ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4141/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 498 din 26 iunie

2003, Tribunalul Iași i-a condamnat pe inculpații:

- I.V., în baza art. 211 alin. (2)

lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75

lit. c) C. pen., la 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și dedusă prevenția de la 4 iulie 2002 la zi.

- C.A.C. și

- M.A.P., ambii inculpați în baza

art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. c) C. pen., cu

aplicarea art. 99 C. pen., la câte 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 și

art. 71 C. pen.

A fost menținută starea de arest a

acestor inculpați și dedusă prevenția de la 4 iulie 2002 la zi.

Inculpații au fost obligați către

partea civilă N.I. la suma de 10.000.000 lei reprezentând daune materiale și la

cheltuieli judiciare către stat.

Instanța a reținut, în fapt, că în

noaptea de 3 iulie 2002, după ce au consumat băuturi alcoolice, inculpații

I.V., C.A.C. și M.A.P., aflați pe malul râului Bahlui în municipiul Iași, au

observat-o pe partea vătămată N.I., în vârstă și bolnavă, că se deplasa cu

greutate spre Policlinica nr. 1 și, crezând că este în stare de ebrietate, au

hotărât să o deposedeze de bunuri.

În acest scop s-au apropiat de

partea vătămată, care a fost inițial lovită cu pumnul în față de către

inculpatul M.A.P. și apoi, în aceeași modalitate, de către inculpatul I.V.,

pentru ca, după ce a căzut la pământ, să o mai lovească cu pumnii și picioarele

și inculpatul C.A.C.

În aceste împrejurări inculpații

I.V. și M.A.P. i-au sustras părții vătămate din buzunare actele de identitate

și suma de 200.000 lei, în timp ce inculpatul C.A.C. asigura paza.

La strigătele de ajutor ale părții

vătămate au venit agenții de pază A.M. și B.D., care i-au urmărit pe inculpații

care au fugit de la locul faptei, reușind să-l prindă pe inculpatul C.A.C.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel toți inculpații, solicitând reducerea pedepselor.

Prin decizia penală nr. 323 din 26

august 2003, Curtea de Apel Iași a admis apelurile declarate de inculpații

minori C.A.C. și M.A.P., a desființat hotărârea atacată, în parte, în latura

penală și rejudecând, a redus pedepsele aplicate acestora la 4 ani și 6 luni

închisoare, menținând celelalte dispoziții.

Prin aceeași decizie a fost respins

ca nefondat apelul inculpatului I.V., constatând că pedeapsa aplicată acestuia

a fost greșit individualizată.

Decizia penală sus-menționată a fost

atacată cu recurs de către inculpatul I.V., solicitând oral, personal și prin

apărător, reducerea pedepsei.

Verificând hotărârea atacată pe baza

lucrărilor și materialului de la dosar, Curtea constată că motivul invocat se

întemeiază pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct.

14 C. proc. pen., însă nu este fondat.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților au fost stabilite pe baza mijloacelor de probă legal administrate

în cursul urmăririi penale și în cel al judecății.

De altfel, inculpatul I.V., ca și

inculpatul M.A.P., au recunoscut constant comiterea infracțiunii, recunoaștere

care se coroborează cu declarațiile agenților de pază care i-au surprins și

urmărit, precum și cu declarațiile părții vătămate.

La stabilirea pedepsei inculpatului

I.V. s-a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că,

deși infracțiunea comisă prezintă un ridicat grad de pericol social, inculpații

lovind cu sălbăticie o persoană în vârstă de 71 ani, bolnavă, producându-i,

printre alte leziuni, fractura peretelui orbitei dr. și comoție cerebrală,

având nevoie de 23-25 zile îngrijiri medicale, în raport cu datele care

caracterizează persoana făptuitorului, respectiv tânăr, fără antecedente

penale, aceasta a fost aplicată la minimul special prevăzut de lege.

Reducerea pedepsei nu se justifică,

aceasta fiind necesară, în cuantumul stabilit de instanță, prevenirii

săvârșirii de noi infracțiuni.

Față de cele ce preced și având în

vedere că nici din examinarea din oficiu a hotărârii nu se constată existența

vreunui caz de casare, recursul inculpatului I.V. urmează să fie respins ca

nefondat.

În conformitate cu dispozițiile art.

385

17

alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C.

proc. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului I.V. se va deduce timpul

reținerii și al arestării preventive de la 4 iulie 2002 la 1 octombrie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul I.V. împotriva deciziei penale nr. 323 din 26 august 2003 a

Curții de Apel Iași.

Deduce din pedeapsă, perioada

reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 4 iulie 2002 la 1

octombrie 2003.

Obligă pe inculpat la plata sumei de

1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

octombrie 2003.