ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3721/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

1355 din 5 martie 2002 pe rolul Tribunalului Buzău, secția civilă, reclamanții P.D.D.,

P.G.I. și J.I.E. au formulat plângere împotriva dispoziției nr. 4 din 25

ianuarie 2002 emisă în baza Legii nr. 10/2001 de către Primarul comunei Beceni,

județul Buzău prin care s-a respins cererea de restituire în natură a

imobilului cu destinație de locuință situat în sat Cărpiniștea, comuna Beceni

și a terenului aferent în suprafață de 1436 mp solicitând anularea dispoziției

și restituirea imobilului în natură.

Prin cererea înregistrată sub nr.

1356 din 5 martie 2002 pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanții P.D.D., P.G.I.

și J.I.E. au formulat plângere împotriva dispoziției nr. 3 din 25 ianuarie 2002

emisă în baza Legii nr. 10/2001 de Primarul comunei Beceni, județul Buzău prin

care s-a respins cererea de restituire a imobilelor teren intravilan în

suprafață de 4,5 ha situat în comuna Beceni, sat Cărpiniștea, județul Buzău și

a suprafeței de 9564 mp pădure.

Prin încheierea de ședință din 17

aprilie 2002 pronunțată de Tribunalul Buzău, secția civilă, s-a dispus

conexarea dosarului cu nr. 1356/2002 la dosarul 1355/2002, ambele cauze

aflându-se pe rolul Tribunalului Buzău în aceeași fază de judecată, litigiul

purtându-se între aceleași părți, având aceeași calitate procesuală și același

obiect.

În motivarea plângerilor formulate

reclamanții arată că imobilul, construcții și terenuri, a căror restituire în

natură o solicită, au aparținut părinților lor și au fost luate în mod abuziv

din posesia acestora, fără nici un titlu, refuzul restituirii în natură,

conform prevederilor Legii nr. 10/2001 fiind nejustificat.

Prin întâmpinarea formulată de către

Primăria Beceni, prin primar D.P. se solicită respingerea plângerilor formulate

împotriva dispozițiilor nr. 3 și 4 din 25 ianuarie 2002, emise în urma

notificărilor formulate de reclamanți în baza Legii nr. 10/2001 arătându-se că

terenurile solicitate a fi restituite în natură fac obiectul unor cereri

formulate în baza Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 1/2000 iar cu privire la construcțiile

cerute a fi retrocedate instanțelor s-au pronunțat în alt litigiu în care s-a

constatat că acestea au fost distruse la cutremurul din 1977 și demolate iar în

locul lor s-a construit din temelii un alt imobil având destinația de grădiniță

și folosit și în prezent în acest scop.

Prin sentința civilă nr. 39 din 24

ianuarie 2003 pronunțată de Tribunalul Buzău, secția civilă, s-a admis în parte

contestația formulată de reclamanții P.D.D., P.G.I. și J.I.E. și s-a anulat

dispoziția nr. 4 din 25 ianuarie 2002 emisă de primarul comunei Beceni

stabilindu-se măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în comuna

Beceni județ Buzău, având destinația de grădiniță, în sumă de 344.380.000 lei

și pentru terenul aferent în suprafața de 895 mp, în sumă de 13.434.000 lei.

Contestația împotriva dispoziției

nr. 3 din 25 ianuarie 2002 privind terenul intravilan în suprafață de 4,50 ha

și pădurea în suprafață de 9564 mp a fost respinsă ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța a considerat că din probele administrate rezultă că imobilul-

construcție solicitat a fi retrocedat a aparținut autorilor reclamanților și că

deși a fost avariat parțial la seismul din 1977 a fost refăcut de către pârâtă

și i s-a dat destinația de grădiniță.

Că în conformitate cu art. 16 din

Legea nr. 10/2001, reclamanții sunt îndreptățiți pentru imobil și terenul

aferent, la măsuri reparatorii în echivalent și care au fost stabilite prin

expertiza efectuată în cauză la suma totală de 357.814.000 lei.

Cu referire la suprafața de 4,50 ha

teren intravilan și 9564 mp pădure s-a reținut că nu fac obiectul Legii 1/2001

și că regimul juridic al acestor imobile este supus prevederilor Legii 18/1991

și Legii 1/2000.

Prin decizia civilă nr. 94 din 17

aprilie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, s-a respins

ca nefondat apelul declarat de reclamanții D.D., P.G.I. și J.I.E. împotriva

sentinței civile nr. 39 din 24 ianuarie 2003 pronunțată de Tribunalul Buzău.

În considerentele deciziei se arată

că reclamanților li s-au acordat în mod corect măsuri reparatorii în echivalent

pentru imobilul în discuție cu destinație de grădiniță și pentru terenul

aferent în suprafață de 895,6 mp, așa cum au solicitat prin notificarea

adresată Primăriei Beceni.

Că prin motivele de apel reclamanții

s-au referit la o a doua construcție care a fost demolată de pârâtă, formulând

prin critica făcută o cerere nouă, pentru prima oară în instanța de apel,

cerere care este inadmisibilă.

Cât privește criticile formulate

prin motivele de apel și care se referă la dispoziția nr. 3/2002 se apreciază

că în mod corect a considerat instanța de fond că imobilele-terenuri agricole

și păduri, solicitate a fi retrocedate cad sub incidența prevederilor cuprinse

în Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997 și Legea nr. 1/2000.

Împotriva deciziei nr. 94 din 17

aprilie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, reclamanții

au declarat recurs în termen, la 6 mai 2003 prin care arată că hotărârea

recurată este netemeinică și nelegală și că „ datele reținute de instanță

pentru fundamentarea deciziei sunt eronate, interpretarea Legii nr. 10/2001

este nejustificată iar aplicarea nu este în litera și spiritul ei”.

În cuprinsul cererii de declarare a

recursului nu sunt menționate nici unul dintre motivele de casare prevăzute de

art. 304 C. proc. civ. și nici nu sunt arătate greșelile anume imputate, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor

pe care se bazează.

Este adevărat că prin cererea depusă

la registratura Înaltei Curți de Casație și Justiție la 23 februarie 2004,

reclamantul P.D.D. solicită să i se aprobe atașarea la dosarul de recurs „a

probelor de recurs, în urma aprobării cererii de recurs depusă la Curtea de

Apel Ploiești la data de 6 mai 2003” atașând la această cerere în trei

exemplare motive de recurs, care nu pot fi luate în discuție, fiind depuse,

contrar prevederilor art. 302 C. proc. civ., direct în instanța de recurs și cu

mult după expirarea termenului de declarare și motivare a recursului.

Așa fiind, recursul urmează a se

respinge ca nefondat, din motivarea acestuia nerezultând care sunt greșelile

imputate instanței de recurs și nici prevederile legale pe care se întemeiază

criticile de nelegalitate săvârșite de instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanții P.D.D., P.G.I. și J.I.E. împotriva deciziei nr. 94 din 17 aprilie

2003 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2004.