ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2314/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 254/2002,

Tribunalul Arad a condamnat printre alții, inculpații:

- C.A și;

- D.M.S. la pedepse de câte 5 ani și

6 luni închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. b) și c) și respectiv art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen.

Inculpații au fost obligați în

solidar cu condamnatul M.M.R. la plata sumei de 3.500.000 lei despăgubiri

civile, către partea civilă G.M. și pe inculpatul C.A. la 700.000 lei. către

martorul C.I. cât și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că în după – amiaza zilei de 15 iunie 2002, inculpații și

condamnatul în cauză s-au întâlnit pe ștrand cu partea vătămată G.M. și

cumpărătorii C.C., P.I. și C.G. (toți cu handicap de surdo – mutitate).

Aceștia au jucat jocuri pe bani „cap

sau pajură”.

Cum inculpații și martorii au

constatat că partea vătămată G.M. i-a trișat, s-au înțeles să-l atragă într-un

loc retras și să-l bată.

În acest scop, inculpații au invitat

partea civilă la un joc de biliard într-un club în apropierea sediului

Primăriei Arad.

Având acceptul acestuia, s-au

deplasat împreună pe podul de pontoane de pe râul Mureș și ajungând pe dig,

condamnatul M.M.R. i-a aplicat o lovitură cu cotul în gură, partea vătămată

căzând la pământ.

După ce s-a ridicat, inculpatul

D.M.S. i-a mai aplicat o lovitură cu piciorul, după care acesta a căzut la

pământ. În cele din urmă recurenții inculpați l-au imobilizat și au sustras din

buzunare, telefonul mobil, un minicalculator, bunuri în valoare de 2 milioane

lei, după care au părăsit locul faptei, vânzând telefonul cu suma de 600.000

lei, martorului C.I.

Inculpatul C.A. a arătat că a

pierdut minicalculatorul aflat asupra sa.

În urma agresiunii exercitate de cei

doi inculpați, partea vătămată a suferit leziuni corporale ce au necesitat 12

zile de îngrijiri medicale.

Prejudiciul părții vătămate a fost

recuperat în parte, prin restituirea telefonului mobil.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, prin care s-a cerut

înlăturarea circumstanțelor atenuante și majorarea pedepselor aplicate

inculpaților C.A. și D.M.S.

Inculpații au cerut prin apelul lor,

reducerea pedepselor aplicate având în vedere handicapul de care suferă.

Condamnatul M.M.R. a solicitat

reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 455/ A din

21 noiembrie 2002, Curtea de Apel Timișoara a admis apelurile declarate de

Parchetul Curții de Apel Timișoara și inculpatul D.M.S. și prin extinderea

efectelor și asupra inculpatului C.A. s-a dispus desființarea sentinței penale,

numai cu privire la încadrarea juridică a faptei și pedepsele aplicate

inculpaților.

S-au redus pedepsele de la 5 ani și

6 luni închisoare, la câte un an închisoare.

S-a completat încadrarea juridică a

faptei și cu dispozițiile art. 211 alin. (2

1

) lit. a) C. pen., modificat

prin Legea 169/2002 pe baza art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen., menținându-se

celelalte dispoziții.

S-a respins, ca nefondat apelul

condamnatului M.M.R. cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs Parchetul Curții de Apel Timișoara, sub aspectul greșitei

rețineri a circumstanțelor atenuante judiciare cât și asupra cuantumului redus

al pedepselor aplicate.

Recursul este nefondat.

Curtea, analizând ansamblul probator

administrat în cauză constată că instanța de control judiciar a procedat corect

asupra încadrării juridice a faptei cât și în ce privește cuantumul pedepselor

aplicate.

Este adevărat că fapta săvârșită de

inculpați, prezintă un pericol social ridicat, dar acesta trebuie coroborat și

cu datele ce caracterizează persoana inculpatului.

Așa cum s-a arătat, inculpații au

avut o conduită sinceră pe parcursul procesului, nu au antecedente penale și au

fost de acord cu pretențiile formulate de partea civilă, pe care nu au intenționat

s-o tâlhărească ci să-i aplice o corecție acesteia.

Totodată trebuie reținut că

inculpații sunt persoane cu handicap de surdo – mutitate.

Ca atare, scopul educativ, preventiv

al pedepselor stabilite poate fi atins și printr-un cuantum al pedepselor cu durata

mai mică, considerente pentru care recursul parchetului care vizează majorarea

pedepselor, este neîntemeiat.

Pe cale de consecință, Curtea, în

temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara,

privind pe inculpații D.M.S. și C.A.

Văzând și prevederile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, împotriva deciziei

penale nr. 455 din 21 noiembrie 2002, a Curții de Apel Timișoara, privind pe

inculpații D.M.S. și C.A.

Onorariul de avocat în sumă de câte

300.000 lei, pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 mai 2003.