întrucât aceștia au acționat cu depășirea funcției, în

mod abuziv.

Pe de altă parte,

rațiunea pentru care legiuitorul a impus răspunderea

comitenților pentru prepușii lor este aceea că, prepușii

acționează în realizarea obiectivelor comitenților care au

obligația să-i supravegheze și să-i îndrume pe aceștia

să acționeze în așa fel încât să realizeze numai acele

obiective fără a cauza pagube altora. În realizarea acestei

relații comitentul are obligații de control și instruire a

prepușilor săi mai ales când este vorba de Ministerul de Interne care

se folosește de funcționari ce trebuie să fie eminamente în

slujba societății, să fie instruiți și

supravegheați pentru a combate acțiunile antisociale nicidecum pentru

a le încuraja sau pentru a comite ei însăși infracțiuni

prejudiciabile societății.

Or în cauza de

față s-a dovedit neîndoielnic că partea responsabilă

civilmente M.A.I. n-a exercitat nici un fel de control asupra prepușilor

săi inculpați că a organizat de așa natură punerea în

executare a sancțiunilor contravenționale încât a făcut

ușor posibilă fraudarea cetățenilor și a statului de

către prepușii săi.

Așa fiind, în mod

corect instanțele au reținut că partea responsabilă

civilmente se afla în situația prevăzută de art. 1000 alin. (3) C.

civ.

În ce privește recursul

parchetului care critică omisiunea instanței de a obliga partea

responsabilă civilmente la cheltuieli judiciare către stat acesta

este fondat.

Potrivit art. 191 alin. (3) C.

proc. pen., partea responsabilă civilmente, în măsura în care este

obligată în solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligată

în mod solidar cu acesta și la plata cheltuielilor judiciare avansate de

stat.

Or, în cauză partea

responsabilă civilmente a fost obligată în solidar cu inculpații

la repararea pagubei.

Așa fiind în mod

greșit M.A.I. – I.P.J. Argeș n-a fost obligat la cheltuieli judiciare

în solidar cu fiecare inculpat astfel că recursul parchetului este fondat.

Cât privește critica

din recursul parchetului privind pedeapsa aplicată inculpaților pe

care o consideră prea ușoară, Înalta Curte nu are temeiuri

legale pentru a o primi.

Este adevărat că

pedepsele aplicate sunt situate la limita minimă prevăzută de

lege iar executarea a fost suspendată Înalta Curte constată

totuși că pedepsele astfel aplicate se încadrează în limitele

legii. Față de împrejurarea că inculpații sunt tineri

și au familie, speranța că aceștia se vor îndrepta

fără executarea efectivă a pedepsei nu pare total

hazardată.

Prin urmare, în baza art. 385

15

pct. 2lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul

teritorial Pitești împotriva deciziei atacate.

Va casa decizia și

sentința pronunțată numai cu privire la cheltuielile judiciare

și rejudecând, în baza art. 191 alin. (3) C. proc. pen., va obliga pe

fiecare inculpat la cheltuieli judiciare către stat pentru judecata în

fond în solidar cu partea responsabilă civilmente M.A.I. – I.P.J.

Argeș.

Va respinge, ca nefondate,

recursurile inculpaților și părții responsabile civilmente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –

D.N.A. – Serviciul Teritorial Pitești împotriva deciziei penale nr. 127/ A

din 6 iulie 2006 a Curții de Apel Pitești.

Casează decizia

atacată și sentința penală nr. 43 din 31 ianuarie 2006 a

Tribunalului Argeș, numai cu privire la plata cheltuielilor judiciare

și, rejudecând:

În baza art. 191 alin. (3) C.

proc. pen., obligă pe inculpații N.M.I. și T.M. la câte 2500 lei

RON cheltuieli judiciare către stat, pentru judecata în fond, și în

solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Administrației

și Internelor – I.P.J. Argeș.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații N.M.I. și T.M., precum și de partea responsabilă

civilmente Ministerul Administrației și Internelor – I.P.J. Argeș

împotriva aceleiași decizii.

Obligă pe fiecare din recurenții

inculpați și pe recurenta parte responsabilă civilmente să

plătească statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 16 februarie 2007.