ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 528/2003

S-a prezentat recurentul condamnat, aflat în stare de detenție, asistat de avocat M.B., apărător desemnat din oficiu. Procedura de citare a fost îndeplinită. Apărătorul condamnatului a lăsat soluționarea cauzei la aprecierea instanței. Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului declarat, ca nefondat. Condamnatul a lăsat la aprecierea instanței, soluționarea cauzei. C U R T E A Asupra recursului de față; Condamnatul și-a motivat cererea de întrerupere a executării pedepsei prin situația grea a familiei sale, tatăl fiind bolnav și în imposibilitate de a se mai îngriji de gospodăria care se degradează.

Instanța de fond a reținut că, potrivit art.455 raportat la art.453 lit.c Cod procedură penală, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă atunci când, din cauza unor împrejurări speciale, condamnatul, familia sa sau unitatea la care lucrează ar suferi consecințe grave; în speță, împrejurările invocate de condamnat nu întrunesc condițiile prevăzute de lege. Condamnatul a declarat apel, susținând că în mod neîntemeiat i s-a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal condamnatul, fără a arăta motivele de casare și lăsând soluționarea cauzei la aprecierea instanței. Examinând recursul și verificând din oficiu motivele de casare, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.

În cauză nu sunt întrunite cerințele art.453 lit.c Cod procedură penală întrucât împrejurările invocate de condamnat nu au caracterul special cerut de lege. Din ancheta socială efectuată de Primăria comunei Gruiu rezultă că familia recurentului deține o locuință modest mobilată, iar tatăl gospodărește împreună cu un alt fiu, minor. Prezența în libertate a condamnatului nu ar ameliora situația familiei sale care nu este supusă pericolului suportării unor consecințe grave prin executarea pedepsei închisorii de către recurent. Așa fiind, urmează ca recursul să fie respins ca neîntemeiat conform art.385 15 pct.1 lit.b Cod procedură penală. Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.A., împotriva deciziei penale nr.759/A din 20 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală. Obligă condamnatul la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2003.