ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2853/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, prin rechizitoriul din 21 decembrie 1999, trimite în judecată, pentru infracțiunea de luare și dare de mită, prevăzute de art. 254 alin. (2) și art. 255 alin. (1) C. pen., pe inculpații: 1. R.M.L. și 2. M.O., primul, pentru trei infracțiuni de luare de mită, iar a doua, pentru infracțiunea de dare de mită. Actul de învinuire reține, în esență, că până în toamna anului 1999, inculpatul R.M.L. a fost șef de circumscripție sanitar-veterinară N. II, apoi a fost șef serviciu igienă și sănătate publică din cadrul D.S.V. Iași. În aceste funcții, el controla activitatea de prelucrare, depozitare și comercializare a produselor de origine animală.

Inculpata M.O. era administrator la SC P.T. SRL, prin care efectua importuri-exporturi de produse animaliere. În octombrie 1997, inculpatul R.M.L. cere inculpatei M.O. suma de un milion lei, iar aceasta din urmă îi dă suma, de teamă că societatea sa să nu fie sancționată. În toamna aceluiași an, 1997, inculpatul R.M.L. mai cere inculpatei M.O. o cantitate de pește; în schimb, inculpatul îi permite să expedieze produsele piscicole fără analizele de laborator, transporturi care au loc la 7 și 9 septembrie. În schimbul acestor favoruri, inculpatul R.M.L. o cheamă la birou, pe inculpata M.O., cum atestă desfășurătorul convorbirilor telefonice de la dosar. M.O. se plânge doctorului veterinar D.G., că este „dijmuită” de către R.M.L.

Doctorul D.G. îi cere să se prezinte la biroul inculpatului R.M.L., apoi să-i comunice rezultatul întâlnirii. Astfel, la 11 septembrie 1999, inculpata M.O. se prezintă la cabinetul inculpatului R.M.L. care, o avertizează că nu respectă legea cu privire la condițiile în care poate importa produsele din carne. Ca să-l „îmbuneze”, inculpata M.O. îi dă inculpatului, într-un plic, cinci bancnote a câte 100.000 lei. Inculpatul se uită în plic și îi cere inculpatei ca luni, 13 septembrie, să-i dea patru cutii cu pui, pe care să le predea șefului. Apoi, M.O. comunică doctorului D.G.: „problema s-a rezolvat”. D.G. îl convoacă pe R.M.L., căruia îi reproșează că nu se liniștește și că a dijmuit-o, din nou, pe M.O.

De teamă că va fi cercetat de poliție, inculpatul R.M.L., întoarce în plic, suma de 850.000 lei, apoi cheamă pe consilierul juridic P.D., căruia îi spune că, potrivit informației primite de la doctorul D.G., în biroul său s-ar afla un plic cu bani lăsat de M.O. Îi arată plicul lui P.D., apoi merge la poliție și denunță „fapta”. În prealabil, inculpatul R.M.L. propune convocarea M.O., pentru a vedea „cum se comportă” și a înregistra convorbirea cu aceasta din urmă. Aceasta vine și vede pe consilierul juridic, în prezența căruia se arată evazivă. În continuare, inculpatul R.M.L. sesizează poliția că M.O. a încercat să-l mituiască, sens în care prezintă plicul. Tribunalul Iași, prin sentința penală nr. 674 din 30 octombrie 2003, condamnă pe inculpații: 1. R.M.L.

la: a) un an închisoare, pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2), cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen. (fapta din septembrie - octombrie 1997); b) un an închisoare, pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2), cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen. (fapta din decembrie 1997 – ianuarie 1998); c) 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2), cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen. (fapta din septembrie 1999). În baza art. 33 și art. 34 C. pen., cele trei pedepse sunt contopite în cea mai grea, iar conform art. 81 – art. 83 C. pen., executarea pedepsei este suspendată, condiționat.

2. M.O., la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen. Executarea pedepsei aplicată inculpatei este suspendată, condiționat, conform art. 81 – art. 83 C. pen. În baza art. 254 alin. (3) C. pen., inculpatul R.M.L. este obligat să plătească statului suma de 1.000.000 lei ca efect al confiscării. Conform art. 254 alin. (3) C. pen., se confiscă suma de 500.000 lei, depusă la C.E.C. Inculpații sunt obligați la câte 3.000.000 lei cheltuieli judiciare statului. Instanța motivează, în esență, că, în rechizitoriu, procurorul reține corect situația de fapt, pe care o califică corespunzător. Inculpații declară apel.

Astfel, R.M.L. susține că: a) flagrantul de luare de mită i-a fost înscenat de doctorul D.G., în cooperare cu M.O.; b) nu a luat nici un ban de la M.O. La rândul ei, inculpata M.O. susține că ea a denunțat faptele inculpatului R.M.L., încât în mod eronat a fost condamnată. Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 359 din 15 noiembrie 2004, admite apelul inculpatului R.M.L., desființează în parte sentința atacată și în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., îl achită pentru două infracțiuni de luare de mită, din 23 octombrie 1997 și 7 ianuarie 1998, fapte inexistente. Prin aceeași decizie, instanța de apel menține pedeapsa de 2 ani închisoare, cu suspendarea executării acesteia, aplicată inculpatului pentru infracțiunea de luare de mită din 11 septembrie 1999. De asemenea, instanța respinge, ca nefondat, apelul inculpatei M.O., pe care o obligă la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Inculpații declară recurs, reiterând susținerile din apel. Recursurile sunt nefondate. Instanța de apel a reținut corect situația de fapt, pe care a calificat-o corespunzător și a dozat just pedepsele aplicate. Actele dosarului atestă, fără dubiu, că, la 7 și 9 septembrie 1999, M.O. a primit, în societate, două transporturi cu pește congelat și, cu aprobarea inculpatului R.M.L. și-a continuat deplasarea la partenerul comercial din Brașov. Martorii A.C. și G.C., medici veterinari, confirmă că „procedeul” inculpatului R.M.L. este contrar ordinului nr. 68/1997 dintre Ministerul Agriculturii, ordin atașat la dosar. Este neîndoielnic că, la 10 septembrie 1997, inculpatul o convoacă la cabinetul său pe inculpata M.O., pe care o somează, telefonic, să nu lipsească de la întâlnire, motiv pentru care M.O.

se plânge doctorului D.G., cum confirmă acesta din urmă. La întâlnirea din cabinetul său, însuși inculpatul R.M.L. recunoaște, în prezența inculpatei M.O. că a fost încălcat sus-menționatul ordin al Ministerului Agriculturii, moment în care, inculpata, înțelegând „sugestia”, îl mituiește cu suma de 500.000 lei. În convorbirea telefonică, din seara de 12 septembrie, inculpata M.O. comunică doctorului D.G. că „problema s-a rezolvat”, iar D.G. îi atrage atenția inculpatului R.M.L. că „nu se liniștește și că a dijmuit-o din nou pe M.O.”, condiții în care R.M.L. încearcă să ascundă luarea de mită, după cum s-a mai arătat în considerentele acestei decizii. De asemenea, neîntemeiat este și recursul inculpatei M.O., căreia nu îi este aplicabil art. 255 alin. (3) C. pen.

Astfel, după ce l-a informat pe doctorul D.G., în loc să se adreseze poliției sau parchetului, inculpata a fost convocată în fața procurorului, căruia i-a declarat că nu a dat bani sau alte foloase doctorului R.M.L. De aceea, cum, corect, a reținut și instanța de apel, în cazul inculpatei M.O., nu operează cauza de nepedepsire, prevăzută de art. 255 alin. (3) C. pen. Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile vor fi respinse, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.O. și R.M.L. împotriva deciziei penale nr. 359 din 15 octombrie 2004 a Curții de Apel Iași, secția penală. Obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 mai 2005.