ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2853/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Parchetul de pe lângă

Tribunalul Iași, prin rechizitoriul din 21 decembrie 1999, trimite în judecată,

pentru infracțiunea de luare și dare de mită, prevăzute de art. 254 alin. (2)

și art. 255 alin. (1) C. pen., pe inculpații:

infracțiuni de luare de mită, iar a doua, pentru infracțiunea de dare de mită.

Actul de învinuire reține,

în esență, că până în toamna anului 1999, inculpatul R.M.L. a fost șef de

circumscripție sanitar-veterinară N. II, apoi a fost șef serviciu igienă și

sănătate publică din cadrul D.S.V. Iași.

În aceste funcții, el

controla activitatea de prelucrare, depozitare și comercializare a produselor

de origine animală.

Inculpata M.O. era

administrator la SC P.T. SRL, prin care efectua importuri-exporturi de produse

animaliere.

În octombrie 1997,

inculpatul R.M.L. cere inculpatei M.O. suma de un milion lei, iar aceasta din

urmă îi dă suma, de teamă că societatea sa să nu fie sancționată.

În toamna aceluiași an,

1997, inculpatul R.M.L. mai cere inculpatei M.O. o cantitate de pește; în

schimb, inculpatul îi permite să expedieze produsele piscicole fără analizele

de laborator, transporturi care au loc la 7 și 9 septembrie.

În schimbul acestor

favoruri, inculpatul R.M.L. o cheamă la birou, pe inculpata M.O., cum atestă

desfășurătorul convorbirilor telefonice de la dosar.

M.O. se plânge doctorului

veterinar D.G., că este „dijmuită” de către R.M.L.

Doctorul D.G. îi cere să se

prezinte la biroul inculpatului R.M.L., apoi să-i comunice rezultatul

întâlnirii.

Astfel, la 11 septembrie

1999, inculpata M.O. se prezintă la cabinetul inculpatului R.M.L. care, o

avertizează că nu respectă legea cu privire la condițiile în care poate importa

produsele din carne.

Ca să-l „îmbuneze”,

inculpata M.O. îi dă inculpatului, într-un plic, cinci bancnote a câte 100.000

lei. Inculpatul se uită în plic și îi cere inculpatei ca luni, 13 septembrie,

să-i dea patru cutii cu pui, pe care să le predea șefului.

Apoi, M.O. comunică

doctorului D.G.: „problema s-a rezolvat”.

D.G. îl convoacă pe R.M.L.,

căruia îi reproșează că nu se liniștește și că a dijmuit-o, din nou, pe M.O.

De teamă că va fi cercetat

de poliție, inculpatul R.M.L., întoarce în plic, suma de 850.000 lei, apoi

cheamă pe consilierul juridic P.D., căruia îi spune că, potrivit informației

primite de la doctorul D.G., în biroul său s-ar afla un plic cu bani lăsat de

M.O. Îi arată plicul lui P.D., apoi merge la poliție și denunță „fapta”.

În prealabil, inculpatul

R.M.L. propune convocarea M.O., pentru a vedea „cum se comportă” și a

înregistra convorbirea cu aceasta din urmă. Aceasta vine și vede pe consilierul

juridic, în prezența căruia se arată evazivă.

În continuare, inculpatul

R.M.L. sesizează poliția că M.O. a încercat să-l mituiască, sens în care

prezintă plicul.

Tribunalul Iași, prin

sentința penală nr. 674 din 30 octombrie 2003, condamnă pe inculpații:

a) un an închisoare, pentru

infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2), cu aplicarea

art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen. (fapta din septembrie - octombrie 1997);

b) un an închisoare, pentru

infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2), cu aplicarea

art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen. (fapta din decembrie 1997 – ianuarie 1998);

c) 2 ani închisoare, pentru

infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2), cu aplicarea

art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen. (fapta din septembrie 1999).

În baza art. 33 și art. 34

C. pen., cele trei pedepse sunt contopite în cea mai grea, iar conform art. 81

– art. 83 C. pen., executarea pedepsei este suspendată, condiționat.

închisoare, pentru infracțiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin.

(1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen.

Executarea pedepsei aplicată

inculpatei este suspendată, condiționat, conform art. 81 – art. 83 C. pen.

În baza art. 254 alin. (3)

C. pen., inculpatul R.M.L. este obligat să plătească statului suma de 1.000.000

lei ca efect al confiscării.

Conform art. 254 alin. (3)

C. pen., se confiscă suma de 500.000 lei, depusă la C.E.C.

Inculpații sunt obligați la

câte 3.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Instanța motivează, în

esență, că, în rechizitoriu, procurorul reține corect situația de fapt, pe care

o califică corespunzător.

Inculpații declară apel.

Astfel, R.M.L. susține că:

a) flagrantul de luare de

mită i-a fost înscenat de doctorul D.G., în cooperare cu M.O.;

b) nu a luat nici un ban de

la M.O.

La rândul ei, inculpata M.O.

susține că ea a denunțat faptele inculpatului R.M.L., încât în mod eronat a

fost condamnată.

Curtea de Apel Iași, prin

decizia penală nr. 359 din 15 noiembrie 2004, admite apelul inculpatului

R.M.L., desființează în parte sentința atacată și în baza art. 11 pct. 2 lit.

a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., îl achită pentru două

infracțiuni de luare de mită, din 23 octombrie 1997 și 7 ianuarie 1998, fapte

inexistente.

Prin aceeași decizie,

instanța de apel menține pedeapsa de 2 ani închisoare, cu suspendarea

executării acesteia, aplicată inculpatului pentru infracțiunea de luare de mită

din 11 septembrie 1999.

De asemenea, instanța

respinge, ca nefondat, apelul inculpatei M.O., pe care o obligă la 1.000.000

lei cheltuieli judiciare statului.

Inculpații declară recurs,

reiterând susținerile din apel.

Recursurile sunt nefondate.

Instanța de apel a reținut

corect situația de fapt, pe care a calificat-o corespunzător și a dozat just

pedepsele aplicate.

Actele dosarului atestă,

fără dubiu, că, la 7 și 9 septembrie 1999, M.O. a primit, în societate, două

transporturi cu pește congelat și, cu aprobarea inculpatului R.M.L. și-a

continuat deplasarea la partenerul comercial din Brașov.

Martorii A.C. și G.C.,

medici veterinari, confirmă că „procedeul” inculpatului R.M.L. este contrar

ordinului nr. 68/1997 dintre Ministerul Agriculturii, ordin atașat la dosar.

Este neîndoielnic că, la 10

septembrie 1997, inculpatul o convoacă la cabinetul său pe inculpata M.O., pe

care o somează, telefonic, să nu lipsească de la întâlnire, motiv pentru care

M.O. se plânge doctorului D.G., cum confirmă acesta din urmă.

La întâlnirea din cabinetul

său, însuși inculpatul R.M.L. recunoaște, în prezența inculpatei M.O. că a fost

încălcat sus-menționatul ordin al Ministerului Agriculturii, moment în care,

inculpata, înțelegând „sugestia”, îl mituiește cu suma de 500.000 lei.

În convorbirea telefonică,

din seara de 12 septembrie, inculpata M.O. comunică doctorului D.G. că

„problema s-a rezolvat”, iar D.G. îi atrage atenția inculpatului R.M.L. că „nu

se liniștește și că a dijmuit-o din nou pe M.O.”, condiții în care R.M.L.

încearcă să ascundă luarea de mită, după cum s-a mai arătat în considerentele

acestei decizii.

De asemenea, neîntemeiat

este și recursul inculpatei M.O., căreia nu îi este aplicabil art. 255 alin.

(3) C. pen.

Astfel, după ce l-a informat

pe doctorul D.G., în loc să se adreseze poliției sau parchetului, inculpata a

fost convocată în fața procurorului, căruia i-a declarat că nu a dat bani sau

alte foloase doctorului R.M.L.

De aceea, cum, corect, a

reținut și instanța de apel, în cazul inculpatei M.O., nu operează cauza de

nepedepsire, prevăzută de art. 255 alin. (3) C. pen.

Din oficiu, nu se constată

motive de casare, care să fie luate în considerare.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile vor fi respinse, conform

dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații M.O. și R.M.L. împotriva

deciziei penale nr. 359 din 15 octombrie 2004 a Curții de Apel Iași, secția

penală.

Obligă pe recurenții

inculpați la plata sumei de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 mai 2005.