ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 528/2003

S-a

prezentat recurentul condamnat, aflat în stare de detenție, asistat de avocat M.B.,

apărător desemnat din oficiu.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

condamnatului a lăsat soluționarea cauzei la aprecierea instanței.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursului declarat, ca nefondat.

Condamnatul

a lăsat la aprecierea instanței, soluționarea cauzei.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

Condamnatul

și-a motivat cererea de întrerupere a executării pedepsei prin situația grea a

familiei sale, tatăl fiind bolnav și în imposibilitate de a se mai îngriji de

gospodăria care se degradează.

Instanța

de fond a reținut că, potrivit art.455 raportat la art.453 lit.c Cod procedură

penală, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă atunci când, din

cauza unor împrejurări speciale, condamnatul, familia sa sau unitatea la care

lucrează ar suferi consecințe grave; în speță, împrejurările invocate de

condamnat nu întrunesc condițiile prevăzute de lege.

Condamnatul

a declarat apel, susținând că în mod neîntemeiat i s-a respins cererea de întrerupere

a executării pedepsei.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs în termen legal condamnatul, fără a arăta

motivele de casare și lăsând soluționarea cauzei la aprecierea instanței.

Examinând

recursul și verificând din oficiu motivele de casare, Curtea constată că acesta

nu este întemeiat.

În

cauză nu sunt întrunite cerințele art.453 lit.c Cod procedură penală întrucât

împrejurările invocate de condamnat nu au caracterul special cerut de lege.

Din

ancheta socială efectuată de Primăria comunei Gruiu rezultă că familia

recurentului deține o locuință modest mobilată, iar tatăl gospodărește împreună

cu un alt fiu, minor.

Prezența

în libertate a condamnatului nu ar ameliora situația familiei sale care nu este

supusă pericolului suportării unor consecințe grave prin executarea pedepsei

închisorii de către recurent.

Așa

fiind, urmează ca recursul să fie respins ca neîntemeiat conform art.385

15

pct.1 lit.b Cod procedură penală.

Văzând

și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.A.,

împotriva deciziei penale nr.759/A din 20 noiembrie 2002 a Curții de Apel

București, Secția a II-a penală.

Obligă

condamnatul la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 150.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 4 februarie 2003.