ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 844/2003

Asupra recursurilor de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 28 ianuarie 1999 reclamanta S.C. T.C. S.A. Târgu Mureș

a chemat în judecată pe pârâtele S.C. R.G. S.A. Târgu Mureș și Consiliul Local

Sântana de Mureș pentru a fi obligate la plata în lei a sumei de 7.035 lei $,

cu cheltuieli de judecată.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că printr-o decizie a Prefecturii

Mureș i-a fost atribuită o clădire – depozit de combustibil – din comuna

Sântana de Mureș pe care nu a folosit-o întrucât a fost demolată de societatea

comercială pârâtă, cu justificarea că aceasta nu se integra în investiția

pentru care a primit în concesiune pe termen de 50 ani, terenul în suprafață de

5.755 mp.

Reclamanta

a mai arătat că pârâta S.C. R.G. S.A. Târgu Mureș se face vinovată de

săvârșirea infracțiunii de distrugere, dar pentru că s-a dispus neînceperea

urmăririi penale, solicită obligarea acesteia la plata daunelor în temeiul art.

998 C. civ.

Prin

sentința civilă nr. 4614 din 15 septembrie 1999 Judecătoria Târgu Mureș a

declinat competența materială de soluționare a acțiunii în pretenții în

favoarea Tribunalului Mureș unde s-a format dosarul nr. 5653/1999.

În

cursul soluționării acestui dosar, reclamanta S.C. T.C. S.A. Târgu Mureș și-a

precizat acțiunea în sensul majorării pretențiilor la suma de 120.500.000 lei

ca urmare a diferenței de curs valutar de la data înregistrării cererii până la

8 noiembrie 1999 la care se adaugă taxa pe valoarea adăugată.

Prin

sentința civilă nr. 1976 din 3 decembrie 1999 Tribunalul Mureș a admis în parte

acțiunea civilă formulată și precizată de S.C. T.C. S.A. Târgu Mureș iar pârâta

S.C. R.G. SRL Târgu Mureș a fost obligată la plata sumei de 41.415.504 lei cu

titlu de despăgubiri plus 2.729.930 lei cheltuieli de judecată.

Totodată

a fost respinsă acțiunea față de Consiliul Local al Comunei Sântana de Mureș

pentru lipsa calității procesuale pasive.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că s-a produs

reclamantei un prejudiciu prin demolarea clădirii, dar acesta se reduce la

valoarea clădirii din momentul demolării, care, conform fișei mijlocului fix

raportat la valoarea dolarului reprezintă echivalentul a 2.418 $.

Hotărârea

instanței de fond a rămas definitivă în baza deciziei nr. 483 A din 11

septembrie 2000 a Curții de Apel Târgu Mureș prin care s-au respins ca

nefondate apelurile reclamantei și al pârâtei S.C. R.G. S.A. Târgu Mureș.

Cu

actul înregistrat la 26 septembrie 2000 și respectiv la 29 septembrie 2000

reclamanta și societatea comercială pârâtă au declarat recurs împotriva acestei

decizii, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel,

prin motivele de recurs, societatea reclamantă a arătat că hotărârea instanței

de apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii, conform art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. deoarece nu a luat în considerare raportul de expertiză

extrajudiciară și nu s-a ținut seama de dispozițiile H.G. nr. 500/1994 privind

evaluarea imobilizărilor corporale și modificarea capitalului social și normele

de aplicare ale acestui act normativ.

Totodată,

recurenta a susținut că nu s-a respectat principiul reparării integrale a

prejudiciului deoarece nu s-au calculat despăgubirile în raport de cursul

valutar de la momentul pronunțării deciziei, respectiv septembrie 2000,

rezultând despăgubiri de aproximativ 60.000.000 lei.

Pârâta

– recurentă S.C. R.G. SRL Sântana de Mureș a criticat decizia sub aspectul

netemeiniciei acesteia, susținând că, la data încheierii contractului de

concesiune, conform extrasului de carte funciară, nu a fost evidențiată nici o

mențiune legată de imobilul reclamantei, terenul fiind preluat în concesiune

liber de orice sarcină, situație în care a fost îndreptățită să efectueze toate

lucrările necesare scopului propus.

Pe

de altă parte, recurenta – pârâtă a susținut că demolarea s-a făcut cu acordul

primăriei, nefiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale.

Ambele

recursuri sunt nefondate.

Obiectul

litigiului de față îl constituie contravaloarea daunelor pretinse de reclamanta

S.C. T.C. SRL Târgu Mureș pentru demolarea construcției edificate pe terenul

primăriei, folosită de societatea comercială ca depozit de combustibil și

situată în Sântana de Mureș.

Din

actele dosarului mai rezultă că în baza contractului de concesiune nr. 633/1997

Consiliul Local Sântana de Mureș a concesionat pârâtei terenul pe care se afla

clădirea aparținând reclamantei și pentru că acesta să corespundă intereselor

sale economice, societatea pârâtă a procedat la demolarea construcției a cărei

contravaloare s-a solicitat prin acțiune.

În

ceea ce privește recursul formulat de reclamantă, prima sa critică vizează

legalitatea deciziei, în sensul că nu s-a ținut seama de dispozițiile H.G. nr.

500/1994 privind evaluarea imobilizărilor corporale și modificarea capitalului

social, recurenta solicitând ca despăgubirile să se acorde în baza unei

expertize extrajudiciare.

Critica

reclamantei urmează a fi respinsă deoarece, așa cum corect a reținut și

instanța de apel, atâta timp cât în timpul soluționării pricinii clădirea era

deja demolată, nu s-ar fi putut efectua o expertiză tehnică pentru evaluare,

iar expertiza extrajudiciară nu este opozabilă părții adverse.

În

această situație, criteriul de evaluare adoptat de instanța de fond, prin raportarea

valorii de inventar a clădirii la sfârșitul anului 1997 (când s-a procedat la

demolare), la cursul valutar din aceeași perioadă, reflectă în mod obiectiv

daunele încercate de reclamantă iar primul motiv de recurs va fi respins.

Tot

în legătură cu întinderea prejudiciului, reclamanta a mai arătat că instanța de

apel nu a făcut calculul despăgubirilor la nivelul cursului valutar din

momentul pronunțării deciziei dar, atâta timp cât din considerentele hotărârii

rezultă valoarea în dolari SUA a daunelor, actualizarea poate fi făcută până la

momentul plății efective, chiar cu ocazia executării silite.

Pentru

aceste considerente, recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.

Cât

privește recursul pârâtei printr-o primă critică, aceasta a susținut că nu

datorează despăgubiri deoarece, potrivit contractului de concesiune, a preluat

terenul liber de orice sarcini, fiind îndreptățită să efectueze lucrările

necesare scopului pe care și l-a propus.

Chiar

dacă preluarea terenului în concesiune s-a făcut fără clădirea ce nu era

evidențiată în cartea funciară, această împrejurare nu este de natură să

lipsească reclamanta de despăgubiri deoarece, așa cum s-a arătat, construcția

figura în fișa mijloacelor fixe evaluată la 13.727.513 lei la 1 decembrie 1993.

Recurenta

– pârâtă a mai susținut că, atâta timp cât a avut acordul primăriei pentru

demolarea clădirii, nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale,

dar nici acest motiv de recurs nu poate fi primit deoarece raporturile sale

juridice cu concesionarul nu exclud suportarea despăgubirilor încercate de

reclamantă prin demolarea clădirii aflate în patrimoniul său.

Pentru aceste motive și recursul societății comerciale

pârâte va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge

recursurile declarate de reclamanta S.C. T.C. S.A. Târgu Mureș și de pârâta

S.C. R.G. S.A. Sântana de Mureș, împotriva deciziei nr. 483/A din 11 septembrie

2000 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și contencios

administrativ, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie

2003.