ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 929/2004
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 929/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 21
iunie 2000, reclamanta, SC. I.C. SA, cu sediul în Piatra Neamț, prin lichidator
judiciar, C.N., a solicitat obligarea pârâtei, SC. A.I. SRL, cu sediul în
comuna Vaduri, jud. Neamț, la plata sumei de 350.000.000 lei reprezentând avans
achitată acesteia la contractul de asociere nr. 1210 din 30 aprilie 1997, cu
dobânda legală de 6% pe an.
Tribunalul Neamț, secția comercială
și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 70 din 31 ianuarie
2001, a anulat acțiunea reclamantei ca netimbrată, în temeiul art. 20 alin. (3)
din Legea 146/1997, cu motivarea că nu a fost îndeplinită obligația legală
prevăzută de acest act normativ.
Prin decizia nr. 419 din 21 iunie
2001, a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ,
s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinței tribunalului.
S-a reținut de instanță că, potrivit
art. 42 din Legea nr. 64/1995, sunt scutite de taxele de timbru numai acțiunile
formulate de administrator sau lichidator, ori în acțiunea de față reclamanta
nu are calitate de debitor, așa cum prevăd dispozițiile art. 2 și 3 din acest
act normativ, ea este creditoarea unei sume de bani acordată în baza unui
contract.
În termen legal reclamanta, SC. I.C.
SA, prin lichidator judiciar, C.N., a declarat recurs împotriva acestei decizii
și a susținut că este nelegală și netemeinică.
A arătat recurenta că, potrivit
capitolului III secțiunea 3 din Legea nr. 64/1995, acțiunile formulate de
lichidatorul judiciar, de natura celor formulate de acesta, sunt scutite de
taxă de timbru.
Mai mult, a formulat contestație, în
baza art. 18 din Legea nr. 146/1997, privind obligarea la plata taxei de timbru,
care inițial a fost respinsă de Direcția Finanțelor Publice Neamț, dar în final
a fost admisă prin sentința civilă nr. 86 din 3 iulie 2001, a Curții de Apel
Bacău, care a stabilit că acțiunea reclamantului este scutită de taxa de timbru
conform art. 42 din Legea nr. 64/1995.
Recursul este fondat în sensul celor
ce urmează:
La 21 iunie 2000, reclamanta, SC.
I.C. SA, cu sediul în Piatra Neamț, prin lichidator judiciar, C.N., a solicitat
obligarea pârâtei, SC. A.I. SRL, cu sediul în județul Neamț, la restituirea
sumei de 350.000.000 lei achitată acesteia cu titlu de avans la contractul de
asociere nr. 1210 din 30 aprilie 1997, cu dobânda legală de 6% pe an.
Împotriva încheierii Tribunalului
Neamț, de a timbra acțiunea la valoare, reclamanta a formulat contestație în
baza art. 18 din Legea nr. 146/1997, și a normelor metodologice pentru
aplicarea acesteia.
Deși reclamanta a solicitat la 31
ianuarie 2001, termen în vederea soluționării acesteia de către Ministerul
Finanțelor, Direcția Generală pentru soluționarea plângerilor București,
Tribunalul Neamț, prin sentința civilă nr. 70, pronunțată la această dată, a
anulat acțiunea reclamantei ca netimbrată în temeiul art. 20 alin. (3) din
Legea 146/1997.
Prin dispoziția nr. 438 din 4
decembrie 2000, și decizia nr. 260 din 27 februarie 2001, a Ministerului
Finanțelor, Direcția Generală de Soluționare a Plângerilor, s-au respins
contestațiile formulate de reclamantă.
Reclamanta a declarat apel la 28
februarie 2001, împotriva sentinței tribunalului, și a invocat că este nelegală,
întrucât este scutită de taxă de timbru potrivit secțiunii a 3- a din Legea nr.
64/1995, privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului.
Întrucât contestația formulată de
reclamantă, împotriva deciziei Ministerului de Finanțe, privind timbrarea
cererii nu era soluționată, aceasta a solicitat prin cerere instanței
suspendarea judecării apelului până la soluționarea irevocabilă a acesteia.
Instanța a respins această cerere și
prin decizia nr. 419 din 21 iunie 2001, a respins și apelul declarat de
reclamantă împotriva sentinței tribunalului, prin care s-a anulat ca netimbrată
acțiunea acesteia.
La instanța de recurs, s-a depus la
dosar sentința civilă nr. 86 din 3 iulie 2001, a Curții de Apel Bacău, secția
comercială și de contencios administrativ, rămasă irevocabilă, prin care s-a
admis acțiunea reclamantei și cererea de intervenție formulată de B.R.D., sucursala
Neamț; s-a desființat decizia nr. 260/2001, a Ministerului Finanțelor Publice, Direcția
Generală de Soluționare a Plângerilor, și dispoziția nr. 438/2000 a D.G.F.P.
Neamț, și s-a stabilit că acțiunea formulată de reclamantă, prin lichidator
judiciar, este scutită de taxă de timbru conform art. 42 din Legea nr. 64/1995.
În raport de această hotărâre,
Curtea constată că recursul reclamantei este întemeiat și potrivit art. 312 alin
(4) C. proc. civ., urmează a admite recursul, a casa sentința tribunalului și
decizia instanței de apel și a trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul
Neamț, pentru soluționarea în fond a litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
reclamanta, SC. I.C. SA, prin lichidator judiciar, C.N., împotriva sentinței
civile nr. 70/E din 31 ianuarie 2001, a Tribunalului Neamț, secția comercială
și de contencios administrativ, și a deciziei nr. 419 din 21 iunie 2001, a
Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, pe care
le casează și trimite cauza pentru rejudecare Tribunalului Neamț.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi, 10 martie 2004.