ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2121/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2121/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

1.Prin sentința nr. 181 din 26

noiembrie 2002 a Tribunalului Militar Teritorial București au fost condamnați

printre alții inculpații plt. maj. (r) I.F. și civil L.G. la pedepsele

rezultante de câte 6 ani închisoare și câte 2 ani interzicerea drepturilor

înscrise în art. 64 lit. a) și c) C. pen., pentru infracțiunile prevăzute de

art. 254 alin. (1), art. 289 alin. (1), art. 26, raportat la art. 289 alin.

(1), art. 26, raportat al art. 291, art. 215 alin. (1) și (2), art. 26,

raportat la art. 20 și art. 215 alin. (1) și (2), art. 31 alin. (2), raportat

la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea pentru toate infracțiunile

și a art. 41 alin. (2) C. pen., iar inculpatul I.F. și pentru infracțiunile

prevăzute de art. 286 alin. (1), art. 287 alin. (1) și art. 31 alin. (2),

raportat la art. 289 alin. (1) C. pen.

S-a constatat că inculpații sunt

arestați în altă cauză.

Sub aspectul laturii civile,

tribunalul a admis acțiunile părților civile R.A.T. București, S.C. M. SA

București, C.P. a municipiului București, Primăria sectorului 5 București și

C.A.S.B. și a obligat pe alți inculpați (condamnați în cauză, beneficiari ai

unor foloase încasate ilegal ca urmare a participării la comiterea

infracțiunilor) să le plătească individual diferite sume cu titlu de

despăgubiri, respingând în același sens, cererile părților civile de obligare

în solidar și a celor doi inculpați menționați, precum și a părților

responsabile civilmente Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Justiției –

Direcția instanțelor militare, pentru inculpatul I.F. și a Ministerului Muncii

și Solidarității Sociale – D.G.M.S.S. București, pentru inculpatul L.G.

S-a reținut în fapt că inculpatul

I.F. și-a desfășurat activitatea ca plt. maj., ajutor la biroul arhivă, anexă

la Tribunalul Militar București subordonat Direcției Instanțelor Militare din

cadrul Ministerului Justiției până la 15 iunie 2000 când, prin Ordin al șefului

D.M.R.U.M.A.N. a fost trecut în rezervă.

În arhiva respectivă exista și un

fond documentar al persoanelor persecutate pe motive politice, după anul 1945,

inclusiv cele strămutate într-o altă localitate, situații reglementate prin

Decretul Lege nr. 118/1990, prin care se acordau acestor persoane unele

drepturi cu titlu reparatoriu (vechime în muncă, plata unor indemnizații,

scutire de impozite și taxe locale, asistență medicală și medicamente gratuite,

transport urban gratuit, înlesniri de călătorie pe calea ferată, auto și

fluvial, tratament în stațiuni blaneo climaterice, credite avantajoase și

altele).

Inculpatul avea ca atribuțiuni de

serviciu, înregistrarea cererilor acestor beneficiari la biroul arhivă și după

verificările făcute la fondul documentar, să întocmească în dublu exemplar

adeverințe doveditoare a situației de persoane persecutate politic sau

strămutate pe care să le prezinte șefului biroului arhivă, care să ateste pe

exemplarul II situația juridică a petiționarului, după care adeverințele urmau

a fi semnate de director, director adjunct ori inspectori generali

judecătorești din cadrul D.I.M.M.J.

Începând cu luna ianuarie 1999,

inculpatul, prevalându-se de atribuțiile de serviciu ce le avea, a luat contact

direct cu petiționarii sau intermediarii acestora și în schimbul unor sume de

bani le-a eliberat adeverințe fictive de personal strămutat în anii 1940 – 1960

în altă localitate. Adeverințele erau semnate de inculpat în locul persoanelor

abilitate pe care aplica o ștampilă a arhivei, după ce cu o folie îngustă de

scoth acoperea impresiunea B.A., astfel încât se reproducea celelalte mențiuni

ale ștampilei („România, Ministerul de Justiție – D.I.M.”). Apoi, pe locul

mascat de folia de scoth, inculpatul executa o semnătură.

Inculpatul L.G., fiind absolvent al

Facultății de Drept, a fost încadrat la D.G.M.S.S. București în funcția de șef

Birou control legislația muncii și, începând cu data de 16 aprilie 1998, prin

decizia nr. 54 a Directorului General al D.G.M.S.S., a fost numit și membru în

Comisia pentru acordarea unor Drepturi persoanelor persecutate pe motive

politice sau strămutate conform Decretului-Lege nr. 118/1990.

În acest sens, inculpatul L.G. avea

sarcina de serviciu de a redacta și semna încheierile de ședință prin care se

lua hotărârea acordării unor drepturi persoanei solicitante, precum și de a

redacta decizii pe care să le prezinte conducerii direcției pentru semnare.

În cursul anului 1999, inculpatul

L.G. l-a cunoscut pe inculpatul I.F. și s-au înțeles să coopereze la săvârșirea

unor fapte penale în schimbul primirii unor foloase bănești.

În acest sens, inculpatul L.G., după

ce primea adeverințele fictive de persoane strămutate, de la inculpatul I.F.,

proceda la tehnoredactarea pe formulare tipizate sau procesarea pe calculator a

deciziei în care se atesta persoana persecutată politic și de strămutare într-o

altă localitate pe care, în cele mai multe cazuri le-a semnat în fals prin xerografierea

semnăturii directorului direcției, eliberând astfel, în perioada 1999 – 2000

câteva mii de astfel de acte oficiale fictive.

Pentru eliberarea adeverințelor

false inculpatul I.F. a primit drept mită suma de 18.000.000 lei de la

beneficiari, iar inculpatul L.G., pentru întocmirea actelor fictive suma de

800.000 lei.

S-a reținut că inculpații au cauzat

o pagubă în valoare de 475.252.017 lei (33.428.014 lei R.A.T. București

reprezentând c/valoarea legitimațiilor de călătorie eliberate inculpaților beneficiari,

260.638.057 lei C.P. municipiului București, reprezentând sumele încasate cu

titlu de pensii, 11.382.740 lei R.A.T. București, 5.749.920 lei SC M. Sa

București și 153.905.875 lei C.A.S.B.).

decembrie 2002 a Tribunalului Militar Teritorial București inculpații I.F. și

L.G., au fost condamnați pentru alte acte materiale ale acelorași infracțiuni

unice continuate, la pedepse rezultate de câte 7 ani închisoare și câte 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., a

menținut starea de arest a acestora și a dedus din pedepse durata arestării

preventive de la 21 februarie 2001 la zi pentru inculpatul I.F. și de la 16

februarie 2001 la zi pentru inculpatul L.G.

A mai fost condamnată, printre alții

și inculpata C.E. la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, pentru

infracțiunile prevăzute de art. 257 alin. (1), art. 255 alin. (1), art. 26,

raportat la art. 289 alin. (1), art. 26, raportat la art. 291 și art. 215 alin.

(2) C. pen., cu aplicarea pentru toate infracțiunile și a art. 41 alin. (2) C.

pen. și s-a dedus durata arestării preventive de la 21 februarie la 25

februarie 2001.

S-a reținut că inculpata C.E., a

traficat influența sa pe lângă inculpații I.F. și L.G., dând primului drept

mită suma de 40.000.000 lei și secundului 5.000.000 lei pentru întocmirea

actelor false, înlesnind obținerea prin înșelăciune a unor drepturi necuvenite

de către persoanele beneficiare, în sumă de 235.926.997 lei și respectiv

233.676.725 lei.

Sub aspectul laturii civile s-au

admis acțiunile civile exercitate de părțile civile SC M. SA București, C.P.

București, Primăria municipiului Craiova, R.A.T. Craiova, Primăria sectorului 2

București, C.A.S. București, C.P. Craiova, Primăria oraș Filiași și R. Craiova

și au fost obligați inculpații I.F. și L.G., în solidar și cu părțile

responsabile civilmente Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Justiției și

D.G.M.S.S. București la plata despăgubirilor civile (6.255.753 lei, 271.069.167

lei, 1.003.258 lei, 5.183.000 lei, 3.033.816 lei, 34.115.776 lei, 231.377.810

lei, 943.199 lei și respectiv 540.000 lei).

În solidar cu inculpații menționați,

a fost obligată printre alții și inculpata C.E. până la concurența anumitor

sume.

S-a antrenat răspunderea părților

responsabile civilmente Ministerul Apărării Naționale și Ministerului Justiției

pentru inculpatul I.F., reținându-se greșita alegere ca prepus a acestuia, cât

și în controlul și supravegherea sa, precum și a D.G.M.S.S. a municipiului

București pentru aceeași culpă în ce-l privește pe inculpatul L.G.

Prin decizia nr. 29 din 24 aprilie

2003 a Curții Militare de Apel, după ce a reunit cele două cauze prin

încheierea de ședință din 6 februarie 2003 a admis apelul declarat împotriva

sentinței nr. 181 din 26 martie 2002 de partea civilă R.A.T.B. și apelurile

declarate împotriva sentinței nr. 201 din 10 decembrie 2002, de Parchetul

Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București, de partea civilă

R.A.T. București, de inculpații I.F., L.G., C.E. și alți 5 inculpați și de

părțile responsabile civilmente Ministerul Apărării Naționale și D.G.M.S.S.

București.

A extins efectele apelului părții

civile R.A.T. București cu privire și la alte părți civile și a efectelor

apelului părților responsabile civilmente cu privire și la partea responsabilă

civilmente Ministerul Justiției; a desființat sentința nr. 181 din 26 noiembrie

2002, în sensul că a antrenat și răspunderea solidară a inculpaților I.F. și

L.G., alături de ceilalți inculpați, iar sentința nr. 201 din 10 decembrie 2002

cu privire la soluționarea laturii penale referitor, printre altele și la

inculpata C.E. căreia i s-au redus unele pedepse, stabilindu-i astfel o

pedeapsă rezultată de 4 ani închisoare iar cu privire la soluționarea laturii

civile, a respins (pct. 7 din dispozitiv) ca nefondate acțiunile exercitate de

părțile civile împotriva părților responsabile civilmente Ministerul Apărării

Naționale, Ministerul Justiției și D.G.M.S.S. a municipiului București.

De asemenea, printre altele, a

respins, ca tardiv, apelul declarat de partea responsabilă civilmente

Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 201 din 10 decembrie 2002 și a

obligat-o la 1.750.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Instanța de apel a reținut, printre

altele că, părțile responsabile civilmente sus-arătate, nu răspund civil pentru

faptele prepușilor lor, inculpații I.F. și L.G., întrucât inculpații nu au

comis faptele penale prejudiciabile în exercițiul funcțiilor ce li s-au

încredințat, ci în afara atribuțiilor de serviciu și programului de serviciu.

Împotriva deciziei menționate au

declarat recurs, inculpata C.E., părțile civile SC T.M.B. M. SA București, C.P.

municipiului București, R.A.T. București și părțile responsabile civilmente

Ministerul Justiției, Ministerul Apărării Naționale și D.G.M.S.S.M. București.

Ulterior, partea civilă R.A.T.

București și partea responsabilă civilmente D.G.M.S.S.M. București și au retras

recursurile declarate, luându-se act în acest sens, prin Încheierea nr. 3812

din 17 septembrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția penală.

În recursul declarat, inculpata

C.E., prin apărătorul său, a susținut că nu s-a avut în vedere că a înlesnit

prin faptele sale, cauzarea unor prejudicii totalizând aproximativ 150.000.000

lei cât s-a indicat în ordonanța de instituire a sechestrului asigurator,

solicitând în raport de acest prejudiciu, vârsta sa de 55 ani și afecțiunile de

care suferă, reducerea pedepsei prin reținerea de circumstanțe atenuante

conform art. 74 și art. 76 C. pen. și suspendarea condiționată sau sub supraveghere

a executării acesteia, temeiuri de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14 și 18 C. proc. pen.

Părțile civile SC T.M.B. M. SA

București și C.P. a municipiului București printr-un motiv comun de recurs, au

solicitat menținerea sentinței nr. 201 din 10 decembrie 2002 a Tribunalului

Militar Teritorial București prin care s-a antrenat și răspunderea în

dezdăunare a părților responsabile civilmente Ministerul Apărării Naționale,

Ministerul Justiției și D.G.M.S.S.M. București alături de inculpații I.F. și,

respectiv L.G., apreciind ca greșite sentința nr. 181 din 26 noiembrie 2002 a

Tribunalului Militar Teritorial București și decizia instanței de apel prin

care s-au respins cererile lor de obligare la despăgubiri a acestor părți

responsabile civilmente, în solidar cu cei doi inculpați, prepuși ai lor,

temeiuri de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17/1 și 18 C. proc.

pen.

Partea responsabilă civilmente

Ministerul Justiției, a susținut că fără temei i s-a respins ca tardiv apelul

declarat împotriva sentinței nr. 201 din 10 decembrie 2002, întrucât apelul l-a

declarat în termenul prevăzut de lege, temei de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., sentința fiindu-i comunicată la 7 martie

2003, iar apelul l-a declarat la 17 martie 2003.

Partea responsabilă civilmente

Ministerul Apărării Naționale a solicitat desființarea deciziei atacate, în

sensul de a se decide că nu are calitatea de parte responsabilă civilmente,

între ea și inculpat neexistând raport de prepușenie, temei de casare indicat a

fi art. 385

9

pct. 9 și 17

1

C. proc. pen.

Recursurile declarate de inculpații

C.E. și partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naționale nu sunt

fondate, iar recursurile declarate de părțile civile S.C. T.M.B. M. SA

București și C.P. a municipiului București, precum și de partea responsabilă

civilmente Ministerul Justiției sunt fondate pentru considerentele și în

limitele ce vor fi arătate în continuare.

Din examinarea hotărârilor

pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarelor rezultă că instanțele, întemeindu-se

pe probele administrate, au stabilit și reținut corect starea de fapt și

vinovăția inculpaților și, de asemenea, au dat o corespunzătoare încadrare

juridică faptelor penale comise.

Niciunul dintre inculpați, printre

care și beneficiari ai unor drepturi prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990,

nu contestă caracterul fictiv al adeverințelor de persoane strămutate și al

deciziilor de acordare a acestor foloase.

Pe de altă parte, foloasele încasate

ilegal de beneficiarii actelor false eliberate de inculpații I.F. și L.G. și

deci de prejudiciile suferite de părțile civile care au făcut plățile

respective, nedatorate, au fost calculate în raport de sumele achitate cu titlu

de pensii pentru vechime în muncă pentru perioada pretins a fi strămutați din

localitatea de domiciliu, indemnizațiile încasate necuvenit, impozitele și

taxele locale de care au fost scutiți, c/valoarea asistenței medicale și a

medicamentelor gratuite de care au beneficiat, a biletelor de călătorie

gratuite, a tratamentului în stațiuni balneo climaterice și altele.

Prin urmare, susținerea inculpatei

C.E., că prejudiciile cauzate nu ar fi fost corect calculate, nu este

întemeiată, iar împrejurarea că în ordonanța și procesul verbal de instituire a

sechestrului asigurator s-ar fi indicat o valoare a pagubei mai mică, este

lipsită de relevanță juridică sub aspectul examinat.

În ce privește pedeapsa aplicată

inculpatei recurente C.E. este de observat că aceasta a fost redusă de instanța

de apel la un cuantum aproape de limita minimă prevăzută de lege, deși a

săvârșit o multitudine de infracțiuni și de acte componente, continuate ale

acelorași infracțiuni pentru un număr de 51 + 26 beneficiari cu consecința

producerii unor pagube importante părților civile, astfel că pedeapsa

stabilită, la un cuantum mult redus față de gradul de pericol social sporit al

infracțiunilor comise este necesară pentru reeducarea sa și prevenirea

comiterii altor infracțiuni.

Prin urmare, urmează a se respinge

ca nefondat recursul declarat de inculpata C.E. și a fi obligată la cheltuieli

judiciare către stat.

Urmează a fi respins, de asemenea

și, recursul declarat de partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării

Naționale, întrucât prin decizia instanței de apel, recurate, sus-menționate,

s-au respins cererile părților civile de a fi antrenată și răspunderea sa, în

solidar cu inculpatul I.F., în calitate de parte responsabiă civilmente.

Prin urmare, se constată că această

recurentă se află în eroare, întrucât solicită a fi exonerată de răspundere ca

parte responsabilă civilmente, deși instanța de apel a reținut că nu răspunde

în această calitate și a desființat, sub acest aspect, sentința nr. 201 din 10

decembrie 2002 a Tribunalului Militar Teritorial București și a înlăturat

astfel dispoziția de obligare la despăgubiri în solidar cu inculpatul I.F.,

fostul său angajat.

Referitor la recursul declarat de

partea responsabilă civilmente Ministerul Justiției, se constată că este

fondat.

Instanța de apel a respins ca

tardiv, apelul declarat de aceasta împotriva sentinței nr. 201 din 10 decembrie

2002 a Tribunalului Militar Teritorial București reținând că, întrucât a lipsit

atât la judecare, cât și la pronunțare, i s-a comunicat sentința la 6 februarie

2003 și a declarat recurs la 17 martie 2003, deci peste termenul legal de 10

zile prevăzut de art. 363 alin. (3) C. proc. pen.

Se constată însă, că dovada de

comunicare prezintă modificări, în sensul că la rubrica luna, inițial s-a scris

cu pix „03” deci luna martie, cifră care a fost modificată prin îngroșare în

„02” deci luna februarie. Această dovadă a fost înaintată Curții Militare de

Apel de Tribunalul Militar Teritorial cu adresa din 14 martie 2003.

Prin urmare, dovada de comunicare

aflându-se la dispoziția Tribunalului Militar Teritorial București nu putea fi

modificată, în ce privește data de către vreun salariat al Ministerului

Justiției și pe de altă parte, dacă data de 6 februarie 2003 ar fi reală, nu se

explică de ce a fost înaintată la peste o lună, la 14 martie 2003, instanței de

apel.

Așadar, existând suspiciuni de

modificare a datei de comunicare, neimputabile apelantei, fără temei s-a

respins apelul acesteia ca tardiv.

În consecință, urmează a se admite

recursul declarat și a înlătura dispoziția de obligare la plata sumei de

1.790.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Referitor la recursurile declarate

de părțile civile SC T.M.B. M. SA București și C.P. a municipiului București,

acestea sunt fondate numai în legătură cu antrenarea răspunderii părților

responsabile civilmente Ministerul Justiției și D.G.M.S.S. București și numai

în ce privește sentința nr. 181 din 26 noiembrie 2002 a Tribunalului Militar

Teritorial București.

În ce privește sentința nr. 201 din

10 decembrie 2002 a Tribunalului Militar Teritorial București se constată că

angajarea răspunderii ca părți responsabile civilmente a Ministerului Justiției

și a D.G.M.S.S. București s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 16 C. proc.

pen. Potrivit acestui text, introducerea în procesul penal a persoanei

responsabile civilmente poate avea loc la cerere sau din oficiu, fie în cursul

urmăririi penale, fie în fața instanței penale până la citirea actului de

sesizare.

Se constată că în dosarul nr.

361/2002 al Tribunalului Militar Teritorial București în care s-a pronunțat

sentința nr. 201 din 10 decembrie 2002, persoanele responsabile civilmente

menționate nu au fost introduse în cauză nici înainte de citirea actului de

sesizare (Rechizitoriu) la termenul de judecată din 14 ianuarie 2002 și nici

ulterior, ca părți responsabile civilmente.

Dealtfel, la termenul din 14

ianuarie 2002 când s-a citit actul de sesizare, procedura de citare cu

Ministerul Justiției nu era îndeplinită, iar Ministerul Muncii și Solidarității

Sociale care fusese citat ca parte responsabilă civilmente a solicitat citarea

în această calitate a D.G.M.S.S.M. București, a cărui angajat a fost inculpatul

L.G., ministerul neavând calitatea procesuală.

În sfârșit, la termenul următor din

25 februarie 2002, s-a dispus a nu mai fi citat Ministerul Justiției, întrucât

nu a fost introdus în cauză ca parte civilmente responsabilă și s-a constatat

că nu are nici o calitate procesuală.

Prin urmare, cele două persoane

responsabile civilmente, nelegal au fost obligate ca părți responsabile

civilmente să răspundă civil în solidar cu inculpații I.F. și, respectiv L.G.,

față de părțile civile.

În consecință, decizia instanței de

apel, de exonerare a răspunderii civile a acestora va fi menținută în legătură

cu sentința nr. 201 din 10 decembrie 2002.

Totodată, în legătură cu aceeași

sentință, va fi menținută dispoziția instanței de apel de exonerare de

răspundere și a părții responsabile civilmente Ministerul Apărării Naționale

pentru faptele cauzatoare de prejudicii săvârșite de inculpatul plt. maj. I.F.

După cum s-a mai arătat, inculpatul

plt. maj. I.F. și-a desfășurat activitatea în calitate de ajutor în biroul

arhivă, anexă la Tribunalul Militar Teritorial București, subordonat Direcției

Instanțelor Militare din cadrul Ministerului Justiției până la 15 iunie 2000

când, a solicitat trecerea în rezervă.

Personalul arhivei, inclusiv,

inculpatul avea ca atribuțiuni de serviciu să înregistreze cererile

petiționarilor în registrul de intrare ieșire al biroului arhivă, să evalueze

situația prin studiul dosarului de la fondul de documentare al persoanelor

persecutate și a celor strămutate într-o altă localitate și în măsura în care

se încadrau în prevederile Decretului-Lege nr. 118/1990, să redacteze, în dublu

exemplar adeverințe doveditoare a situației, cu numărul de înregistrare

aferent.

După redactare, întregul material

era prezentat șefului biroului arhivă care semna pentru confirmarea realității

datelor înserate pe exemplarul 2 al adeverinței, iar după semnarea lor de către

director, director adjunct ori inspectori generali judecătorești din cadrul

Direcției instanțelor militare, se aplica ștampila și se expediau

beneficiarilor.

Potrivit art. 35 din Legea nr. 54

din 9 iulie 1993, astfel cum a fost republicată „organizarea și funcționarea

compartimentelor auxiliare ale instanțelor și parchetelor militare,

atribuțiilor acestora, precum și răspunderea disciplinară a personalului

compartimentelor respective se stabilesc prin Regulament aprobat de ministrul

justiției”.

De asemenea, potrivit art. 4 alin.

(2) din O.U. nr. 74/2000 privind organizarea și funcționarea Ministerului

Apărării Naționale, în vigoare la data comiterii faptelor din cauză, Direcția

Instanțelor Militare și Secția Parchetelor Militare se subordonează

Ministerului Apărării Naționale numai în ceea ce privește aspectele militare,

iar potrivit art. 4 alin. (3) din O.U. nr. 14 din 26 ianuarie 2001 privind

organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale, care a abrogat

O.U. nr. 74/2000, Direcția Instanțelor Militare și Secția Parchetelor Militare

se subordonează ministrului apărării naționale numai în ceea ce privește

aspectele stabilite prin ordin comun al ministrului apărării naționale,

ministrul justiției și procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție.

În sfârșit, potrivit art. 11 alin.

(1) din H.G. nr. 736 din 3 iulie 2003 privind organizarea și funcționarea

Ministerului Justiției ca și dispozițiile din hotărârile anterioare privind

organizarea și funcționarea acestui minister, în vigoare la data comiterii

faptelor (nr. 65/1997 și nr. 212/2001), atribuțiile și responsabilitățile

compartimentelor din structura organizatorică a Ministerului Justiției se

stabilesc prin Regulamentul de organizare și funcționare aprobat prin ordin al

ministrului justiției, în Anexa 1, Direcția Instanțelor Militare fiind

prevăzută ca o structură aflată în coordonarea profesională a Ministerului

Justiției și finanțată doar de la bugetul Ministerului Apărării Naționale.

Din cele ce preced, rezultă că,

inculpatul plt. maj. I.F. era subordonat profesional conducerii Tribunalului

militar București și își exercita atribuțiile de serviciu la Arhiva acestei

instanțe, astfel cum erau stabilite prin Regulamentul de organizare și

funcționare a compartimentelor auxiliare ale instanțelor militare și a fișei

postului.

Prin urmare, inculpatul se subordona

Ministerului Apărării Naționale, doar din punct de vedere militar și al

retribuției, iar îndrumarea, supravegherea și controlul activității erau

exercitate de Direcția Instanțelor Militare.

Potrivit art. 1000 alin. (3) C.

civ., comitenții răspund de prejudiciul cauzat de prepușii lor în funcțiile ce

li s-au încredințat.

În temeiul acestei reglementări,

răspunderea comitenților este angajată pentru daunele cauzate de prepus când

acesta își realizează atribuțiile derivând din funcția încredințată, conform

indicațiilor date de comitent, în limitele funcției și în interesul

comitentului.

Răspunderea prepusului intervine și

în cazul în care săvârșește o faptă cauzatoare de daune prin realizarea

atribuțiilor într-un mod necorespunzător indicațiilor primite ori prin depășirea

lor abuzivă.

Cum îndrumarea, supravegherea și

controlul activității desfășurate de inculpat era în competența Direcției

instanțelor militare din cadrul Ministerului Justiției, pentru faptele

cauzatoare de prejudicii, comise de inculpatul prepus, în exercitarea funcției

încredințate, răspunde Ministerul Justiției și nu Ministerul Apărării

Naționale, cum greșit a reținut instanța militară de fond prin sentința nr. 201

din 10 decembrie 2002.

Motivarea instanței de apel care a

înlăturat răspunderea tuturor părților responsabile civilmente, pe motiv că

inculpații prepuși au comis faptele în afara atribuțiilor de serviciu, în

timpul liber, este greșită, aceștia neputând comite faptele dacă nu li s-ar fi

încredințat funcțiile respective și este lipsită de relevanță împrejurarea că

ar fi întocmit acte false în afara programului de serviciu.

Prin urmare, greșit s-a reținut

răspunderea ca parte responsabilă civilmente a Ministerului Apărării Naționale

prin sentința nr. 201 din 10 decembrie 2002, astfel că nici cererea părților

civile recurente de obligare a acesteia în solidar cu inculpatul I.F. nu este

întemeiată.

Aceleași motive avute în vedere la

antrenarea răspunderii Ministerului Justiției, pentru fapta prepusului său,

sunt valabile și în ceea ce o privește pe partea responsabilă civilmente

D.G.M.S.S.M. București pentru faptele comise de prepusul său, inculpatul L.G.,

în funcția încredințată, astfel că recursurile declarate de părțile civile

menționate sunt fondate și cu privire la această parte responsabilă civilmente.

Pentru considerentele ce preced se

vor admite recursurile declarate de părțile civile SC T.M.B. M. SA București și

C.P. a municipiului București, precum și de partea responsabilă civilmente

Ministerul Justiției și se va casa decizia atacată, sentința nr. 181 din 26

noiembrie 2002 și sentința nr. 201 din 10 decembrie 2002 ale Tribunalului

Militar Teritorial București și se va decide, în sensul arătat și potrivit

dispozitivului de mai jos.

Totodată, se vor respinge

recursurile declarate de inculpata C.E. și de partea responsabilă civilmente

Ministerul Apărării Naționale și a fi obligate la cheltuieli judiciare către

stat.

Onorariile de avocat pentru apărarea

din oficiu a intimaților inculpați se vor plăti din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

părțile civile SC T.M.B. M. SA București și C.P. a municipiului București,

precum și de partea responsabilă civilmente Ministerul Justiției împotriva

deciziei nr. 29 din 24 aprilie 2003 a Curții Militare de Apel.

Casează decizia atacată, precum și

sentința nr. 181 din 26 noiembrie 2002 și sentința nr. 201 din 10 decembrie

2002 ale Tribunalului Militar Teritorial București, numai cu privire la

soluționarea laturii civile privind pe părțile responsabile civilmente

Ministerul Justiției, Ministerul Apărării Naționale și D.G.M.S.S.M. București.

Modifică dispoziția din decizia nr.

29 din 24 aprilie 2003 (pct. 7) de respingere a acțiunilor civile, exercitate

de părțile civile împotriva părților responsabile civilmente Ministerul

Justiției, Ministerul Apărării Naționale și D.G.M.S.S.M. București, în sensul

că:

1.- Înlătură din sentința nr. 201

din 10 decembrie 2002 a Tribunalului Militar Teritorial București, pronunțată

în dosarul nr. 361/2002, dispoziția de obligare la despăgubiri civile a

părților responsabile civilmente Ministerul Justiției și Ministerul Apărării

Naționale, în solidar cu inculpatul plt. maj. rez. I.F. și a părții

responsabile civilmente D.G.M.S.S.M. București, în solidar cu inculpatul L.G.

2.- Obligă pe partea responsabilă

civilmente Ministerul Justiției la despăgubiri în solidar cu inculpatul plt.

maj. rez. I.F. și a părții responsabile civilmente D.G.M.S.S.M. București, în

solidar cu inculpatul L.G., către părțile civile și în cuantumurile menționate

în sentința nr. 181 din 26 noiembrie 2002 a Tribunalului Militar Teritorial

București, pronunțată în dosarul nr. 186/2002, astfel cum a fost modificată

prin decizia nr. 29 din 24 aprilie 2003 ( la pct. I) a Curții Militare de Apel.

3.- Înlătură dispoziția de

respingere, ca tardiv, a apelului declarat de partea responsabilă civilmente

Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 201 din 10 decembrie 2002 a

Tribunalului Militar Teritorial București și de obligare la 1.750.000 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpata C.E. și partea responsabilă civilmente Ministerul

Apărării Naționale împotriva aceleiași decizii.

Obligă pe recurenta inculpată C.E.

și partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naționale să plătească

statului suma de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Onorariile pentru apărarea din

oficiu a intimaților inculpați P.E., R.I., S.V., P.D., B.M., M.A., L.G., I.F.,

C.M., P.G., P.I. și E.F., în sumă de câte 400.000 lei, se vor plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 aprilie 2004.