ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 883/2007

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 43 din 31 ianuarie 2006 a Tribunalului Argeș au fost condamnați inculpații: - N.M.I., la 4 pedepse de câte 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru 4 infracțiuni de luare de mită, prevăzute de art. 254 C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și, la 4 pedepse de câte un an închisoare, pentru 4 infracțiuni de abuz în serviciu prevăzute de art. 248 C. pen., raportat la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000. În baza art. 33 și 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

- T.M., la 4 pedepse de câte 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea a 4 infracțiuni de complicitate la luare de mită, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și, la 4 pedepse de câte un an închisoare, pentru 4 infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzute de art. 248 C. pen., raportat la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000. În baza art. 33 și 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor pentru fiecare inculpat iar în baza art. 86 2 C. pen., s-a fixat termen de încercare de câte 6 ani.

S-a făcut aplicarea art. 86 3 C. pen., și s-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. În baza art. 346 C. proc. pen., și art. 998 C. civ., inculpații au fost obligați în solidar la 100 milioane lei vechi despăgubiri civile către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice – D.G.F.P. Argeș și pe inculpatul N.M.I. la 15 milioane lei vechi către partea civilă N.M. În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., s-au menținut măsurile asiguratorii pe bunurile inculpaților. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpații au fost obligați la câte 25 milioane lei vechi cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele. Inculpații T.M. și N.M.I.

au fost șef de post și respectiv agent șef adjunct de poliție în cadrul postului de poliție din comuna Bradu, jud. Argeș. Ambii au avut atribuții de combatere a furtului și comercializării ilegale a produselor petroliere. În primul semestru al anului 2004 inculpații au sancționat contravențional 3 persoane, respectiv pe N.M., M.M. și R.V.D. La 7 aprilie 2004, R.V.D. a cumpărat ilegal de la N.M. 360 litri reziduri petroliere. Imediat după încheierea tranzacției, inculpații l-au surprins pe R.V.D. ieșind cu rezidurile din curtea lui N.M. Inculpatul T.M. a încheiat procesul verbal AT 1533535 prin care a aplicat o amendă de 20.000.000 lei vechi lui R.V.D. Coinculpatul N.M.I., în prezența primului inculpat i-a cerut contravenientului să-i caute după 2-3 zile la postul de poliție pentru a discuta în legătură cu plata efectivă a amenzii.

Acest fapt s-a realizat, iar inculpații i-au cerut lui R.V.D. ca împreună cu vânzătorul N.M. să le dea o jumătate din amendă. R.V.D. a refuzat cererea, dar a înțeles că inculpații ar fi mulțumiți dacă N.M., vânzătorul rezidurilor petroliere le-ar da suma de 15.000.000 lei vechi pentru a nu pune în executare amenda stabilită prin procesul-verbal. Inculpatul T.M. a consemnat la poziția nr. 141 din registrul special al postului că a trimis procesul verbal la A.F.P. Ștefănești la 8 mai 2004, fapt contrazis de realitatea relevată de împrejurarea că debitul nu a fost încasat pentru a fi făcut venit la bugetul statului. Pentru vânzarea rezidurilor a fost amendat și N.M., vânzătorul, cu suma de 30.000.000 lei vechi prin procesul verbal de contravenție nr. 2351572 din 8 aprilie 2004 încheiat de inculpatul N.M.I.

A doua zi același inculpat i-a cerut contravenientului N.M. 15.000.000 lei vechi respectiv jumătatea amenzii aplicate, pentru a nu trimite spre executare procesul-verbal de contravenție. N.M. i-a dat inculpatului N.M.I. suma pretinsă, 15.000.000 lei vechi iar coinculpatul T.M. a consemnat în registrul postului că procesul verbal ar fi fost trimis spre executare la A.F.P. Ștefănești la 23 aprilie 2004 ceea ce nu corespunde realității. La 26 mai 2006 N.M. a vândut 660 litri reziduri petroliere lui M.M. din comuna Bradu. La scurt timp cei doi inculpați, agenți de poliție, au venit la domiciliul lui N.M. căruia i-au spus că l-au surprins pe M.M. cu marfa cumpărată ilegal de la el. Inculpatul T.M.

a întocmit procesul verbal de contravenție AT – 1533549 din 26 mai 2004 în baza art. 9 din O.U.G. nr. 271/2000 prin care a aplicat o amendă de 40 milioane lei vechi lui N.M., iar inculpatul N.M.I. a încheiat procesul verbal de contravenție AT-1533548 din 26 mai 2004 prin care l-a amendat cu 10.000.000 lei vechi pe M.M. în baza art. 11 din O.U.G. nr. 271/2000 pentru cumpărarea celor 660 litri de reziduu petrolier de la N.M. Ulterior ca și în cazurile precedente inculpații, agenți de poliție, i-au contactat pe contravenienți și i-au cerut lui N.M. să le dea jumătate din cuantumul amenzii de 40 milioane lei pentru a nu o pune în executare, iar lui M.M. 5 milioane lei din amenda de 10 milioane lei, de asemenea, pentru a nu o pune în executare.

N.M. i-a denunțat pe inculpați la P.N.A. – Serviciul Teritorial Pitești care a organizat la 24 iunie 2004 prinderea în flagrant a inculpatului N.M.I. care primise cei 20 milioane lei solicitați de contravenientul N.M. pentru a nu pune în executare amenda de 40 milioane lei vechi aplicată anterior. Anterior inculpatul T.M. consemnase în registrul de Constatare a Contravențiilor că la 11 iunie 2004 procesele verbale fuseseră trimise spre executare la A.F.P. Ștefănești din cadrul D.G.F.P. Argeș. În motivarea sentinței se reține că inculpatul N.M.I. a recunoscut în parte faptele dar a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de înșelăciune cu motivarea că a intenționat să-l inducă în eroare pe martor în legătură cu executarea procesului verbal pentru a obține o sumă de bani.

Referitor la inculpatul T.M. s-a arătat că acesta nu a recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina lui prin actul de sesizare și că acesta a susținut că nu a cunoscut activitatea infracțională a coinculpatului N.M.I. Instanța de fond a respins apărările inculpatului N.M.I. invocând declarațiile martorilor R.V.D., N.M. și M.M. coroborate cu înregistrările convorbirilor telefonice și procesul verbal de constatare a flagrantului din care rezultă direct și neechivoc că inculpatul a pretins sume de bani în scopul de a nu pune în executare procesele verbale de contravenție încheiate în condițiile sus-arătate. Apărările inculpatului T.M. în sensul că nu a participat la comiterea faptelor au fost respinse cu motivarea că declarațiile acelorași martori relevă că inculpatul a fost prezent la discuțiile în care coinculpatul N.M.I.

solicita de la contravenienți jumătate din cuantumul amenzilor pe care ambii inculpați le aplicaseră, pentru a nu le pune în executare. S-a reținut că participarea inculpatului T.M. la comiterea faptelor este de domeniul evidenței având în vedere că a consemnat el însuși faptul nereal de a fi expediat spre executare cele 4 procese verbale de contravenție pentru executare la D.G.F.P. Argeș ceea ce așa cum s-a dovedit în cursul procesului nu s-a realizat, respectiva D.G.F.P. Argeș constituindu-se parte civilă cu suma de 100.000.000 lei vechi. Prin decizia penală nr. 127/A/2006, Curtea de Apel Pitești a admis apelurile D.N.A. – Serviciul Teritorial Pitești și partea civilă Statul Român prin A.N.A.F., reprezentată de D.G.F.P.

Argeș împotriva sentinței penale nr. 43 din 31 ianuarie 2006 pronunțată de Tribunalul Argeș. Instanța de apel a desființat în parte hotărârea atacată și în baza art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis fiecărui inculpat și drepturile prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. Instanța de apel a înlăturat dispozițiile privind obligarea în solidar a inculpaților la plata sumei de 100.000.000 lei vechi către partea civilă M.F.P. – D.G.F.P. Argeș; obligarea inculpatului N.M.I. la plata despăgubirilor civile în valoare de 15.000.000 lei către partea civilă N.M.; obligarea inculpaților la plata de despăgubiri civile către M.F.P. – D.G.F.P. Argeș.

A constatat că în procesul penal, calitatea de parte civilă revine Statului Român reprezentat de A.N.A.F. București. A obligat în solidar inculpații și partea responsabilă civilmente I.P.J. Argeș la plata către partea civilă Statul Român reprezentat de A.N.A.F. București a sumei de 100.000.000 lei vechi. A făcut aplicarea art. 255 alin. (3) C. pen., și s-a dispus obligarea inculpatului N.M.I. la restituirea către denunțătorul N.M. a sumei de 15.000.000 lei vechi. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. S-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații N.M.I. și T.M. S-a luat act de retragerea apelului declarat de partea responsabilă civilmente I.P.J. Argeș.

Apelanții inculpați și partea responsabilă civilmente au fost obligați la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut: Potrivit art. 64 C. pen., pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi constă între altele și în interzicerea drepturilor de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru comiterea infracțiunii. Întrucât infracțiunile au fost comise de inculpați în exercitarea calității de polițist se impunea ca potrivit art. 64 lit. c) C. pen., să le fie interzis dreptul de a exercita profesia de polițist de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunilor. Instanța de apel a motivat obligarea inculpaților la despăgubiri către partea civilă A.N.A.F., în solidar cu partea responsabilă civilmente I.P.J.

Argeș invocând dispozițiile art. 14 C. proc. pen., potrivit cărora acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului precum și a părții responsabile civilmente și dispozițiile art. 1000 alin. (3) C. civ., potrivit cu care, comitenții (I.P.J. Argeș în cauză) sunt responsabili de prejudiciul cauzat de prepușii lor (inculpați în cauză) în funcțiile ce li s-au încredințat, răspunderea lor fiind angajată ori de câte ori faptele prepușilor au fost comise în cadrul activității pe care o implică exercitarea funcției lor, indiferent dacă săvârșirea faptelor a avut loc cu respectarea sau depășirea limitelor funcției încredințate. S-a mai reținut că în mod greșit l-a obligat pe inculpatul N.M.I.

la plata sumei de 15.000.000 lei vechi către N.M. cu titlu de despăgubiri civile. S-a motivat că restituirea acestei sume nu poate face obiectul unei acțiuni civile. Restituirea sumei către N.M. este necesară, aceasta făcându-se însă în temeiul art. 255 alin. (5) C. pen., beneficiarul având calitate de martor și nu de parte civilă. Restituirea banilor prin urmare, nu face obiectul unei acțiuni civile care are alt temei juridic. Referitor la apelurile inculpaților, instanța le-a considerat nefondate, apreciind că instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă în acord cu probele administrate. Restituirea sumei către N.M. este necesară, aceasta făcându-se însă în temeiul art. 255 alin. (5) C. pen., beneficiarul având calitate de martor și nu de parte civilă.

Restituirea banilor prin urmare, nu face obiectul unei acțiuni civile care are alt temei juridic. Referitor la apelurile inculpaților, instanța le-a considerat nefondate, apreciind că instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă în acord cu probele administrate. A motivat. de asemenea. că încadrarea juridică dată faptelor este legală și temeinică. Referitor la reținerea calității de parte civilă în cauză a Statului Român, instanța de apel a motivat aceasta potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) lit. a) și art. 24 alin. (2) pct. 42 din H.G. nr. 208/2005. Împotriva deciziei au declarat recurs inculpații, partea responsabilă civilmente Ministerul Administrației și Internelor – I.P.J. Argeș și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A.

– Serviciul Teritorial Pitești. În recursurile lor inculpații critică hotărârile pronunțate după cum urmează: Inculpatul N.M.I. recunoaște doar comiterea faptei pentru care s-a organizat prinderea lui în flagrant despre care susține că greșit a fost încadrată în infracțiunea de luare de mită în loc de infracțiunea de înșelăciune motiv de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. Cât privește celelalte infracțiuni de luare de mită și abuz în serviciu contra intereselor publice reținute în sarcina lui, inculpatul recurent N.M.I. susține că printr-o gravă eroare de fapt a fost condamnat întrucât nu a comis faptele sau ele nu întrunesc elementele infracțiunii, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) lit. a) și d) C. proc.

pen., cauză care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale. Motivul de casare invocat este prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. Ultimul motiv de casare invocat de inculpatul N.M.I. este cel prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Recurentul motivează că având în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., se impunea ca și în condițiile reținerii celor 4 infracțiuni de luare de mită și 4 infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, instanțele să se orienteze la o pedeapsă sub minimul prevăzut de lege pentru aceste infracțiuni făcând aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. Recurentul arată că anterior nu a mai comis fapte antisociale, a avut o viață de familie exemplară și are 3 copii minori în întreținere.

De asemenea, susține că a recunoscut fapta pentru care a fost surprins în flagrant. În latura civilă recurentul critică obligarea lui la 100.000.000 lei vechi despăgubiri civile către Statul Român și la restituirea sumei de 15.000.000 lei către denunțătorul N.M. din moment ce persoanele amendate sunt 3 contravenienți a căror răspundere contravențională nu a fost înlăturată. În referire la obligarea lui la restituirea sumei de 15.000.000 lei către N.M., recurentul susține că este greșită întrucât nu sunt aplicabile prevederile art. 255 alin. (5) C. proc. pen. Recurentul inculpat T.M. critică hotărârile pentru greșita condamnare, întrucât din probele dosarului nu rezultă că ar fi comis faptele pentru care este trimis în judecată, motiv de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen. Recursurile inculpaților nu sunt fondate. Instanța de fond și de apel au reținut o stare de fapt corespunzătoare probelor administrate în cauză. Instanța de apel a făcut o amplă analiză a probelor care relevă că inculpații au pretins de la persoanele arătate în hotărâre sume de bani ce nu li se cuveneau în scopul de a nu pune în executare procesele verbale de contravenție tot de ei întocmite persoanelor care au fost surprinse comercializând ilegal produse petroliere. În acest sens au fost citate declarațiile martorilor R.V.D., B.E.L., N.M., M.M. Instanța de apel motivează că vinovăția inculpatului T.M. în legătură cu faptele reținute este relevată de mențiunea de la fila 126 verso poziția 141 din registrul de procese verbale de constatare a contravențiilor aflat în volumul 3 al dosarului.

Înregistrarea este făcută de inculpatul T.M., se referă la procesul verbal de contravenție AT 1533535 din 7 aprilie 2004, încheiat contravenientului R.V.D. de inculpat, pentru contravenția la art. 11 din O.U.G. nr. 271/2000. La rubrica „unde s-a trimis procesul verbal” apare cu litere îngroșate și în afara ordinii succesive firești a datelor înșiruite în registru la rubrica D. că procesul verbal a fost expediat pentru executarea amenzii de 20 milioane lei la 8 mai 2004 la D.G.F.P. Argeș U.A.T. Ștefănești. Or această amendă n-a fost trimisă spre executare și n-a fost executată niciodată după cum a rezultat din actele dosarului. În realitate așa cum au reținut instanțele, inculpatul N.M.I.

în complicitate cu inculpatul T.M., șeful postului, cel care avea competența să completeze registrul de procese verbale de constatare a contravențiilor să transmită spre executare amenzile contravenționale și să urmărească dacă executarea efectivă a avut loc, au urmărit să uzeze de funcțiile lor, de atribuțiile lor în folos propriu. Astfel, au ajuns să constate contravențiile, să întocmească procesele verbale pe care le-au folosit ca mijloace de presiune asupra contravenienților cărora le-au pretins sume de bani situate de regulă la jumătatea cuantumului amenzilor urmând să nu le mai trimită spre executare, consemnările din registru fiind fictive. De aceiași manieră inculpații colaborând unul cu altul, profitând de faptul că T.M.

șeful de post era cel care avea în putere absolută și sub propriul control registrul de evidență a aplicării și executării efective a amenzilor contravenționale, au procedat în cazul procesului verbal de contravenție de la poziția 143 din registrul proceselor verbale de contravenție, și de la pozițiile 177-178 din același registru. În toate cele 4 cazuri procesele verbale de contravenții însumând amenzi de 100.000.000 lei n-au fost trimise spre executare prin voința inculpatului T.M. care avea datoria să completeze registrul și să trimită spre executare procesele verbale și care în complicitate cu inculpatul N.M.I. au pretins de la contravenienți foloase materiale la valoare înjumătățită față de cuantumul amenzilor.

În mod pertinent instanța curții de apel sesiza din motivarea deciziei sale că urmărirea penală în mod „discutabil” nu a efectuat cercetări sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 289 C. pen. și 242 C. pen., având în vedere consemnările evident nereale din registrul menționat. Înalta Curte a sesizat acest aspect cât și faptul că urmărirea penală s-a rezumat strict la cele 4 poziții din registrul de procese verbale contravenționale deși era evident că în absența oricărui control profesional din partea organelor I.P.J. Argeș inculpații au comis infracțiuni tocmai prin operarea asupra registrului de procese verbale de constatare a contravențiilor. Înalta Curte nu are posibilitatea de a îndrepta aceste neajunsuri având în vedere că se află în recursul inculpaților cărora nu le poate crea o situație mai grea.

În referire la probele pentru vinovăția inculpaților, Curtea de Apel Pitești a mai invocat procesele verbale de verificare a evidențelor A.F.P. Ștefănești care relevă că procesele verbale de contravenție care au făcut obiectul cercetărilor nu au fost primite la această administrație întrucât nici nu au fost trimise așa cum corect au reținut instanțele. S-au mai reținut ca relevante în acest sens verificările din care rezultă că nu apare corespondență referitoare la procesele verbale ale contravențiilor ce au făcut obiectul cauzei nici în evidențele oficiilor poștale Ștefănești și Bradu. Faptul că inculpații au comis faptele și modalitatea săvârșirii lor, rezultă neîndoielnic și din procesele verbale de redare a discuțiilor înregistrate dintre R.V.D.

și N.M. și inculpatul N.M.I. În acest sens elocventă este afirmația inculpatului N.M.I. către cei doi contravenienți potrivit căruia: „Hârtiile pe registru sunt scăzute, că sunt trimise la D.G.F.P.S. Ștefănești, în realitate nu e trimis nimic, aicea la mapă e adresă că e trimisă la Ștefănești și ele sunt la foc”. Că verificările organelor ierarhic superioare erau inexistente ori de mântuială încurajând inculpații la a-și folosi funcțiile în propriul beneficiu după bunul lor plac rezultă din aceeași convorbire. Astfel, contrariat el însăși de procedeele polițiștilor inculpați, parcă nevenindu-i să creadă, contravenientul R.D. întreabă: - „Păi și seria de la ele, nu sunt înseriate? La aceasta inculpatul răspunde: „Deci pe noi ne verifică la mapă, mapa la mine figurează la Ștefănești, care-i problema?

Exact când iei amendă de radar, ai înțeles exact cum e și cu amenda de radar, aceiași chestie”. Este adevărat că probele cele mai zdrobitoare cu privire la evidența faptelor apar în raport cu inculpatul N.M.I. Acesta a fost prins în flagrant cu banii luați de la mituitori și acesta este înregistrat în timp ce pertracta cu mituitorii. Așa cum s-a arătat însă, totul a fost făcut de conivență cu coinculpatul T.M. Martorii audiați au reluat că acesta din urmă a fost prezent când s-au pretins foloase necuvenite în favoarea ambilor inculpați care făcuseră constatări în legătură cu comiterea contravențiilor. T.M. era șeful postului și avea atribuțiile de înscriere și procesare efectivă a sancțiunilor contravenționale, or așa cum s-a arătat în cele 4 cazuri de contravenții acesta nu a trimis spre executare procesele verbale.

În acest sens sunt toate declarațiile date în fața tribunalului de funcționarii A.F.P. Ștefănești din care rezultă că toate procesele verbale de sancționare cu amendă contravențională, odată primite de la organele constatatoare (inclusiv poliție) erau înscrise în registru de evidență. Mai mult funcționarii administrației avea formulare tipizate prin care confirmau întotdeauna primirea spre executare a proceselor verbale confirmările fiind expediate la organul constatator. Or, în cazul celor 4 procese verbale nu s-au completat și nu s-au expediat confirmări de primire de către A.F.P. Ștefănești către Poliția Bradu, pentru că inculpatul T.M., în mod mincinos a atestat în registru că a expediat procesele verbale de contravenție pentru executare, în realitate după afirmațiile coinculpatului N.M.

făcute în fața contravenienților acestea au fost distruse chiar de cei care le-au întocmit. Faptul că inculpatul T.M. era obligat să se ocupe de punerea efectivă în executare a amenzilor și de evidențierea lor rezultă fără echivoc din declarația dată la instanță de martorul L.N., agent de poliție. Pentru motivele arătate de instanța de apel încadrările juridice reținute sunt legale și temeinice față de faptele comise. Că persoanele cărora inculpații le-au întocmit procesele verbale de contravenție au comis faptele respective sunt împrejurări incontestabile pe care nici contravenienții nu le-au contestat. Din actele dosarului rezultă însă că aceștia n-au fost executați din vina inculpaților iar în prezent potrivit art. 13 din O.G.

nr. 2/2001 executarea este prescrisă. Prin urmare, vinovați de neîncasarea la bugetul statului a sumei de 100.000.000 lei vechi de la contravenienți sunt inculpații care astfel au comis pe lângă infracțiunile de corupție și pe acelea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen., pe care le contestă în recursurile lor. Așa fiind, în mod corect au fost obligați la despăgubiri civile către stat, critica recurenților pentru aceste motive fiind și ea nefondată. Nici critica cu privire la pedeapsă nu este întemeiată. Inculpații au comis în participație mai multe infracțiuni de corupție în concurs. În raport de pericolul concret al faptelor și făptuitorilor și cu celelalte criterii de individualizare între care limitele de pedeapsă prevăzute de lege și împrejurările comiterii faptelor pedepsele aplicate nu sunt severe.

Și dispoziția privind obligarea inculpatului N.M. la restituirea către N.M. a sumei de 15.000.000 lei este legală și temeinică. S-a stabilit corect nu numai că inculpații au pretins de la denunțător această sumă dar inculpatul N.M. a și primit-o efectiv așa că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 255 alin. (5) C. proc. pen. Nici recursul părții responsabile civilmente Ministerul Administrației și Internelor – I.P.J. Argeș care a criticat obligarea sa în solidar cu inculpații la plata despăgubirilor către stat prin A.N.A.F., nu este fondat. Contrar susținerilor recurentei parte responsabilă civilmente, Înalta Curte apreciază că aceasta se află în situația prevăzută de art. 1000 alin. (3) C. civ., potrivit căruia comitenții sunt responsabili de prejudiciul cauzat de prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat.

Este neîndoielnic că inculpații din cauză au calitatea de prepuși ai persoanei responsabile civilmente fiind angajați ai acesteia în funcția de polițiști. Nu poate fi primită necondiționat apărarea recurentei potrivit căreia nu trebuie să răspundă pentru prepușii inculpați în cauză întrucât aceștia au acționat cu depășirea funcției, în mod abuziv. Pe de altă parte, rațiunea pentru care legiuitorul a impus răspunderea comitenților pentru prepușii lor este aceea că, prepușii acționează în realizarea obiectivelor comitenților care au obligația să-i supravegheze și să-i îndrume pe aceștia să acționeze în așa fel încât să realizeze numai acele obiective fără a cauza pagube altora.

În realizarea acestei relații comitentul are obligații de control și instruire a prepușilor săi mai ales când este vorba de Ministerul de Interne care se folosește de funcționari ce trebuie să fie eminamente în slujba societății, să fie instruiți și supravegheați pentru a combate acțiunile antisociale nicidecum pentru a le încuraja sau pentru a comite ei însăși infracțiuni prejudiciabile societății. Or în cauza de față s-a dovedit neîndoielnic că partea responsabilă civilmente M.A.I. n-a exercitat nici un fel de control asupra prepușilor săi inculpați că a organizat de așa natură punerea în executare a sancțiunilor contravenționale încât a făcut ușor posibilă fraudarea cetățenilor și a statului de către prepușii săi.

Așa fiind, în mod corect instanțele au reținut că partea responsabilă civilmente se afla în situația prevăzută de art. 1000 alin. (3) C. civ. În ce privește recursul parchetului care critică omisiunea instanței de a obliga partea responsabilă civilmente la cheltuieli judiciare către stat acesta este fondat. Potrivit art. 191 alin. (3) C. proc. pen., partea responsabilă civilmente, în măsura în care este obligată în solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligată în mod solidar cu acesta și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Or, în cauză partea responsabilă civilmente a fost obligată în solidar cu inculpații la repararea pagubei. Așa fiind în mod greșit M.A.I. – I.P.J.

Argeș n-a fost obligat la cheltuieli judiciare în solidar cu fiecare inculpat astfel că recursul parchetului este fondat. Cât privește critica din recursul parchetului privind pedeapsa aplicată inculpaților pe care o consideră prea ușoară, Înalta Curte nu are temeiuri legale pentru a o primi. Este adevărat că pedepsele aplicate sunt situate la limita minimă prevăzută de lege iar executarea a fost suspendată Înalta Curte constată totuși că pedepsele astfel aplicate se încadrează în limitele legii. Față de împrejurarea că inculpații sunt tineri și au familie, speranța că aceștia se vor îndrepta fără executarea efectivă a pedepsei nu pare total hazardată. Prin urmare, în baza art. 385 15 pct. 2lit.

d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul teritorial Pitești împotriva deciziei atacate. Va casa decizia și sentința pronunțată numai cu privire la cheltuielile judiciare și rejudecând, în baza art. 191 alin. (3) C. proc. pen., va obliga pe fiecare inculpat la cheltuieli judiciare către stat pentru judecata în fond în solidar cu partea responsabilă civilmente M.A.I. – I.P.J. Argeș. Va respinge, ca nefondate, recursurile inculpaților și părții responsabile civilmente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul Teritorial Pitești împotriva deciziei penale nr. 127/ A din 6 iulie 2006 a Curții de Apel Pitești. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 43 din 31 ianuarie 2006 a Tribunalului Argeș, numai cu privire la plata cheltuielilor judiciare și, rejudecând: În baza art. 191 alin. (3) C. proc. pen., obligă pe inculpații N.M.I. și T.M. la câte 2500 lei RON cheltuieli judiciare către stat, pentru judecata în fond, și în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Administrației și Internelor – I.P.J. Argeș. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații N.M.I.

și T.M., precum și de partea responsabilă civilmente Ministerul Administrației și Internelor – I.P.J. Argeș împotriva aceleiași decizii. Obligă pe fiecare din recurenții inculpați și pe recurenta parte responsabilă civilmente să plătească statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 februarie 2007.